Geografie Militara

Uploaded by: Tan Dan

Description

PLANUL LUCRARII

TEMA: Descrierea geografico-militara a teatrului de actiuni militare de sud-vest si aZonelor de operatii de pe teritoriul ROMANIEI.CUPRINS:CAPITOLUL 1: Notiuni introductive:1.1. Geografia militara obiectul si metodele de studiu;1.2. Influenta mediului geografic asupra actiunilor militare;1.3. Notiuni despre teatrele de actiuni militare;CAPITOLUL 2: Descrierea geografico-militara a TEATRULUI DE ACTIUNIMLITARE DE SUD-VEST:2.1.Asezarea, delimitarea, compunerea si importanta TEATRULUI DE ACTIUNIMILITARE DE SUD-VEST;2.2. Caracteristicile conditiilor naturale de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest;2.3. Sistemul de comunicatii de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest;2.4. Directiile strategice si operative probabile de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest.CAPITOLUL 3: Descrierea geografico-militara a teritoriului ROMANIEI:3.1. Asezarea geografica a Romaniei si insemnatatea sa militara;3.2. Caracteristicile naturale ale teritoriului si influenta asupra actiunilor militare;3.3.Centre si zone economice, importanta lor militara;3.4. Sistemul de comunicatii.CAPITOLUL 4: Zonele de operatii de pe teritoriul ROMANIEI: Zona de operatii deVest (BANATUL, CRISANA, MARAMURESUL si TRANSILVANIA).4.1. Definirea si caracteristicile generale ale ZONEI DE OPERATII DE VEST;4.2. Unele aspecte ale apararii si ofensivei in zona de operatii de vest;CAPITOLUL 5: Zona de operatii de Sud (MUNTENIA SI OLTENIA):5.1. Definirea si caracteristicile generale ale zonei de operatii de sud;5.2. Apararea orientata spre sud si ofensiva pana la FLUVIUL DUNAREA; aparareaorientata spre nord, ofensiva spre nord;5.3. Unele aspecte ale actiunilor militare orientate spre vest si est.CAPITOLUL 6: Zona de operatii de Sud-Est (DOBROGEA):6.1. Definirea si caractersticile generale ale zonei de operatii de sud-est;6.2. Concluzii asupra desfasurarii actiunilor de lupta probabile;CAPITOLUL 7: Zona de operatii de Est (MOLDOVA si BUCOVINA DE SUD):7.1. Definirea si caracteristicile generale ale Zonei de operatii de Est.;7.2. Apararea si ofensiva orientate spre sud;7.3. Apararea si ofensiva orientate spre vest;7.4. Apararea si ofensiva orientate spre est.7.5. Apararea si ofensiva orientate spre nord.ANEXE:Nr.1 Schema cu delimitarea, compunerea, directiile strategice si operative din cadrulTEATRULUI DE OPERATII DE SUD-VEST).Nr.2 Caracteristicile geografico-militare ale trecatorilor din CARPATII ROMANESTI (harta+ text).Nr.3 Delimitarea Zonelor de operatii de pe teritoriul ROMANIEI si principalele directiistrategice si operative (harta).Nr.4 Aliniamentele de aparare de pe teritoriul zonelor de operatii (harta).Nr.5 Directiile de ofensiva de pe teritoriul zonelor de operatii (harta).Nr.6 Sistemele de hidroamelioratii de pe teritoriul ROMANIEI (harta + text).

1 BIBLIOGRAFIE

1. xxx Descrierea geografico-militara a teatrului de actiuni militare de sud-vest Ed. Militara, Bucuresti 1966. 2. Col CUCU MIHAI Curs de geografie militara Tipografia Academiei Militare, Bucuresti 1970. 3. NICOLAE BALCESCU Romanii subt Mihai Voevod Viteazul Ed.Militara, Bucuresti, 1970, p.231. 4. xxx Descrierea geografico-militara a teritoriului Republicii Socialiste Romania si principalele directii operative probabile, Tipografia Militara a M.F.A., Bucuresti, 1967; 5. xxx Descrierea geografico-militara a trecatorilor din Muntii Carpati Ed.Militara, Bucuresti, 1965. 6. xxx Geografia Militara a Romaniei vol. I lucrare editata de M.St.M., Bucuresti, 1977. 7. Anuarul statistic al Romaniei. 8. Memorator privind organizarea, inzestrarea si principiile de intrebuintare in operatie (lupta) a marilor unitati operativ-strategice, operative, tactic-operative si tactice din armatele straine Editie 1980. 9. Coletia revistei Gandirea Militara Romaneasca din anii 1990-2000.10.Colectia Buletinul Academiei de Inalte Studii Militare din anii 1990-2000.

2 CAPITOLUL 1

NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1. GEOGRAFIA MILITARA, OBIECTUL SI METODELE DE STUDIU

Geografia militara este o componenta a stiintei militare care studiaza spatiile geografice cateatre de actiuni militare, precum si tarile de pe aceste teatre pentru a stabili potentialul de razboi alacestora. Studiul spatiului geograficx, din punct de vedere militar, inseamna a determina influentafactorilor naturali geografici asupra actiunilor militare, precum si evaluarea potentialului de razboi xxal tarii sau grupului de tari din spatiul geografic studiat. Din definitia de mai sus rezulta ca geografia militara cuprinde ca obiect de studiu: spatiulgeografic cu toate elementele sale naturale, precum si cele create de mana omului, care intr-un felsau altul influenteaza pregatirea si ducerea actiunilor militare; potentialul de razboi al tarii saugrupului de tari din spatiul geografic studiat, spatiu ce poate sa devina teatru de actiuni militare.Cele doua directii in care se orienteaza cercetarile geografiei militare au o stransa legatura intre elesi se influenteaza reciproc. Ca stiinta particulara, geografia militara isi are deci obiectul propriu de studiu, precum si ometoda proprie de cercetare a acestui obiect. Metoda folosita de geografia militara este cea aanalizei relatiilor si interactiunii factorilor geografici cu cei artificiali, pentru a scoate in evidentainfluenta acestora asupra actiunilor militare pe un teatru de actiuni militare determinat. In acest context, strategia militara, principiile si legile luptei armate au fost si se gasesc intr-o stransa interdependenta cu spatiul geografic, iar actiunile militare, incepand cu cele tactice siterminand cu cele de importanta strategica sunt legate nemijlocit de un anumit spatiu. De aceea,cunoasterea de catre militarii armatei noastre a notiunilor legate de spatiul geografic, constituie ocerinta de prim ordin, fara de care, pregatirea si conducerea actiunilor militare , la criza si razboi,este de neconceput. O scurta privire istorica asupra geografiei militare atesta apartenenta acesteia la stiintamilitara, ca si corelatia ce exista intre geografia militara si istoria artei militare. Razboiuldesfasurandu-se intr-un anumit spatiu geografic, conducatorul de osti trebuia sa-l cunoasca pentrua-l folosi cu pricepere in scopul obtinerii victoriei asupra adversarului. Principiile folosirii juste a elementelor geografice in actiunile militare s-au conturat siprecizat treptat, pe masura perfectionarii mijloacelor de lupta si a dezvoltarii artei militare. Incercaride a teoretiza si concretiza, in documente, idei legate de spatiul geografic ca element indispensabilpentru desfasurarea actiunilor militare au existat din cele mai vechi timpuri, remarcandu-se China,Impreriul roman, tarile europene ale evului mediu ca si alte tari. Campaniile conduse de marii comandanti de osti din secolele XVIII-XIX au scos in evidentanecesitatea studiului unor spatii geografice devenite ulterior teatre de actiuni militare. O mareatentie s-a acordat in aceste campanii sistemului de comunicatii, precum si diferitelor obstacolenaturale, aprecierea lor facandu-se functie de caracteristicile mijloacelor de lupta si de transport aleepocii. Secolele XVIII-XIX au marcat importante realizari in evolutia geografiei militare. S-aconturat in general obiectul acesteia si s-au stabilit legaturile ei cu alte stiinte. Oamenii de stiinta romani, specialistii militari, au adus o contributie insemnata ladezvoltarea geografiei militare in conditiile specifice din tara noastra, unde factorul geografic a__________________________x Intelegem prin spatiu geografic o zona delimitata de pe suprafata pamantului cu toateelementele sale naturale (toate invelisurile specifice terrei), economice, politice si demografice.xx Include: potentialul economic, militar, moral-politic, tehnico-stiintific si uman.

3 constituit elementul esential in etnogeneza si dezvoltarea poporului roman. Marii comandanti deosti din trecutul poporului roman s-au evidentiat printr-o buna cunoastere a conditiilor geograficedin spatiul carpato-danubiano-pontic si prin folosirea lor cu iscusinta au tinut piept numeroaselorinvazii straine, pastrandu-se independenta si suveranitatea: Posada, Rovine, Codrii Cosminului,Calugareni, Oituz si Paulis sunt locuri ce au intrat in istorie ca simboluri ale rezistentei romanesti, incare folosirea cu maiestrie a conditiilor naturale ale spatiului geografic a dus la obtinerea victorieiimpotriva invadatorilor. Geografia, sub forma ei traditionala, de documentare asupra tarilor, popoarelor si resurselorglobului, a interesat intelectualitatea romaneasca inca din secolul XVI (J. Honterus, NicolaeOlahus) dar mai ales in secolul al XVII-lea si inceputul secolului XVIII-lea cand, in operacronicarilor si istoricilor (Laurentiu Topellinus, Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Milescu,Dimitrie Cantemir, Constantin Cantacuzino) abunda datele geografice, economice, politice asupratarilor romanesti ori ale altora, ca si asupra populatiei lor. Unele din lucrarile acestora (de pildaDescriptio Moldaviae si Harta Moldovei, de D. Cantemir; Harta Tarii Romanesti, de stolnicul C.Cantacuzino) au fost folosite si de geografi din alte tari europenex. Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, geografia militara romaneasca a fost introdusa cadisciplina stiintifica in scolile de ofiteri, iar in Scoala Superioara de Razboi, inca de la infiintare, in1889. Pana la sfarsitul primului razboi mondial si in perioada dintre cele doua razboaie mondiale auaparut un numar insemnat de lucrari geografico-militare, ale unor ofiteri ai armatei romane ca:Nicolae Falcoianu, Ion Popovici, Constantin Teodorescu, C. Ionescu, Alexandru Averescu,Constantin Verdes etc. Autorii lucrarilor de geografie militara au folosit ca izvoare documentare lucrarile unorreputati geografi si geologi romani ca: Simion Mehedinti, George Vaslan, Constantin Bratescu,Vintila Mihailescu, Mihai David, Gr. Cobalcescu, Gr. Stefanescu. De asemenea, o mare parte dingeografii nostri militari au fost influentati de scoala italiana si franceza de geografie militara(Stroni, Marga, Hue). Lucrarile de geografie militara elaborate pana la cel de-al doilea razboi mondial, pe langaideile valoroase ce le contineau, aveau si unele lipsuri de fond: nu mentineau o linie de chilibru intreelementele geografice propriu-zise si elementele de strategie si tactica, cazand fie intr-o extrema, fiein alta; unele se rezumau la un descriptivism pronuntat, fara suficienta analiza si concluzii de ordinmilitar. Cel de-al doilea razboi mondial a scos in evidenta necesitatea studierii diferitelor spatiigeografice, ca posibile teatre de actiuni militare, in lumina noilor progrese realizate in domeniulmijloacelor de distrugere ca si amploarei actiunilor intr-un viitor razboi, toate incluse in contextulpolitico-militar continental sau global, Geografia militara devine tot mai mult o stiinta al careiobiect de studiu se diversifica continuu, necesitand o metodologie adecvata si un instrumentar delucru complex. In tara noastra, dupa cel de-al doilea razboi mondial, transformarile produse au cuprinsstructural si armata. Preocuparile pentru punerea la baza sistemului militar romanesc a stiinteimilitare au cuprins si geografia militara. Pe aceasta linie se inscrie elaborarea de catre Marele StatMajor a unui important numar de lucrari geografico-militare, iar Academia Militara a elaborat maimulte cursuri de geografie militara .

1.2. INFLUENTA MEDIULUI GEOGRAFIC ASUPRA ACTIUNILOR MILITARE

1.2.1. Asezarea geografica a unei tari sau grupuri de tari influenteaza in mare masura situatiapolitico-militara a acestora, ea putand avantaja sau dezavantaja tara respectiva. Asezarea unei tariintr-o zona de mare interes strategic, sau intr-o zona de confluienta a diferitelor interese economicesi politice ale unor state mai mari sau mai mici, influenteaza negativ sau pozitiv asupra situatieipolitice militare a tarii._________________________x Istoria stiintelor in Romania, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1977,p.288.

4 Asezarea geografica a unei tari priveste si alte aspecte: elementele fizico-geografice, carepredomina pe teritoriul tarii; vecinii si caracterul relatilor cu acestia; forma ce o are frontiera de stat(circulara sau alungita); apartenenta sau neapartenenta la gruparile militare etc. In prezent, asezareageografica in cadrul unor hotare naturale greu accesibile (lanturi muntoase, fluvii, pozitie insulara)nu mai constituie o pavaza contra invaziilor, deoarece tehnica racheto-nucleara si mijloacelemoderne de dirijare permit executarea unor puternice lovituri asupra oricaror obiective situate inorice punct de pe globul pamantesc. Totusi, unele frontiere ce se sprijina pe obstacolele naturale devaloare strategica (cursuri de apa mari), lanturi muntoase, tarmuri maritime), favorizeaza pregatireaunor aliniamente de aparare puternice, nemijlocit pe frontiera de stat, capabile sa zadarniceascaofensiva agresorului. Invatamintele istoriei demonstreaza ca asezarea geografica chiar neavantajoasa a unei taripoate fi compensata printr-o politica realista de colaborare si buna vecinatate, iar pe plan militarprin aliante trainice, in masura sa asigure independenta, suveranitatea si integritatea teritoriala atarii. 1.2.2. Sistemul orografic. Regiunile de campie, dealurile si podisurile, regiunile muntoase Sistemul orografic (relieful) si studiul geomorfologic al acestuia prezinta mare importanta pentru ducerea actiunilor militare. Formele inalte ale reliefului, marile cursuri de apa, definesc compartimente geografice, in care, de regula, se inscriu directiile strategice si operative, zonele de operatii, obiectivele si aliniamentele de importanta strategica, operativa sau tactica. Regiunile de campie favorizeaza si polarizeaza actiunile militare de amploare, cu folosireain masa a mijloacelor blindate si a oricaror categori de tehnica din dotarea armatelor. Campiile,caracterizate prin suprafete plane sau cu usoare ondulatii, cu acoperiri si obstacole naturale putine,cuprind de regula, o buna retea de comunicatii si permit deplasarea in afara lor. Ele avantajeazaobservarea aeriana, manevra de forte si mijloace pe spatii si adancimi mari, asigurand un ritm deofensiva inalt, dar, prin absenta in general a acoperirilor, mascarea, precum si protectia impotrivafocului si armelor de nimicire in masa sunt ingreunate. Apararea este dezavantajata de lipsa obstacolelor naturale si a formelor de teren dominante,ca si a acoperirilor. Scopurile apararii pot fi insa atinse prin imprimarea unui caracter dinamic bazatpe riposte ofensive energice, cat si prin intrebuintarea unor sisteme de armament moderne . Actiunile pe timp de noapte sau in conditii de vizibilitate redusa pot deveni procedee debaza in desfasurarea unor actiuni ofensive sau de aparare, in campie, in cadrul razboiului de aparare. Campiile favorizeaza desfasurarea actiunilor militare si prin varietatea resurselor materialede care dispun, indeosebi alimentare, unele din aceste regiuni constituind adevarate granare ale unortari, precum si locul de dispunere a unor importante obiective industriale, de extractie si prelucrare apetrolului etc. In masurile de pregatire a teritoriului pentru aparare, zonele de campie trebuie sa ocupe unloc important, urmarindu-se imbinarea judicioasa a nevoilor economice cu cele de aparare,indeosebi in executarea lucrarilor de hidroamelioratii, irigatii etc. Regiunile de deal si podis ocupa suprafete importante pe teatrele de actiuni militare. Prinvarietatea si complexitatea formelor de relief ce le prezinta si a numeroaselor acoperiri, eleavantajaza intr-o oarecare masura apararea si creaza anumite greutati ofensivei. Pentru ambeleforme de lupta aceste regiuni pun probleme mai complexe si mai variate decat cele de campie. Cutoate acestea, in primul si al doilea razboi mondial, regiunile de deal si podis au constituit teatrulunor confruntari de forte si mijloace importante (podisurile: Volino-Polodic, Transilvaniei, Boemieietc.). De regula, regiunile de deal si podis se caracterizeaza printr-o compartimentare maipronuntata, iar orientarea compartimentelor favorizeaza sau dezavantajeaza anumite forme de lupta.Observarea terestra este mai avantajata decat observarea aeriana, iar efectul diferitelor categorii demijloace de foc este in parte diminuat de posibilitatile de protectie ce le ofera terenul framantat. Ofensiva este ingreunata indeosebi cand compartimentele de teren se afla perpendicular pedirectia de ofensiva si avantajata cand aceste compartimente sunt orientate paralel cu directia deofensiva.

5 Apararii i se ofera posibilitati multiple si variate de a se opune ofensivei: aliniamentefavorabile organizarii unor pozitii puternice; organizarea pungilor de foc si ambuscadelor;dispunerea si manevrarea in ascuns a F.A.U. si a rezervelor; conditii mai bune de mascare. Regiunile de deal si podis, dupa campii, dispun de importante resurse materiale, densitatealocalaitatilor este mai mare, iar caile de comunicatii pot fi bine intretinute prin existenta unor variatemateriale de constructii. Regiunile muntoase, prin particularitatile lor fizico-geografice, ingreuiaza ducerea actiunilormilitare. In trecut, operatiile de mare amploare, duse cu grupari importante de forte, evitau acesteregiuni. Regiunile muntoase nu au putut fi evitate in cele doua razboaie mondiale; spre sfarsitulcelui de-al doilea razboi mondial, pe teatrul de actiuni militare est-european si central-european, inregiunile muntoase au fost angajate forte importante (cateva armate de arme intrunite in zonamuntoasa a Cehoslovaciei, a Iugoslaviei si Italiei). Lanturile muntoase, functie de dezvoltarea lor,constituie aliniamente de importanta strategica, operativa sau tactica. Regiunile muntoase prezinta unele avantaje pentru desfasurarea actiunilor de lupta: conditiibune de protectie impotriva focului si armelor de nimicire in masa ca si de mascare; dispunereamascata a F.A.U. si rezervelor; posibilitatea de a executa manevra in ascuns, atacuri si contraatacuriprin surprindere etc. In acelasi timp, regiunile muntoase ingreuiaza actiunile de lupta prin:servitutile ce le impun folosirii armamentului; lipsa unei retele dense de comunicatii, fapt ceinfluenteaza asupra manevrei cu forte si mijloace , precum si asupra logisticii; resursele de hrana sichiar de apa sunt foarte limitate, iar raioanele impadurite prezinta pericol de incendii. Terenulmuntos-impadurit favorizeaza lupta de aparare. Obstacolele naturale si artificiale combinate cusistemul de foc si baraje permit organizarea unei aparari puternice cu forte si mijloace mai putine cain teren obisnuit. In conditiile razboiului de aparare, regiunile montoase ofera conditii deosebite pentrudesfasurarea actiunilor de aparare de lunga durata, precum si pentru formatiunile de rezistenta. Deasemenea, depresiunile intramontane pot constitui raioane de concentrare a unor importante fortedestinate actiunilor de amploare in afara zonei muntoase. Regiunile impadurite exercita si ele o influenta insemnata asupra actiunilor militare,avantajand apararea, pe cand ofensiva este serios ingreuiata prin limitarea in folosirea blindatelor situturor categoriilor de armament. Padurile ofera conditii bune de mascare a aparatorului,permitandu-i sa nimiceasca cu forte putine un atacator superior ca numar si inzestrare. In acelasitimp, prin folosirea mijloacelor de nimicire in masa, a mijloacelor incendiare si a defoliantelor,regiunile devin improprii dispunerii unor forte importante si altor elemente de dispozitiv, indeosebicand regiunea impadurita este putin intinsa. Marile regiuni impadurite, indeosebi cele din regiunilemuntoase, raman insa si in continuare bune baze ale formatiunilor de rezistenta. Regiunile mlastinoase nu permit desfasurarea unor actiuni militare de amploare, fapt pentrucare, de regula, se ocolesc. Accesul in aceste zone este posibil numai pe comunicatii, care, deregula, sunt inguste, majoritatea in umplutura, iar portiunile de teren uscat sunt putine. Pe timpuliernii, in conditiile de inghet puternic, mlastinile devin accesibile si permit actiunea inclusiv siblindatelor. Regiunile mlastinoase favorizeaza lupta formatiunilor de rezistenta, indeosebi a celordin zona, care cunosc amanuntit caracteristicile regiunii mlastinoase. Lipsa vegetatiei inalte, inunele regiuni mlastinoase, le fac insa improprii unor astfel de actiuni, agresorul detinand suprematiaaeriana poate sa controleze o astfel de zona din aer .

1.2.3. Reteaua hidrografica si clima Cursurile de apa, lacurile naturale si artificiale, sistemele hidrotehnice, influenteazaconsiderabil actiunile militare. Marile cursuri de apa (fluviile) pot constitui chiar aliniamente deimportanta strategica. Desi armatele au fost dotate cu variate si eficace mijloace de trecere, cursurilede apa, asociate cu caracteristicile malurilor si zonelor adiacente (lunci, mlastini) raman si incontinuare obstacole importante ce permit organizarea de aliniamente de aparare, puternice, iaratacatorului i se pun probleme complexe de rezolvat. Valoarea ca obstacol a unui curs de apa, chiarneinsemnat, poate creste foarte mult prin amenajari hidroenergetice (salba de hidrocentrale si lacuride acumulare), fapt ce determina modificari serioase in procedeele si metodele de fortare.

6 De asemenea, o retea densa hidrografica, orientata perpendicular pe directia de ofensiva, creeazagreutati atacatorului, necesitand mijloace numeroase de trecere si o manevra complicata a acestora,ceea constituie un avantaj pentru aparator. Pe de alta parte, intr-o astfel de situatie, atacatorul vafolosi pe larg manevra pe verticala, punand probleme aparatorului. Datorita schimbarilor nunmeroase si in timp scurt, ce le sufera reteaua hidrografica, spatiulgeografic ce poate deveni teatru de actiuni militare trebuie studiat atent sub acest aspect, iar studiileintocmite sa fie actualizate continuu. Clima influenteaza actiunile militare prin variatiile de termperatura, regimul precipitatiiloratmosferice si al curentilor de aer. Variatiile de temperatura influenteaza asupra echiparii si hraniriitrupelor, exploatarii tehnicii de lupta, functionarii armamentului. In zonele temperate de pe glob, cele patru anotimpuri pun fiecare probleme deosebitedesfasurarii actiunilor de lupta. Umiditatea si indeosebi regimul precipitatiilor influenteaza asupraaccesibilitatii terenului, asupra vizibilitatii, folosirii diferitelor categorii de tehnica . Variatiile presiunii atmosferice, a timpului de lumina si intuneric, in diferite perioade aleanului sau in diferite regiuni ale globului, regimul vanturilor, influenteaza actiunile aviatiei,tragerile de artilerie si cu rachete.

1.2.4. Resursele naturale si umane; sistemul de comunicatii Resursele naturale de orice fel sunt luate in considerare cand se studiaza spatiul geografic caposibil teatru de actiuni militare. Nu rareori, existenta pe un anumit teritoriu a unor importantebogatii naturale, constituie obiectul unor conflicte intre state, determinate de tendintele deacaparare, pe de o parte, si de reactia legitima de autoaparare a statelor care detin aceste bogatii, pede alta parte. Existenta bogatiilor naturale variate, asociata cu o puternica industrie prelucratoare,favorizeaza o sustinuta activitate economica, fapt ce asigura importante resurse materiale armatelorce desfasoara actiuni in aceste zone. De aceea ele, pot deveni oricand teatre de actiuni militare. Resursele umane sub raport numeric si calitativ, prezinta de asemenea, o mare importanta inducerea actiunilor militare de catre diferitele state. O populatie numeroasa poate furniza contingenteimportante de combatanti, favorizand constituirea unor armate cu efective mari. De regula, tarile cupopulatie numeroasa au putut si pot mobiliza armate de ordinul sutelor de mii si milioanelor deoameni . Calitatea factorului uman, sub aspect militar, consta in gradul de cultura ca si in nivelul depregatire a populatiei unei tari. Exemplele din istorie sunt destul de elocvente, cand armate mici,dar bine instruite si animate de un fierbinte patriotism, au infrant armate de cateva ori mainumeroase dar calitativ slabe. Pentru tarile mici si mijlocii, intretinerea unor armate numeroase ar fi o grea povara si arduce la stagnarea dezvoltarii economice. De aceea, ele se orienteaza spre aspectele calitative alefactorului militar, in care profesionalizarea ocupa un loc central, in sistemul de pregatire apopulatiei pentru aparare . Sistemul de comunicatii si indeosebi orientarea lui fata de directiile operative si strategiceprobabile, influenteaza considerabil actiunile militare. Cu toate ca armatele au fost dotate cu otehnica de lupta capabila de a actiona si in afara comunicatiilor, majoritatea acestor mijloace ramantotusi legate de comunicatii, iar pe timpul unor precipitatii abundente (ploaie, zapada) sau inperioade de dezghet, cvasitotalitatea tehnicii care ruleaza pe sol este legata de comunicatii. O retea densa de comunicati, de toate felurile si de calitate, favorizeaza desfasurarea in ritmrapid a actiunilor de lupta, cu folosirea in masa a tehnicii blindate, iar asigurarea tehnico-materialase poate realiza in bune conditiuni. Distrugerile masive ce se pot executa in sitemul de comunicatii, folosirea unui sistemeficace de baraje de toate felurile, inundatii, lucrari ale terenului, executate indeosebi pe timpnefavorabil, pot zadarnici total sau temporar ofensiva pe anumite directii. Ca urmare, asigurareaviabilitatii cailor de comunicatii constituie una din cerintele de baza, atat pentru ofensiva cat sipentru aparare.

7 In conditiile razboiului de aparare, dezorganizarea sistemului logistic al agresorului faceparte din metodele ce se aplica de catre aparator, indeosebi de catre fortele speciale, pentru creareaconditiilor de nimicire a inamicului patruns pe teritoriul national. Acest lucru se poate realiza inprimul rand prin asa-zisul razboi al comunicatiilor care si-a dovedit eficacitatea atat in cel de-aldoilea razboi mondial cat si in conflictele armate ce i-au urmat..

1.3. NOTIUNI DESPRE TEATRELE DE ACTIUNI MILITARE

1.3.1. Teatrul de actiuni militare este spatiul geografic pe care partile beligeranteconcentreaza mari grupari de forte in vederea desfasurarii unor actiuni militare de amploarestrategica. In strategia militara se foloseste si notiunea de teatru de razboi, care cuprinde intregulteritoriu al tarilor beligerante (spatiul terestru, aerian si maritim). De regula, teatrul de actiuni militare este o parte din teatrul de razboi, pe care se desfasoaraactiunile militare propriu-zise. In cazul cand teritoriul tarilor beligerante are o suprafata mai mica,teatrul de razboi se poate confunda cu teatrul de actiuni militare. Teatrele de actiuni militare cunoscute pana in prezent si care au fost active in diferiterazboaie sunt teatre de actiuni militare reale. Spatiul geografic pe care se presupune ca se vordesfasura in viitor actiunile militare, este un teatru de actiuni militare probabil. Pe un teatru de actiuni militare, operatiile ofensive sau de aparare au un caracter unitar,desfasurandu-se dupa un plan strategic unic, urmarindu-se indeplinirea anumitor scopuri politico-strategice ale campaniei sau razboiului. In compunerea teatrelor de actiuni militare intra: - mari intinderi teritoriale cu forme variate de teren; - suprafete maritime (oceanice), retele hidrografice; - un sistem complex de comunicatii; - localitati de diferite marimi, raioane de aglomerari urbane importante; - mari obiective industriale sau centre de exploatare a unor resurse materiale de importanta strategica; - obiective cu caracter militar: baze aeriene si navale; complexe de instalatii racheto- nucleare; mari uzine de armament si tehnica de lupta; raioane de dislocare a unor mari unitati operative si strategice etc. Din cele aratate mai sus, rezulta ca teatrul de actiuni militare cuprinde spatiul pe care sedesfasoara actiunile militare. Intinderea acestor spatii geografice ce au devenit teatre de actiunimilitare a fost foarte diferita in decursul istoriei, aceasta depinzand in primul rand de numarulluptatorilor angajati in actiuni militare si de caracteristicile armamentului si tehnicii de lupta. In antichitate si evul mediu actiunile militare se desfasurau pe spatii restranse. De regula,pentru angajarea totalitatii fortelor in lupta (batalie), adversarii alegeau un teren relativ plan(campii) sau colinar, iar comandantul de osti avea posibilitatea sa observe miscarile tuturorelementelor sale de dispozitiv precum si pe ale adversarului. Astfel, se petreceau actiunile candadversarii erau sensibil egali. Dar in situatia cand unele state mai mici erau nevoite sa duca unrazboi de aparare impotriva unor agresori puternici, atragerea acestora intr-un teren greu accesibilsau in locuri inguste, unde marile armate nu puteau sa se desfasoare, devenise un procedeu nelipsitdin arta militara a acestor state si a comandantilor lor. De regula, si intr-un caz si in altul, batalia sedesfasura pe un spatiu relativ mic, iar prin rezultatele ei se indeplineau scopurile politice si militareale campaniei sau chiar ale razboiului. Pe masura ce mijloacele de lupta s-au inmultit si s-au perfectionat, iar amploarea conflictelorarmate a crescut, in aceeasi masura au crescut treptat si dimensiunile spatiului in care se desfasurauactiunile militare. Odata cu primele incercari de teoretizare a principiilor stiintei si artei militare s-a folosit sinotiunea de teatru de razboi. Treptat a inceput sa se utilizeze notiunea de teatru de operatii,intelegandu-se prin aceasta o parte din teatrul de razboi pe care se desfasurau actiunile militarepropriu-zise.

8 Urmarind evolutia notiunii si conceptiei despre teatrele de actiuni militare, constatam caacestea sunt strans legate de insasi dezvoltarea artei militare. Fiecarei trepte de dezvoltare a arteimilitare ii corespunde o anumita conceptie despre teatrele de actiuni militare. Studiind diferitele razboaie din trecut se constata ca printre principalii factori care audeterminat cresterea dimensiunilor teatrelor de actiuni militare sunt: dezvoltarea si perfectionareacontinua a armamentului si tehnicii de lupta; aparitia unor noi genuri de arme; cresterea continua aamploarei actiunilor militare. Astfel, in primul razboi mondial, la care au participat 36 de state, actiunile militare s-audesfasurat pe teritoriul a 14 tari, precum si pe cateva mari si oceane. In cel de-al doilea razboi mondial, numarul statelor participante a fost de 61, iar actiunilemilitare au cuprins teritoriile a 40 de tari. Dimensiunile teatrelor de actiuni militare au fost mai maridecat in primul razboi mondial. Importanta teatrelor de actiuni militare este diferita, functie de scopurile urmarite debeligeranti, de cantitatea de forte si mijloace care s-au desfasurat sau se considera ca ar putea sa sedesfasoare in viitor pe teatrele de actiuni militare probabile. In cel de-al doilea razboi mondial,operatiile desfasurate pe teatrul de actiuni militare din estul Europei au fost de o amploare faraprecedent, influentand in mare masura deznodamantul razboiului. Daca in trecut coordonarea actiunilor pe diferite teatre de actiuni militare se realiza maigreu, in prezent, acest lucru se realizeaza mult mai usor ca urmare a dezvoltarii sistemelor decomunicatii. Stabilirea teatrelor de actiuni militare probabile se face de catre conducerea politico-militaraa statelor sau coalitiilor de state, dupa consideratiuni de ordin politic, geografic si militar. O analiza atenta a contextului politico-militar la un moment dat, a pozitiei sau orientarilorpoliticii externe a unui stat, grupuri de state sau aliante, duce la concluzii privindpotentialiiadversari . Analiza spatiului geografic contribuie la determinarea obiectivelor, aliniamentelor sidirectiilor de importanta strategica, la determinarea spatiala a teatrelor de actiuni militare probabile,precum si a teatrelor de razboi. Analiza potentialului militar al unei tari sau grupuri de tari conducela concluzii privind capacitatea acestora de a desfasura operatii strategice ofensive sau defensive,posibilitatea nimicirii fortelor adversarului in momentul si locul cel mai favorabil etc. Pe bazaanalizei factorilor de mai sus se trag concluzii privind: dimensiunile probabile ale teatrului deactiuni militare; obiectivele, directiile si aliniamentele de importanta strategica, operativa si tacticace se contureaza; repartitia fortelor si mijloacelor ce urmeaza sa actioneze; constituireadispozitivului si manevra strategica ce urmeaza a se adopta etc. Mediul de securitate globalcontinental sau zonal constituie factorul primordial ce determina stabilirea teatrelor de actiunimilitare probabile. In cazul unui conflict de intensitate mica sau medie, teatrul de actiuni militareeste, de regula, mai restrans, functie de marimea tarilor aflate in razboi, de cantitatea de forte simijloace angajate si de amploarea actiunilor militare.

1.3.2. Clasificarea teatrelor de actiuni militare, obiective, directii si aliniamente de importanta strategica, operativa si tactica Teatrele de actiuni militare se pot clasifica: a) dupa importanta; b) dupa specificul conditiilornaturale; c) dupa modul de asezare pe continente. Dupa importanta, teatrele de actiuni militare se pot clasifica in teatre principale si teatresecundare. Caracterul de principal sau secundar nu are in vedere in primul rand dimensiunileteritoriale ci, problemele de ordin politic, economic si militar ce sunt puse in joc si functie deacestea cantitatea de forte si mijloace destinate, precum si amploarea actiunilor militare desfasurate.Acest caracter poate suferi modificari pe timpul desfasurarii razboiului, un teatru principal putanddeveni secundar si invers. Dupa specificul conditiilor naturale teatrele de actiuni militare pot fi: terestre, maritime siterestre-maritime (mixte). Teatrele de actiuni militare terestre cuprind mari intinderi de uscat in interiorulcontinentelor, in cadrul lor actionand fortele terestre si fortele aeriene militare.

9 Teatrele de actiuni militare maritime cuprind parti din intinsul oceanelor (marilor), insule,peninsule si regiuni de litoral. In cadrul lor, rolul principal revine fortelor navale, fortelor aeriene sipartial fortelor terestre . Teatrele de actiuni militare terestre-maritime au o componenta mixta, in care suprafeteleterestre, ca marime, sunt apropiate de cele maritime. Cazurile sunt frecvente la spatiile terestre cumari interioare. Dupa modul cum sunt asezate pe continente, teatrele de actiuni militare se clasifica incontinentale (se inscriu in limitele unui singur continent) si intercontinentale (cuprind parti din douasau mai multe continente). Obiective

Orice teatru de actiuni militare cuprinde un numar variabil de obiective de importantastrategica, operativa si tactica. Obiectivul strategic este o regiune (zona) de mare importanta economica, politica si militara,impreuna cu gruparea de forte care o apara. Asemenea obiective pot fi marile regiuni industriale de importanta vitala pentru state,regiuni cu importante resurse de materii prime strategice, stramtorile (canalele) dintre mari sioceane, raioanele (aliniamentele) fortificate, bazele maritime, aeriene si de rachete, importantecentre de comunicatii, marile orase etc. Aceste sunt obiective teritoriale, situate in diferite locuri pe teatrele de actiuni militare. Elesunt ocupate si aparate de importante grupari de forte. Cucerirea obiectivului strategic, nimicireasau capturarea gruparii care il apara, influenteaza scopul strategic al luptei armate si al razboiului. Gruparea de forte destinata sa cucereasca sau sa apere un obiectiv strategic este de valoareoperativa sau strategica. Uneori poate fi si de valoare tactica , fara a modifica importanta strategicaa obiectivului . Obiectivul operativ este, de regula, o parte a obiectivului strategic si e constituit dintr-oregiune (zona, raion) cu o dezvoltare mai mica in care sunt dispuse noduri importante decomunicatii sau intreprinderi si raioane de exploatare a unor resurse materiale importante, precum siunele obiective militare. Pentru cucerirea sau apararea unui obiectiv se destina forte de valoare operativa si uneori devaloare tactica. Obiectivul tactic, este, de regula, o parte a obiectivului operativ si consta dintr-un aliniamentsau raion, pentru cucerirea caruia se destina o mare unitate tactica sau unitate. Exemple de obiectivetactice: ajungerea trupelor pe un curs de apa; cucerirea si mentinerea unui cap de pod; cucerirea simentinerea unei trecatori; cucerirea unei localitati, a unei linii caracteristice din teren etc.

Directii

Ca si obeictivele, directiile din cadrul teatrelor de actiuni militare se impart in: strategice,operative si tactice. In terminologia militara se foloseste frecvent denumirea de directii de operatii,intelegandu-se prin acestea: fie directia de operatii de valoare strategica (pe care actioneaza unesalon de valoare strategica), fie directia de operatii de valoare operativa (pe care actioneaza unesalon de valoare operativa). Directia strategica este o fasie larga si adanca din teatrul de actiuni militare care permiteducerea operatiilor strategice de catre o grupare de forte de valoare strategica. Directiile strategice se inscriu in marile compartimente geografice: axate indeosebi pe unsistem bogat de comunicatii, care conduc spre obiectivele strategice aflate in adancimea teatrelor deactiuni militare, obiective a caror cucerire sau aparare poate influenta desfasurarea razboiului inansamblu. La randul lor, directiile strategice se impart in terestre, maritime si terestre-maritime (mixte). Directia strategica terestra este o fasie larga si adanca de teren din cadrul teatrului de actiunimilitare terestru. Cucerirea obiectivelor strategice situate in limitele ei se realizeaza de catre forteleterestre, in cooperare cu fortele aeriene militare. Pe un teatru de actiuni militare se pot inscrie una

10 sau mai multe directii strategice. In al doilea razboi mondial, pe teatrul de actiuni militare din estulEuropei, pana la aliniamentul frontierei de est al Prusiei Orientale, Vistula, Carpatii Orientali,Marea Neagra erau patru directii strategice: Karelo-finlandeza, Baltica, Bielorusa si Ucrainiana. Peaceste directii au actionat fronturi sau grupuri de fronturi. Prabusirea flancului sudic aldispozitivului strategic german in august 1944 a avut ca urmare deschiderea unei noi directiistrategice, sud-europeana, pe axul Budapesta, Viena, sudul Germaniei, in lungul fluviului Dunarea;pe acesta directie strategica a actionat armata romana dupa intoarcerea armelor impotrivaGermaniei. Directia strategica maritima se inscrie in cadrul teatrelor de actiuni militare maritime(oceanice). In cadrul acestor directii, pe litoral sau pe insulele din spatiul oceanic se gasescobiective de importanta strategica. In al doilea razboi mondial astfel de directii au fost: in parteanordica a Oceanului Atlantic, cu o ramificatie spre Marea Barent si cu o alta ramificatie spre MareaMediterana; in Oceanul Pacific, s-a actionat pe doua directii strategice: prima, inscrisa in bazinulPacificului de nord si nord-vest (insulele Nipone, Aleutinele si Hawai), a doua, Filipinele, bazinulPacificului Central (Micronezia si Malaezia). Pe directiile strategice maritime (oceanice) fortele care se confrunta sunt constituite inprimul rand din flotele maritime, inclusiv aviatia imbarcata si infanteria marina. Directia strategica terestra-maritima este spercifica teatrelor de actiuni militare mixte(terestro-maritime). Specific acestor directii este faptul ca, fasia in care se inscriu cuprinde atatuscatul cat si spatiul maritim. Fortele de uscat actioneaza sprijinite de flota maritima. In al doilearazboi mondial, directii strategice terestre-maritime au fost cele din nordul Africii, peninsula italica,precum si din Pacificul de vest. Directia operativa este o parte din directia strategica si consta dintr-o fasie de teren (spatiumaritim) care conduce spre obiective de importanta operativa si care permite desfasurarea actiunilorde lupta de catre una sau mai multe mari unitati operative , uneori si strategice.Astfel, in al doilearazboi mondial, directia Tg.Mures, Zalau, Carei, Nyiregyhaza a constituit o directie operativa, pecare au actionat Armata 4 romana, armatele 40 si 27 sovietice, in cadrul operatiei Debretin. Cadirectii operative maritime, pot fi mentionate in al doilea razboi mondial, cele din MareaMediterana, Marea Nordului, Marea Baltica etc. Directia tactica este o parte din directia operativa si consta dintr-o fasie de teren care permiteducerea actiunilor de lupta de catre marile unitati si unitatile tactice si care conduce spre obiectivede importanta tactica. Astfel, fasiile de ofensiva ale marilor unitati si unitatilor tactice si directiile pecare actioneaza in aceste fasii sunt de valoare tactica, vizand cucerirea de obiective tot de valoaretactica. (Ex. In misiune imediata Bg. din F.A.I. ii urmareste nimicirea inamicului pe adancimea B.din F.A.I. ale acestuia, iar B. pe adancimea Cp.I.(Tc.) din F.A.I. ale B. inamic). Rezulta ca, teatrul de actiuni militare cuprinde una sau mai multe directii strategice careinclud directii operative, acestea la randul lor cuprind un numar diferit de directii tactice. Acestedirectii pot avea orientarea paralela, divergenta sau convergenta, orientare care se poate modifica peparcursul unei campanii sau operatii.

Alini ame nte

Aliniamentul strategic este aliniamentul definit de elementele geografice importante (lanturide munti, fluvii, tarmuri maritime), precum si de frontierele de stat. Aliniamentele strategice, deregula, marcheaza inceputul sau terminarea operatiilor strategice de aparare sau ofensive. Cucerireasau mentinerea unui astfel de aliniament poate influenta realizarea scopurilor strategice ale lupteiarmate si razboiului in ansamblu. Aliniamentul operativ este aliniamentul definit tot de elemente geografice caracteristice,care marcheaza inceputul, etapele sau sfarsitul actiunilor ofensive sau de aparare duse de marileunitati operative (gruparile de forte de valoare operativa). Aliniamentul tactic corespunde in general cu linii caracteristice din teren, pe care le ocupasuccesiv marile unitati si unitatile tactice pe timpul ducerii luptei ofensive sau de aparare (cursuri deapa, creste etc.).

11 In conditiile razboiului de aparare a tarii, a unor conflicte armate de intensitate redusa, cuspatii mai putin intinse si cu participarea unor grupari de forte mai reduse, definirea obiectivelor,directiilor si aliniamentelor strategice, operative si tactice se face de catre statul atacat functie deindeplinirea scopurilor politico-militare ale razboiului de aparare si nu de gruparile de forteangajate. Astfel, in cazurile aratate mai sus, obiectivele, directiile si aliniamentele care pentruagresor au o valoare tactica sau operativa, pentru aparator, in conditiile cand teritoriul sau este maiputin intins, capata valoare strategica. In acelasi mod se pune problema si cand directiile cuprind infasia lor obiective vitale de mentinerea carora depinde succesul razboiului in ansamblu.

Cu toate ca mediul geografic constituie o conditie de baza pentru desfasurarea actiunilormilitare, incadrat intr-un teatru de actiuni militare, el nu constituie totusi un factor hotarator inobtinerea victoriei in razboi. Factorii hotaratori sunt cei care compun potentialul militar al unei tarisau grupuri de tari si numai studierea atenta a acestora poate duce la concluzii reale. Dar, un studiuatent si determinarea din timp a unor spatii geografice ce pot deveni teatre de actiuni militare, suntatribute esentiale ale strategiei militare, iar studiul obiectivelor, directiilor si aliniamentelor devaloare strategica, operativa sau tactica, constituie una din cerintele de baza in procesul de pregatirea operatiilor pe teatrul de actiuni militare.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA GEOGRAFICO-MILITARA A TEATRULUI DE ACTIUNI MILITARE DE SUD-VEST, CONCLUZII DIN ORDIN MILITAR

2.1. ASEZAREA, DELIMITAREA, COMPUNEREA SI IMPORTANTA TEATRULUI DE ACTIUNI MILITARE DE SUD-VEST

2.1.1. Asezarea geografica, limite, suprafata Teatrul de actiuni militare de sud-vest este cuprins intre meridianele de 8 0 si 360 longitudineestica si paralela de 300 si 500 latitudine nordica. El cuprinde intreaga Europa sud-estica, o parte dinAsia de sud-vest si cea mai mare parte a litoralului din nordul Africii, fiind prin urmare un teatru deactiuni militare intercontinental. Limitele acestui teatru de actiuni militare sunt: - la nord: o linie care incepe de la varful Mont Blanc, trece pe culmile Alpilor Italieni si Austrieci, apoi pe la Insbruck, Linz, Lvov, Kiev,Harkov; - la sud: o linie pe la aproximativ 100 km sud de tarmul nord-african, intre Akaba si Bizerta (fasia de litoral din nordul Africii); - la vest: linie care trece pe la vest de varful Mont Blanc, vest de insulele Corsica si Sardinia, apoi pe frontiera dintre Algeria si Tunisia; - la est: linia est Harkov, Kerci, Damasc, Akaba. Dimensiunile teatrului: de la est la vest, aproximativ 2500 km, iar de la nord la sud, 2300km., rezultand o suprafata totala de aproximativ 5,7 milioane km. 2, din care aproximativ 50%reprezinta spatiu maritim. Ca urmare, este un teatru de actiuni militare terestru-maritim (mixt). Prin dimensiunile sale, teatrul de actiuni militare de sud-vest permite desfasurarea unoractiuni militare de importanta strategica, cu participarea tuturor categoriilor de forte armate.

2.1.2. Compunerea Din punct de vedere fizico-geografic, teatrul de actiuni militare de sud-vest se compune dinurmatoarele regiuni: Peninsula Apeninica (Italica); nordul Italiei cu Campia Padului si Muntii Alpi;Podisul Tirol (Austria), regiunea muntilor Carpati; Campia Dunarii de jos; Podisul Volino-Podolic;o parte din marea campie est-europeana; Peninsula Balcanica, Peninsula Anatoliei (Asia Mica)partea rasariteana si centrala a litoralului nord-african; insulele din Mediterana centrala sirasariteana. Cuprinzand trei mari peninsule Apeninica, Balcanica si Anatolica este un teatru

12 peninsular. Partea terestra a teatrului de actiuni militare de sud-vest avand regiuni muntoase, inproportie de aproximativ 60%, ii confera caracterul de teatru de actiuni militare muntos.

2.1.3. Importanta teatrului de actiuni militare de sud-vest Cuprinde importante zone geografice de pe harta lumii, unde de-a lungul secolelor, situatiapolitica a fost intr-o continua framantare. Mai mult ca oricare parte a lumii, aici s-au desfasurat unnumar impresionant de razboaie, numeroase si complexe actiuni militare cu toate categoriile deforte armate. Cele doua conflagratii mondiale au produs profunde schimbari in acest spatiugeografic. Astfel, primul razboi mondial s-a terminat cu prabusirea celor trei mari imperiiabsolutiste: Imperiul tarist, austro-ungar si otoman, ceea ce a dus la reconstituirea unui importantnumar de state nationale din Europa centrala si sud-estica. In orice parte de pe glob, conflictul de interese dintre marile puteri, impartirea sferelor deinfluenta, politica de ingerinte si dictat al acestora asupra tarilor mici si mijlocii, nu s-a manifestatcu atata insistenta ca in aceasta parte a lumii. Secole de-a randul, popoarele din aceasta zona au fostimpartite si reimpartite de marile imperii, trebuind sa suporte inapoierea economica si culturala,deznationalizarea ,iar in prezent sunt bintuite de fantoma problemelor etnice si confesionale . Cauzele care au facut ca aceasta zona geografica sa starneasca interesul marilor puteri si sadevina de o importanta strategica deosebita, rezida in: - intretaierea marilor drumuri comerciale, care leaga Europa nordica de cea sudica si sud- estica, precum si cu nordul Africii si Orientului Mijlociu; mentinerea unor regiuni cheie de pe acest spatiu permite controlul acestor cai de comunicatie, precum si a zonelor geografice spre care conduc; - existenta unui numar de peste 20 de state ale caror popoare apartin unor grupe diverse (germanice, romanice, slave tiurice etc.), ceea ce a facut ca foarte multe puteri din zona sa-si justifice interventia sub pretextul protejarii conationalilor; - cuprinde regiuni cu importante bogatii naturale, care alaturi de un climat prielnic, a unei populatii de aproximativ 500 milioane locuitori, la care se adauga importante regiuni industriale si agricole, asigura desfasurarea unei intense activitati economice si de schimb de valori materiale cu alte regiuni de pe glob. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, zona a cunoscut numeroase conflicte, care audegenerat chiar in ciocniri armate, ca razboiul arabo-israelian, conflictul greco-turc in problemaCiprului, conflictele din spatiul ex sovietic (C.S.I.) si fosta Iugoslavie. Toate acestea dovedesc ca nu au fost inlaturate cauzele ce ar putea da nastere la noi conflictein zonele ce se incadreaza in acest teatru de actiuni militare. Un motiv in plus pentru a se acordatoata atentia studierii lui pentru a nu fi surprinsi de unele actiuni ce ar putea fi declansate din acestspatiu asupra Romaniei.

2.2. CARACTERISTICILE CONDITIILOR NATURALE DE PE TEATRUL DE ACTIUNI MILITARE DE SUD-VEST

2.2.1. Regiuni muntoase Cea mai mare parte a regiunilor muntoase de pe teatrul de actiuni militare de sud-vestapartin sistemului Alipino-Carpato-Himalaian, de varsta tertiara. Principalele lanturi de munti suntApeninii, Alpii, Carpatii, Alpii Dinarici, Muntii Pindului, Balcanii, Muntii Pontici, Taurus siAntitaurus. Caracteristica regiunii muntoase este compunerea ei din lanturi curbate, sub forma unorarcuri de cerc, atingand lungimi de 1000-1500 km si inaltimi de 2000-4000 m, precum si orientareatransversala sau longitudinala cu axul est-vest al teatrului de actiuni militare. Muntii Apenini strabat longitudinal Peninsula Italica, prelungindu-se prin Calabria, Sicilia sipragul submarin din Canalul Siciliei, in nord-vestul Africii, unde fac legatura cu Muntii Atlas.Apeninii se prezinta sub forma unor creste succesive orientate nord-vest, sud-est, pe centrulpeninsulei, puternic ferastruite spre tarmurile tirenian si adriatic al peninsulei, avand cele mai mariinaltimi in partea lor centrala, unde se apropie de 3000 m. Se impart in trei grupe: Apeninii Ligurici,Apeninii Centrali, Apeninii Meridionali.

13 Apeninii Ligurici sunt despartiti de Alpi prin trecatoarea Altare. Au inaltimi mijlocii,altitudinea maxima fiind 2163 m. Sunt strabatuti de numeroase comunicatii care inlesnescdeplasarea tuturor categoriilor de tehnica de lupta. Apeninii Centrali formeaza grupa cea mai inalta si mai intinsa a Apeninilor. Sunt brazdati denumeroase vai longitudinale si transversale. Versantii dinspre Marea Adriatica sunt foarte abrupti,iar cei dinspre Marea Tiraniana au pante domoale si depresiuni intramontane. Ating inaltimi de2500 m, cu mai putine comunicatii si sunt mai greu de strabatut. Apeninii Meridionali strabat sudul Italiei, inclusiv Calabria, atingand altitudini de peste1900 m. Versantii dinspre Marea Tireniana sunt mai abrupti, cei estici au pante domoale. Suntstrabatuti de vai si numeroase cai de comunicatie. Relieful muntos este predominant si in insuleleSicilia si Sardinia, cu inaltimi de 3340 m (Etna) Sicilia si 1834 m (Gennargentu) Sardinia. Alpii formeaza un intins lant muntos sub forma unui arc de cerc cu concavitate spre sud,avand un capat sprijinit pe tarmul golfului Genova, iar altul legandu-se cu Alpii Dinarici, la est degolful Tricat. Ei poarta diferite denumiri, functie de teritoriul pe care se gasesc: Alpii francezi,italieni, elvetieni, austrieci. Au o lungime de peste 12.000 km si o largime de 100-150 km. Prezintacei mai inalti masivi muntosi din Europa, depasind 4000 m. (Mont Blanc 4810 m., Monto Rosa4638 m. etc.). Alpii formeaza un obstacol greu de trecut, iar vaile si depresiunile intramontane pot fi cuusurinta inchise. Cele mai inalte culmi si varfuri sunt acoperite cu zapezi vesnice si numerosighetari, care ocupa o suprafata de aprozimativ 4000 km 2. Escaladarea acestor inaltimi nu se poaterealiza decat de trupe specializate. Trecatorile, desi destul de numeroase, devin frecventimpracticabile indeosebi iarna si pot fi cu usurinta inchise cu forte putine. Carpatii prelungesc spre est lantul Alpilor, avand si ei forma unui arc de cerc cu concavitateaspre sud-vest, cu lungimea de aproximativ 1600 km si ambele capete sprijinite pe Dunare; capatulde nord-vest in raionul Bratislava-Viena, iar cel de sud-est intre Bazias si Drobeta-Turnu-Severin.. Ei se impart in urmatoarele grupe principale: Grupa Tatrei, intre Dunare (Bratislava) si pasulDukla; Grupa Beskizilor Orientali, intre Dukla si frontiera de stat a Romaniei (cunoscuti si subdenumirea de Carpatii Padurosi); Carpatii Orientali, intre frontiera de nord a tarii (pe zonamuntoasa) si pana la Valea Prahovei, Sercaia; Carpatii Meridionali, intre Valea Prahovei, Sercaia sipana la culoarul Timis-Cerna, Orsova; Carpatii Occidentali, intre Dunare (Bazias, Orsova) siBarcau, Simleul Silvaniei, Zalau. Arcul carpatic reprezinta un important aliniament strategic fiind greu accesibil, indeosebiGrupa Tatrei si a Carpatilor Meridionali. Sectoarele mai usor accesibile sunt: Beskizii Orientali.Curbura Carpatilor, precum si cele doua regiuni depresionare Poarta Somesului si PoartaMuresului. Alpii Dinarici constituie o prelungire a Alpilor in vestul Peninsulei Balcanice. Au o lungimede 700-800 km si o largime de 100-200 km., iar inaltimile sunt comparabile cu ale Carpatilor (Vf.Durmitor 2522 m.). Culmile sunt orientate paralel cu Coasta Dalmatiei, cu vai inguste, adanci sisinuoase. Sistemul de comunicatii este insuficient dezvoltat, cu numeroase lucrari de arta decapacitate mica, curbe cu raza mica si locuri inguste; inaltimile descresc de la tarmul Dalmatiei spreest, pana la regiunile de deal din apropierea raurilor Sava si Morava. Inaltimile fiind mai mari pe Coasta Dalmatiei si pantele mai abrupte, o debarcare pe litoralulestic al Adriaticii este mult ingreuiata, precum si dezvoltarea ofensivei spre interior. Datorita acestorcaracteristici, precum si orientarii lor, Alpii Dinarici ingreuiaza actiunile militare, le canalizeaza pedirectii independente, limitand posibilitatile de manevra si folosirea blindatelor. Muntii Pindului sunt o prelungire spre sud a Alpilor Dinarici de care se leaga prin AlpiiAlbaniei si Muntii Macedoniei. Sunt formati din masivi greu accesibili, cu inaltimi care depasescuneori 2500 m, cu pante abrupte si cu comunicatii putine. In cea mai mare parte sunt lipsiti devegetatie si cursuri de apa, ceea ce aduce mari neajunsuri din punct de vedere militar. In partea desud-est muntii sunt stancosi si au o orientare generala spre vest-est, pana la Marea Egee, formand unlitoral cu tarmuri inalte si abrupte. Muntii Balcani se prezinta sub forma unor culmi paralele, orientate vest-est, intre ValeaTimocului si Marea Neagra. Valoarea ca obstacol este mai accentuata in partea vestica si centralaunde altitudinile depasesc 2300 m (Vf. Botev 2376 m.). Lungimea Lantului muntos este de

14 aproximativ 480 km, iar largimea de aproximativ 75 km. Prezinta numeroase trecatori cu pasuriinalte de culme, de asemenea, o seama de depresiuni intramontane. Muntii Balcani constituie un important aliniament strategic favorizand apararea orientataspre sud. Sectorul cel mai accesibil este cel al Balcanilor de est, unde o actiunile combativa terestra-maritima favorizeaza ofensiva spre nord sau invers. Principalele trecatori din Muntii Balcani(lungimea in km si capacitatea lor tactica) sunt: Petrohansk 38 km.-1Bg; Isker 85 km.- 1 Bg.;Botevgrad- 36 km. 1 Bg.; Etropol 28 km. 1 Bg.; Riburita 53 km. 1 Bg.; Troian 48 km. 1 Bg.; Rusaska 32 km. 1Bg.; Sipka 35 km. 1 Bg.; Republica 52 km. 1-2 Bg.; Tvirdita 48 km. 1Bg.; Sliven-Vratnik, Sliven-Kotel 31 km si 30 km 1Bg; Ris 60 km 1-2 Bg.,Kamciska 48 km. 1-2 D.; Liulinaka 47 km. 1 Bg., Primorak 51 km 1 Bg. Muntii Rodopi au trasaturi asemenatoare Balcanilor si se prezinta sub forma unui masivcompact cu orientarea generala nord-vest, sud-est, culmi radiale abrupte, vai adanci si inguste,precum si numeroase depresiuni intramontane, cea mai importanta fiind cea a riului Mesta. Prezintaun obstacol natural important, indeosebi intre raurile Struna si Marita unde inaltimile lor se apropiede 3000 m. Principalele trecatori din muntii Rodopi (lungimea in km. si capacitatea lor tactica) sunt:Blagoevgrad 50 km 1 Bg.; Razlog 70 km 1 Bg.; Cospatski 50 km 1 Bg.; Devin 80 km. 1-2 Bg.; Cepelarita 100 km. 1 Bg.; Orcahovet 50 km. 1 Bg. Regiunea muntoasa din Peninsula Anatoliei este dominata de Muntii Pontici la nord, spretarmul Marii Negre, si Taurus la sud, spre tarmul Mediteranei. Muntii pontici se prezinta sub formaunor culmi paralele cu litoralul Marii Negre; Koroglu Daglari si Isfendiar Daglari, in partea de vestsi Dogu Kara Deniz Daglari in est, cu inaltimi ce depasesc 3000 m., indeosebi ramura de est. Eiconstituie o importanta bariera ce se opune unor actiuni de desant de pe Marea Neagra. In sud,Muntii Taurus prezinta caracteristici asemanatoare, formand o bariera impotriva unor actiuni dedesant de pe Mediterana de est. Aceste bariere muntoase (Ponticii, Taurus) inchid Podisul central alAnatoliei cu inaltimi de 800-1200 m. Este un podis inalt si arid, cu vegetatie saraca, comunicatiiputine si resurse materiale si de trai reduse. Pune probleme folosirii tehnicii blindate si auto,fragmetand actiunile de lupta. Din cele aratate rezulta ca, relieful muntos este dominant pe teatrul de actiuni militare desud-vest, iar lanturile muntoase au orientari diferite, fapt ce favorizeaza sau defavorizeaza ofensivasau apararea, aceasta depinzand de orientarea directiilor tactice si operative spre regiunea muntoasa.De asemenea, predominarea reliefului muntos va imprima actiunilor militare un caracter specific.

2.2.2. Regiunile de deal si podis In cadrul teatrului de actiuni militare de sud-vest cele mai importante regiuni de deal sipodis sunt: regiunile deluroase din vestul Ungariei dinspre raurile Drava si Sava, dintre raul Sava siAlpii Dinarici, dealurile subcarpatice din Romania, regiunile de deal si fasia litoralului nord-african;podisul Karst din nord-vestul Iugoslaviei, podisurile din Romania, Prebalcanic si Deliorman dinBulgaria, Podisul Volino-Podolic si Podisul Anatoliei.

2.2.3. Regiunile de campie Ocupa o suprafata relativ mica in cadrul teatrului de actiuni militare de sud-vest. Cele maiimportante sunt: Campia Padului, Campia Dunarii mijlocii, Campia Dunarii de jos si CampiaUcrainiana. Ele constituie principalele regiuni depresionare, cu un sistem de comunicatii dezvoltat,in care se inscriu cele mai importante directii ce permit ducerea unor operatii cu importante gruparide forte. De-a lungul istoriei, aceste campii au cunoscut desfasurarea a importante actiuni militaredintre care cele din primul si al doilea razboi mondial sunt cele mai semnificative (CampiaUcrainiana, Campia Dunarii de jos, Campia Dunarii mijlocii). Caracteristica lor principala estesuprafata plana sau cu usoare ondulatii. Sunt bogate in resurse de hrana, cuprinzand raioane agro-industriale si industrii dezvoltate. Avantajeaza ducerea operatiilor ofensive, oferind mari posibilitatide manevra cu forte de toate armele, indeosebi cu blindate si favorizeaza folosirea armelor denimicire in masa, cu efecte maxime. Cursurile de apa din regiunile de campie constituie singureleobstacole naturale care pun probleme ofensivei si avantajeaza pe aparator. In general, insa, ofensivapoate sa-si manifeste intreaga ei superioritate asupra apararii, ceea ce da actiunilor de lupta uncaracter deosebit de dinamic.

15 2.2.4. Tarmurile si litoralul maritim Tarmurile maritime din cadrul teatrului de actiuni militare de sud-vest au o mare intindere,datorita conturului lor crestat, indeosebi in partea nordica a Marii Mediterane. Existenta tarmurilorsi a unor fasii de litoral dezvoltate face ca o serie de directii operative de pe teatrul de actiunimilitare de sud-vest sa fie directii de litoral, cu una sau chiar ambele limite sprijinite pe tarmurilemaritime. Tarmurile peninsulei Apeninice, ale Marii Negre, cele din sudul Anatoliei, estul Mediteraneisi nordul Africii, sunt in general drepte, inalte, cu golfuri putine. In schimb, tarmurile PeninsuleiBalcanice si ale Anatoliei vestice sunt puternic dantelate cu golfuri inguste si adanci si strajuite denumeroase insule ce permit adapostirea flotei maritime militare. Tarmurile drepte si joase,sectoarele de plaje din cuprinsul lor, sunt favorabile debarcarii desantului maritim. Raioanefavorabile debarcarii desantului maritim sunt pe litoralul Marii Ligurice, Marii Tireniene, MariiIonice, litoralul nord-vestic si sudic al Marii Negre, precum si pe litoralul nord-african. Date fiind spatiile relativ reduse ale marilor amintite se intrevede folosirea procedeului dedebarcare litoral-litoral si numai in cazuri deosebite prin transbordare. O mare insemnatate pentru ducerea actiunilor flotei maritime o au stramtorile sau canalurilemaritime cum sunt Bosfor si Dardanele, canalurile Corint, Suez, Ontrato, Malta. Stramtorile Bosforsi Dardanele sunt de importanta strategica constituind unicul drum maritim de legatura intre MareaNeagra si Marea Mediterana. Aceste locuri inguste pe spatiul maritim sunt nefavorabile actiuniiflotelor maritime militare, putand fi usor aparate sau chiar inchise de catre aparator.

2.2.5. Reteaua hidrografica Pe teatrul de actiuni militare de sud-vest reteaua hidrografica este variata ca orientare, debitsi valoare ca obstacol, fiind influentata de marea diversitate a formelor de relief si de clima, devariatia precipitatiilor atmosferice. Locul principal in reteaua hidrografica il ocupa Dunarea, intreViena si Marea Neagra. Dunarea constituie o mare artera fluviala de transport, de insemnatateinternationala, un important obstacol si aliniament strategic. Ea reprezinta o importanta rocadafluviala pe teatrul de actiuni militare de sud-vest. Alte cursuri de apa, care constituie obstacole importante sunt: Padul, Drava, Sava, Morava,Tisa, Muresul, Oltul, Siretul, Prutul, Nistrul, Bugul de sud, Niprul, Nilul. Cursurile de apa dinPeninsula Italica, sudul si sud-vestul Peninsulei Balcanice. Anatolia si Africa de nord (exceptandNilul) au o mai mica insemnatate militara. In general reteaua hidrografica are o dezvoltare mai marein partea de nord-est a teatrului de actiuni militare de sud-vest. In regiunile de campie, majoritateacursurilor de apa au orientarea aproape perpendiculara pe axul directiilor operative si se succed ladistante relativ scurte, fapt ce impune uneori fortarea a 1-2 cursuri de apa intr-o singura zi de lupta.

2.2.6. Spatiul maritim Spatiul maritim al teatrului de actiuni militare de sud-vest cuprinde Marea Neagra, MareaMarmara, Marea Egee, Marea Mediterana, Marea Adriatica, Marea Ionica, Marea Tireniana. Inmarile situate la nord de linia Creta, Malta, tarmul sudic al insulei Sardinia, actiunile fortelormaritime militare sunt limitate, datorita spatiilor maritime putin dezvoltate, semiinchise si existentaunui mare numar de insule, indeosebi in Marea Egee, Marea Ionica, nord-estul Marii Adriatice sinordul Marii Tireniene. Actiunile militare de amploare se pot desfasura in estul si centrul MariiMediterane, unde spatiul maritim permite desfasurarea si manevra unor forte maritime importante. Existenta spatiului maritim de mare dezvoltare, pe teatrul de actiuni militare de sud-vest,face ca actiunile militare, in partea sudica a teatrului, sa fie neconceput fara participarea fortelormaritime militare. Aceasta impune organizarea temeinica a cooperarii dintre cele trei categorii de forte armate:terestre, maritime si aeriene, pe zone maritime si pe litoral, precum si pe ansamblul teatrului deactiuni militare.

2.2.7. Clima

16 Fiind un spatiu geografic de mari dimensiuni, teatrul de actiuni militare de sud-vest are unclimat foarte variat, care pune probleme diferite actiunilor militare. Partea sudica se caracterizeaza prin climat subtropical si climat mediteranean, intreparalelele de 300 si 400 latitudine nordica. Temperaturile medii anuale sunt peste 0 0, ceea ce aratalipsa inghetului, dand posibilitatea executarii neintrerupte a navigatiei si deci a actiunilor militare inorice anotimp. Vanturile uscate, ploile sunt rare, repezi si de scurta durata. Seceta caracteristicaverilor din aceste regiuni pune probleme procurarii apei potabile si a celei necesare pentruexecutarea decontaminarii. Partea nordica a teatrului de actiuni militare se inscrie in zona climei temperate continentale.Marile variatii de temperatura specifice acestor regiuni impun masuri speciale cu privire laechiparea si hranirea trupelor, asistenta sanitara, intretinerea tehnicii de lupta etc. In functie de relief, acoperiri, departarea de tarmuri maritime si de alti factori fizico-geografici, in diferite regiuni ale teatrului de actiuni militare de sud-vest apar nuante locale aleclimatului si regimului de precipitati, ceea ce influenteaza actiunile militare, fapt de care trebuie sase tina seama.

2.3. SISTEMUL DE COMUNICATII DE PE TEATRUL DE ACTIUNI MILITARE DE SUD-VEST Spatiul terestru al teatrului de actiuni militare de sud-vest dispune de un bogat sistem decomunicatii. In limitele lui se intretaie marile drumuri comerciale care leaga Europa occidentala deEuropa sud-estica si cu Orientul Apropiat si Mijlociu. Tot aici se intalnesc si marile drumurimaritime internationale care leaga trei continente Europa, Africa, Asia si doua mari bazineoceanice Oceanul Atlantic si Oceanul Indian. Soselele de diferite tipuri (pietruite, asfaltate, autostrazi, ating o lungime totala ce depasesteun milion de kilometri, revenind aproximativ 41 km sosele la 100 km 2, densitate medie. Densitateainsa este mai mare in jumatatea de nord a teatrului si indeosebi in regiunile de campie, deal si podis.Ca orientare, soselele urmeaza in general formele de relief si reteaua hidrografica, fiind directionatepredominant in lungul Dunarii, a litoralului si a principalelor cursuri de apa. De asemenea, elepornesc radial din principalele orase, indeosebi capitale de tari. Avand orientare diversa si predilectpe axul directiilor operative, soselele de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest, asiguradesfasurarea unor actiuni militare de mare amploare, avand o mare capacitate de trafic rutier, cuunele exceptii, in sudul Peninsulei Balcanice, Podisul Anatoliei si nordul Africii. Caile ferate au, de asemenea, o mare dezvoltare, peste 79974 km, revenind aproximativ 4,5km cale ferata la 100 de km2. Ca si la sosele, densitatea este mai mare in jumatatea de nord ateatrului, unde, in unele zone, aceasta este de 6-8 km la 100 de km. 2 . Caracteristic retelei feroviareeste modernizarea ei continua prin dublarea liniilor si electrificare (aproximativ 50% sunt dejaelectrificate), precum si prin marimea capacitatii de trafic. In general, orientarea cailor ferateurmeaza pe cea a soselelor si asigura executarea transporturilor de mare capacitate (tehnicii grele)pe intregul teatru de actiuni militare. Atat soselele cat si caile ferate sunt legate de importante lucrari de arta (poduri, viaducte,tuneluri etc.), indeosebi in regiunile cu o retea hidrografica mai dezvoltata. Caile maritime si fluviale de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest prezinta un mareinteres datorita existentei unui important spatiu maritim (aproape 60%), cat si a unei importanteretele hidrografice pretabile navigatiei. Transporturile pe apa deci pot fi luate in considerare inaceeasi masura ca si transporturile rutiere, la realizarea unor transporturi eficace de trupe. Transportul prin conducte este de asemenea utilizat in spatiul geografic al teatrului deactiuni militare de sud-vest. Acestea sunt profilate indeosebi pe transportul produselor petroliere, degaze, de apa. Ele prezinta o deosebita importanta fiind un mijloc de transport ieftin si mai bineprotejat. Unele din aceste conducte fiind orientate pe axul directiilor operative pot fi utilizate cusucces si pentru nevoi militare. Sistemul de comunicatii de pe teatrul de actiuni militare de sud-vest, prin dezvoltarea,varietatea tipurilor si orientare, asigura pe deplin necesitatile de ordin militar. Potrivit in dinamicasa, tendinta este spre continua modernizare si marire a capacitatii de transport..

17 2.4. DIRECTIILE STRATEGICE SI OPERATIVE PROBABILE DE PE TEATRUL DE ACTIUNI MILITARE DE SUD-VEST La stabilirea directiilor strategice si operative probabile de pe teatrul de actiuni militare desud-vest s-a tinut seama de un numar de factori dintre care cei care prezinta mai mare importantasunt: compartimentarea spatiului geografic pe teatrul de actiuni militare; configuratia politico-militara de pe continent; orientarea si caracteristicile sistemului de comunicatii; existentaobiectivelor si aliniamentelor de insemnatate strategica si operativa; posibilitatile de concentrare afortelor si mijloacelor in vederea desfasurarii unor actiuni de importanta strategica si operativa. Tinand seama de acesti factori, pe teatrul de actiuni militare de sud-vest s-au stabiliturmatoarele directii strategice si operative terestre si directii operative maritime. A. Directii terestre: - directia strategica de vest cu: - directia operativa austriaca; - directia operativa nord-italiana; - directia strategica de sud-est cu: - directia operativa Vardar-Morava; - directia operativa greaca; - directia operativa turca (Tracia de est); - directia operativa italiana (apeninica); - directia operativa nord-africana. - directia strategica de nord-est cu : -directia operativa Podolica ; -directia operativa Central-Ucrainiana ; -directia operativa Sud-Ucrainiana . B. Directii maritime: - directia operativa din partea cu vestul si nordul Marii Negre;(terestra si maritima) - directia operativa a Marii Egee; - directia operativa a Marii Ionice; - directia operativa a Marii Adriatice; - directia operativa a Marii Tireniene.

A. Directii strategice terestre

2.4.1. Directia strategica de vest Aceasta directie strategica cuprinde jumatatea de nord a teatrului de actiuni militare de sud-vest, pe toata adancimea lui, ii este delimitata: la nord, limita de nord a teatrului (varful Mont Blanc,Insbruck, Linz, Lvov, Kiev, Harkov); la sud o linie ce trece pe la Insula Elba, Ancona, Zadar,Belgrad, fluviul Dunarea pana la Calarasi, Ostrov, Mangalia, tarmul vestic si nordic al Marii Negre,Peninsula Crimeea, Kerci; la vest, o linie ce trece pe la varful Mont Blanc, Nisa, tarmul nordic sivestic al Marii Ligurice, insula Elba; la est, o linie ce uneste localitatea Harkov cu localitatea Kerci. In limitele aratate, largimea directiei strategice de vest este de 480-720 km, iar adancimea deaproximativ 2500 km, ceea ce ii confera dimesiuni de directie strategica. In cadrul acestei directii se inscriu zone geografice importante ca: nordul Italiei, CampiaDunarii de mijloc, Transilvania, Campia Romana, Campia Ucraineana; cinci capitale (Viena,Budapesta, Belgrad, Bucuresti, Kiev); obiective economice, noduri de comunicatii si aliniamente deimportanta strategica (fluviul Dunarea, lantul muntos al Alpilor si Carpatilor, litoralul Marii Negre). Directia a devenit activa in al doilea razboi mondial, in ea inscriindu-se operatiile fronturilor2 si 3 ucrainene, orientate est-vest si armata romana (in cadrul Frontului 2 ucrainean) cu actiunile dela Debretin, Budapesta, Viena si Praga. In cadrul directiei strategice de vest se inscriu urmatoarele directii operative: - directia operativa austriaca; - directia operativa nord-italiana.

18 2.4.1.1. Directia operativa austriaca (DUNAREA DE SUS) Directia se inscrie in compartimentul geografic definit de Dunare, avand ca limite: la nordMuntii Sumava (sud-vestul Cehoslovaciei), pantele sudice ale Podisului Ceho-Morav, pantelesudice ale Carpatilor nord-vestici (grupa Tatrei), iar la sud, pantele nordice ale Alpilor Austriei,exclusiv Lacul Balaton, Mezotur, Szeghalom. Axul directiei este Munchen, Linz, Viena, Budapesta, Debretin; pe teritoriul Romaniei: (prinPOARTA SOMESULUI-Marghita, Zalau, Tg.Neamt., Iasi, cu o varianta posibila pe la Cluj-Napoca,Tg.Mures, Brasov ). In limitele aratate, largimea directiei austriece este de 125-200 km, iar adancimea deaproximativ 1200 km. Este o directie de legatura intre teatrul de actiuni militare de sud-vest si teatrul de actiunimilitare de vestx. Directia a devenit activa in al doilea razboi mondial, dinspre est actionand fortele sovietice,pana la Viena, iar dinspre vest, fortele aliate americane. Include obiective de mare insemnatate economica, politica si militara. Doua capitale (Vienasi Budapesta), orasele industriale de pe cursul superior al Dunarii (Munchen, Insbruck, Linz) saucele din Campia Tisei (Szolnok, Debretin). Terenul, pe directia operativa austriaca, cuprinde aproape toate formele de relief: in partea sade vest, pana in raionul Bratislava, predomina formele muntoase ale reliefului; in partea de estcuprinde si o parte din Campia Dunarii de mijloc. Ca urmare, fortele care ar actiona pe aceastadirectie ar avea o compunere mixta, din care nu ar lipsi vanatorii de munte. Reteaua hidrografica este destul de bogata, principalul curs de apa fiind fluviul Dunarea. Inpartea de vest, vaile cursurilor de apa sunt inguste si adanci, cu maluri abrupte. Sistemul de comunicatii este dezvoltat pe toata adancimea si largimea directiei de operatii.Calea ferata Budapesta, Viena, Salzburg are o capacitate de 48 perechi de trenuri in 24 de ore. Capacitatea directiei este pana la o armata de arme intrunite (grupare de forte de niveloperativ). Pentru apararea orientata spre vest terenul permite organizarea urmatoarelor aliniamente: - pantele vestice ale Carpatilor Albi, Carpatilor Mici, zona mlastinoasa de la frontiera ungaro-austriaca; - pantele vestice ale Podisului Krupinei, raul Ipoly, pantele vestice ale muntilor Vertes, pantele nordice ale muntilor Bakony; - raul Ipoly, fluviul Dunarea, Budapesta; - raul Tisa; - pe panatele de vest ale Carpatilor Occidentali. Aceste aliniamente se sprijina pe obstacole naturale importante, munti, cursuri de apa. IntreDunare si Tisa insa ofensiva este avantajata, avand posibilitatea folosirii in masa a tehnicii blindate.Apararea poate folosi cursurile de apa si canalurile de hidroamelioratii din pusta ungara; deasemenea, mentinerea de catre aparator a regiunilor muntoase din nord-estul Ungariei, poateconstitui o amenintare pentru flancul atacatorului si bune baze de plecare pentru executarearipostelor ofensive. Caracterul framantat al terenului, in partea vestica si nordica a directiei, ofera conditii bunede mascare si protectie a trupelor, pentru executarea manevrei in ascuns a fortelor si mijloacelor.Armele de nimicire in masa pot fi folosite in diferite compartimente de teren de pe adancimeadirectiei, indeosebi in regiunile de campie, de deal si podis. Logistica beneficiaza pe directia operativa austriaca si de un sistem de comunicatii bogat sivariat precum si de importante resurse materiale, capacitati industriale, precum si de posibilitatile deasistenta medicala ale localitatilor din zona.______________________________x Teatrul de actiuni militare de vest este spatiul geografic cuprins intre Vistula la est, MareaBaltica la nord, Oceanul Atlantic la vest, Carpatii, regiunile muntoase din nordul Cehoslovaciei,sudul Germaniei si estul Frantei la sud.

19 2.4.1.2. Directia operativa nord-italiana (DUNAREA MIJLOCIE) Directia se inscrie in compartimentul geografic dintre Muntii Alpi, Apenini, golful Venetiei,Alpii Dinarici, iar spre est, partea sudica a Campiei Panonice, avand ca limite: la nord, Alpiiaustrieci, Muntii Bakony, Szolnok, Debretin, iar la sud, insulele Elba, Ancona, Zadar, Belgrad. Largimea directiei este de 300-400 km, iar adancimea pana la 2000 km. Axul directiei este Torino, Milano, Udine, Zagreb, Baja, Szeged; pe teritoriul Romaniei, prinpoarta Muresului, Arad, Deva, Sibiu, Brasov, cu o varianta posibila pe la Timisoara, Drobeta-Turnu-Severin, Craiova, Bucuresti, Constanta. Directia intercepteaza principalele cai de comunicatie care leaga Europa occidentala sicentrala de Peninsula Italica, Balcanica si Asia Mica, cuprinde obiective de importanta operativa,strategica: nordul industrial al Italiei, importantele centre industriale si porturi maritime din nord-vestul Iugoslaviei, centrele industriale din sudul Ungariei. Prin marea suprafata ce o include,directia permite desfasurarea unor importante grupari de forte si a unor operatii de amploare. In aldoilea razboi mondial pe aceasta directie au actionat Frontul 3 ucrainean, Armata Populara deEliberare a Iugoslaviei si Armata bulgara, iar in nordul Italiei fortele aliate. Terenul, din limitele directiei operative nord-italiene, are un relief variat, in buna partemuntos, dealuri si podis. Cele doua campii (Padului si Panonica sunt despartite de bariera muntoasaa Alpilor si Alpilor Dinarici, avand punctul de jonctiune in fisia de la Udine, loc ingust carefavorizeaza apararea si pune probleme grele ofensivei, actiunile de lupta fiind specifice terenuluimuntos. Cele doua campii pemit desfasurarea unor actiuni de amploare, cu folosirea in masa atehnicii blindate. Capacitatea directiei operative nord-italiene este de pana la un grup de armate (front,grupare de forte strategica). Pentru apararea orientata spre vest, incepand de la frontiera dinspre Iugoslavia si Italia,terenul pemite organizarea urmatoarelor aliniamente: - Alpii Carnici, frontiera Iugoslaviei cu Italia, Golful Triest, Peninsula Istria, tarmul Adriaticii pana la Zadar; este un aliniament puternic, cu exceptia tarmului dintre Triest si Pola, care favorizeaza debarcarea desantului maritim; principalele directii de interzis pe acest aliniament sunt: Udine, Maribor, Udine, Ljubljana, Zagreb; Triest Karlovac; - frontiera sud-vestica a Ungariei cu Austria, Zagreb, Zadar; are avantajul ca se sprijina cu flancurile pe regiuni muntoase dar este vulnerabil la centru; principalele directii de interzis pe acest aliniament sunt: Maribor, Nagykanizsa; Zagreb, Virovitica; Karlovac, Banja-Luka; - lacul Balaton, dealurile Papuk, Banja-Luka; acest aliniament are flancurile sprijinite pe obstacole naturale importante, dar existenta dealurilor Papuk pe centru ii confera o buna stabilitate; - Dunarea, intre Bunaujvaros si Novisad, raul Drina la varsarea in Sava; este un aliniament ce se sprijina pe un curs de apa lat, care avantajeaza considerabil apararea, iar atacatorului ii pune probleme grele pentru fortare; - raul Tisa, de la Szolnok pana la varsarea sau in Dunare, apoi Dunarea, inclusiv Belgrad, este un aliniament de valoare mai mica decat Dunarea, dar, avand un debit mare de apa si multe zone de lacuri si mlastini, valoarea sa ca obstacol creste indeosebi pe cursul inferior; - aliniamentul pantelor de vest ale Carpatilor Occidentali de pe teritoriul Romaniei.

2.4.2. Directia strategica de sud-est Aceasta directie strategica cuprinde partea sud-estica a teatrului de actiuni militare de sud-vest si se caracterizeaza prin existenta in aria sa a celor doua peninsule: Anatolica si Balcanica, ceeace ii confera trasaturi de directie strategica peninsulara. Se delimiteaza: la nord, limita nordica ateatrului de actiuni militare de sud-vest, intre Kiev si Brno; la sud, tarmul sudic al PeninsuleiAnatolia la Marea Mediterana, Insula Rodos, Insula Creta, tarmul sudic al Peloponezului; la vest,tarmul vestic al Peninsulei Balcanice, la Marea Ionica si Marea Adriatica, intre Capul Akritas(Peloponez) si Peninsula Istria; la est, localitatea Adana (Golful Iskenderum), Samsun, tarmulnordic al Anatoliei la Marea Neagra, tarmul estic al Marii Negre al Turciei europene, Bulgariei,

20 Romaniei, tarmul nord-vestic si nordic al Marii Negre, intre bratul Chilia si Kerci, tarmul vestic alMarii Azov, Nipru, Kiev. In limitele aratate, largimea directiei variaza intre 680 si 1500 km, iar adancimea 1600 km. In cadrul directiei se inscriu zone geografice importante: Peninsula Anatoliei si PeninsulaBalcanica, Campiile Ucraineana, Dunarii de jos si Dunarii de mijloc, Carpatii romanesti, obiectivelede importanta strategica cum sunt: capitale de tari, stramtorile Bosfor si Dardanele, Canalul Corint,importante raioane industriale si de exploatare a unor bogatii naturale, noduri de comunicatii,alinaimente de importanta strategica (tarmurile maritime, fluviul Dunarea, lanturile muntoase aleBalcanilor, Alpilor Dinarici si Carpatilor). In interiorul directiei se gaseste directia operativa maritima a Marii Egee, iar la extremitatilesale estice si vestice directiile operative maritime din partea de vest a Marii Negre, Marii Ionice si aMarii Adriatice. Aceasta face ca pe aceasta directie strategica actiunile militare sa capete un aspectcomplex, cu participarea tuturor categeoriilor de forte armate, iar actiunile combinate de desantmaritim trupe de uscat, desant maritim trupe de uscat desant aerian, pot sa capete o frecventamai mare. Directia a devenit activa atat in primul cat si in cel de-al doilea razboi mondial. In cadrul directiei strategice de sud-est se inscriu urmatoarele directii operative: - directia operativa Vardar-Morava; - directia operativa greaca; - directia operativa turca (Tracia de est). In cele ce urmeaza vor fi analizate directiile operative greaca si turca, deoarece in cazulunei agresiuni pe directia strategica de sud-est, aceste directii vizeaza si teritoriul Romaniei.

2.4.2.1. Directia operativa greaca Cuprinde intreaga Grecie peninsulara, cea mai mare parte din nord-estul Grecieicontinentale si partea de vest a Bulgariei, avand ca limita de vest tarmul estic al Marii Ionice,frontiera de sud si sud-est a Albaniei, frontiera Iugoslaviei cu Grecia si Bulgaria, iar la est, tarmul devest si de nord al Marii Egee, Alexandropolis, Plovdiv, Nicopol. Axul directiei este Atena, Salonic, Sofia, Oreahovo; pe teritoriul Romaniei, Craiova,Ramnicu Valcea, Sibiu, Cluj-Napoca, Baia Mare. (Pe teritoriul Romaniei este cunoscuta caDIRECTIA OPERATIVA ISKAR DIN CADRUL DIRECTIEI STRATEGICE DE SUD). Largimea directiei variaza intre 60-70 km, intre Golful Salonic si frontiera de sud aIugoslaviei si 150-200 km in Grecia peninsulara si pe teritoriul Bulgariei; adancimea directiei intreCapul Matapan (sudul Peloponezului) si Baia Mare este de aproximativ 1200 km. Directia operativa greaca are o pozitie centrala pe teatrul de actiuni militare de sud-vest sicontroleaza navigatia in Marea Egee si Marea Ionica. Cuprinde obiective de importanta operativ-strategica (baze navale, canalul Corint, capitalele Atena si Sofia, localitati importante). Caracteristica acestei directii este predominarea reliefului muntos si existenta pe mai mult dejumatate din adancimea ei a litoralului maritim, fapt ce poate influenta considerabil actiunilemilitare, ele fiind atrase mai mult spre litoral, in partea peninsulara a directiei, unde flotei militare iirevine un rol important. In continuare, pentru desfasurarea actiunilor militare in regiunile muntoasesunt recesare trupe specializate pentru actiuni in munti, precum si folosirea pe scara larga adesantului aerian. Aceasta directie a fost activa atat in primul cat si in al doilea razboi mondial, actionandu-seofensiv atat dinpre sud spre nord (frontul de la Salonic in primul razboi mondial), cat si dinsprenord spre sud (agresiunea Germaniei impotriva Iugoslaviei si Greciei, folosindu-se si teritoriulBulgariei). Capacitatea directiei operative greacesti este de 1-2 armate, care si-ar desfasura operatiile instransa cooperare cu fortele maritime si aeriene militare. Pe teritoriul Romaniei, capacitatea directieieste de pana la 1. A.A.I. (G.F. de nivel operativ). Pentru apararea orientata spre sud, terenul permite organizarea urmatoarelor aliniamente: - pe frontiera de sud a Bulgariei, de la frontiera cu Iugoslavia pana la vest de Zlatograd; este un aliniament ce se sprijina pe pantele sudice ale Muntilor Rodopi, avand caracteristicile de obstacol puternic; principalele directii de interzis pe acest aliniament

21 sunt: Salonic, Petrici, Blagoevgrad, Sofia (cea mai importanta directie de interzis); Drama, Gote Dolcev, Rzlog, Samokov (din zona Razlog directia se bifurca spre Sofia si Pazarajik); Xanti, vest Plovdiv, printre masivii Rodopii de vest si Rodopii de nord, teren greu accesibil dar care conduce pe o distanta scurta in valea Maritei; - pe pantele sudice ale Balcanilor vestici, intre Pirot si Panaghiuriste, incluzand si Sofia; este un aliniament puternic ce se sprijina pe o bariera muntoasa; principalele directii de interzis pe acest aliniament sunt: Sofia, Mihailovgrad, Lou; Sofia, Vrata, Oreahovo; Zlatita, Botevgrad, Roman, Valea Iskerului; aceste directii conduc spre sectoare de fortare favorabile de pe Fl. Dunarea; - pe fluviul Dunarea, intre Cruin si Zimnicea, este un aliniament de aparare puternic ce se sprijina pe un curs de apa lat, care pune probleme complexe de fortare si ofera avantaje serioase aparatorului. Fiind o directie ce se inscrie intr-un teren greu accesibil si compartimentat, se pun problemeatat in ce priveste conducerea actiunilor, cat si in organizarea si mentinerea cooperarii. Deasemenea, in afara de unele centre urbane importante, resursele materiale sunt reduse, caile decomunicatii putine si de munte, fapt ce pune serioase probleme logisticii.

2.4.2.2. Directia operativa Tracia de est (turca) Cuprinde vestul Peninsulei Anatoliei, Turcia europeana si partea de est a Bulgariei, avand calimita de est tarmul sud-vestic si vestic al Marii Negre, iar la vest tarmul estic al Marii Egee, apoilocalitatile Alexandropolis (Grecia), Plovdiv, Nicopol. Axul directiei este Ankara, Istambul, Edirne, Ruse; pe teritoriul Romaniei: Bucuresti,Ploiesti, Brasov, cu o varianta posibila pe la Urziceni, Buzau, Focsani, Bacau, Suceava. Pe teritoriul Romaniei patrunde pe la Giugiu si este cunoscuta ca DIRECTIA OPERATIVAIANTRA din cadrul DIRECTIEI STRATEGICE DE SUD. Largimea este de 200-500 km, iar adancimea de pana la 1400 km. Importanta directiei operative Tracia de est (turce) consta in faptul ca intercepteazacomunicatiile terestre ce leaga Europa centrala si de sud-est cu Orientul Apropiat si OrientulMijlociu, include bazinul Marii Marmara cu stramtorile Bosfor si Dardanele, raion de importantastrategica; in limitele directiei se inscriu centre industriale, noduri de comunicatii, porturi, bazemaritime si aeriene militare. Specific acestei directii este divizarea ei in doua parti de catre Marea Marmara si cele douastramtori, fapt ce ar influenta pregatirea si ducerea operatiilor. Reteaua hidrografica de pe directia operativa Tracia de est (turca) este variata, ca debit siorientare; cea mai bogata este in partea de vest a Podisului Anatoliei, in Turcia europeana si inpartea de est a Bulgariei. Valoarea ca obstacol a cursurilor de apa este in general scazuta, cuexceptia fluviului Dunarea. Desi terenul este in general muntos, el permite totusi desfasurarea pe aceasta directieoperativa a unor actiuni militare de amploare, fiind totodata si o directie de litoral. Ca urmare,actiunile terestre se vor desfasura in stransa cooperare cu actiunile de pe mare, indeosebi de peMarea Neagra. Capacitatea acestei directii operative este de pana la un grup de armate sau front, ceea ce iiconfera directiei o importanta operativ-strategica. Pentru apararea orientata spre sud, terenul permite organizarea urmatoarelor aliniamente: - pe frontiera de sud a Bulgariei, intre imediat vest Belgrad si Marea Neagra; este un aliniament care se sprijina pe partea de sud, sud-est si est ale Muntilor Rodopi, pe ramura nord-vestica a Muntilor Istrandja si pe dealurile dintre raurile ce coboara spre Marea Neagra; - pe pantele sudice ale Balcanilor centrali si estici intre Panaghiuriste si Marea Neagra; este un aliniament puternic sprijinit pe un lant muntos; - pe fluviul Dunarea, intre Zimnicea si Calarasi, apoi pe frontiera din sudul Dobrogei. Prin caracteristicile sale naturale, existentei litoralului Marii Negre, precum si a unui sistemde comunicatii relativ dezvoltat, a unor centre urbane importante si a unor resurse materialecorespunzatoare, directia operativa Tracia de est (turca) permite desfasurarea unor actiuni militare

22 combinate de amploare (terestre-maritime) cu folosirea pe scara larga a tehnicii blindate, intreobstacolele naturale aratate. Intrucat regiunile muntoase coboara spre litoralul Marii Negre,prezentand mai mult o zona de dealuri si de podis, actiunile de amploare sunt de asteptat aici, avandin vedere si cooperarea cu fortele maritime militare. Aparatorului i se pun probleme complexe derezolvat, fiind pus in situatia de a se opune actiunilor combinate, terestre, navale si aeriene aleatacatorului. De aceea atentia trebuie indreptata spre fasia de litoral si printr-o justa folosire afortelor si mijloacelor sa fie contracarata actiunea combinata a atacatorului. DIRECTIA STRATEGICA DE NORD-EST reprezinta in actualul context politico-militar odirectie deosebit de importanta pentru ROMANIA, ca urmare a existentei in cadrul si proximitateaacesteia a doua supraputeri militare, UCRAINA SI FEDERATIA RUSA si a litigiilor teritoriale pecare ROMANIA le are cu acestea . Directia cuprinde urmatoarele trei directii operative ce converg spre teritoriul actual alROMANIEI. Directia strategica de nord-est a fost activa in timpul celui de al doilea razboi mondial,distingandu-se trei momente : - anul 1940, an dramatic pentru istoria poporului roman ca urmare a celor trei raporturi teritoriale (Basarabia si Nordul Bucovinei, Cadrilaterul si partea de nord-est a Transilvaniei). Incepand cu 28 Iunie 1940 trupele sovietice din cadrul FRONTULUI DE SUD comandat de generalul JUKOV au declansat agresiunea impotiva ROMANEI MARI pentru ocuparea si anexarea BASARABIEI SI BUCOVINEI DE NORD, actionand pe trei directii operative , pana la raul PRUT. Desi nu s-au produs confruntari de amploare intre trupele sovietice si trupele romane aflate in retragere, actiunea agresiva a sovieticilor si devansarea trupelor romane, contrar intelegerilor incheiate, a fost o actiune in forta, de cucerire si anexare a acestor teritorii; - vara si toamna anului 1941, pe timpul razboiului de reintregire prin campania declansata la 22 Iunie sub comanda Maresalului ANTONESCU, pentru eliberarea teritoriilor romanesti rapite cu un an in urma de catre trupele invadatoare sovietice; - primavara si vara anului 1944 pe timpul ofensivei sovietice impotriva trupelor germano- romane . Principalele caracteristici ale directiilor operative din compunerea directiei strategice de nord-est sunt: DIRECTIA OPERATIVA PODOLICA , coboare de la nord spre sud din PODISULVOLINO-PODOLIC si patrunde pe teritoriul ROMANIEI cu axul prin localitatea SIRET,continuind pe directia SUCEAVA, BACAU, FAUREI. Actiunile pe aceasta directie , vizeazapatrunderea fortelor atacatorului prin trecatorile din grupa nordica si centrala a CARPATILORORIENTALI, pentru a patrunde in TRANSILVANIA sau pentru interceptarea trecatorilor in scopulinterzicerii manevrei de forte si mijloace a trupelor noastre si asigurarii flancului drept al gruparii deforte ale agresorului. De asemenea actiunile pe aceasta directie pot viza, in functie de obiectivul propus, realizareajonctiunii cu fortele ce ar actiona pe DIRECTIILE OPERATIVE CENTRAL-UCRAINIANA siSUD UCRAINIANA si cu desantul aerian lansat intr-un raion cu xcentrul la 10 km sud de BACAUsi/sau intr-un raion cu centrul pe localitatea NAMOLOASA. Capacitatea acestei directii poate fi de valoarea unei G.F. Operative, actionand cu un C.A.intre compartimentele dintre RAUL SIRET si RAUL PRUT si un corp de armata intre RAULSIRET si CARPATII ORIENTALI. DIRECTIA OPERATIVA SUD-UCRAINIANA cu axul pe teritoriul ROMANIEI pedirectia CAHUL, BUZAU, BUCURESTI, cu variante spre : TECUCI, BACAU, si de patrundereprin trecatorile din CARPATII DE CURBURA. Capacitatea directiei pana la 1 G.F. de nivel operativ (2-3 C.A.); DIRECTIA OPERATIVA CENTRAL-UCRAINIANA cu axul pe teritoriul ROMANIEIpe directia : UNGHENI, TARGU-FRUMOS, TARGU-NEAMT cu varianta spre VASLUI,BARLAD, la jocnctiunea cu fortele ce ar actiona pe directia SUD-UCRAINIANA. Capacitatea directiei este de pana la 1 C.A. , constituind o directie de lagatura intreDIRECTIA OPERATIVA PODOLICA si DIRECTIA OPERATIVA SUD-UCRAINIANA.

23 B. Directii operative maritime

2.4.3. Directia operativa maritima din partea de vest a Marii Negre Cuprinde spatiul maritim din vestul si sud-vestul Marii Negre, stramtoarea Bosfor, MareaMarmara si stramtoarea Dardanele,avind o componenta terestra , ce patrunde in ROMANIA pe laCALARASI spre POARTA FOCSANILOR , cu varianta prin DOBROGEA . Caracteristic acestei directii maritime este dependenta de litoral si de cele doua stramtori.Aceasta particularitate a iesit in evidenta atat in primul cat si in cel de-al doilea razboi mondial,actiunile pe mare fiind subordonate actiunilor terestre. Spatiul maritim, in limitele aratate, permite atat actiunea navelor de suprafata cat si asubmarinelor, dat fiind, ca intinderea sa este relativ redusa, el poate fi controlat total de catre forteleaeriene, ceea ce constituie un serios impediment pentru actiunea fortelor maritime. Litoralul estic si sud-estic al Marii Negre, intre Syle (la est de Bosfor) si Odesa, prezintaconditii favorabile (cu exceptia Deltei Dunarii) pentru debarcarea desantului maritim, iar procedeulcare poate fi folosit pe scara larga este litoral-litoral, fara a exclude insa si procedeul printransbordare. Raioanele de debarcare a desantului maritim avand in general capacitati de pana la o mareunitate tactica (majoritatea mai mici de o mai mare unitate tactica), o actiune de desant maritim siaerian, fara cooperarea cu trupele terestre este greu de realizat, atacatorul de pe mare neavandposibilitatea sa angajeze forte numeroase in primul esalon de debarcare, fapt ce permite aparatoruluica, prin dispunerea judicioasa a fortelor si executarea cu rapiditate a manevrei sa nimiceascadesantul maritim debarcat. Totodata, aplicarea procedeului de debarcare litoral-litoral care presupune imbarcarea sidebarcarea de pe aceleasi nave (de transport desant) a desantului maritim si cunoscandu-se gradulde vulnerabilitate ridicat al acestora fata de focul artilerie si loviturilor din aer si de pe mare,aparatorul are posibilitatea sa anihileze actiunea de desant chiar pe mare. Daca aparatorului i se ofera posibilitaqti sporite prin specificul litoralului, intre punctelearatate, nu trebuie neglijate nici posibilitatile sporite ale atacatorului de pe mare, care, in conditiileunei suprematii aeriene si pe mare, poate sa actioneze pe front larg, sa neutralizeze puternic si pemare adancime intreaga fasie de actiune si sa-si atinga scopurile fixate. 2.4.4. Directia Operativa din nordul MARII NEGRE este o directie mixta (maritima siterestra) cu axul ODESA , GALATI , BUCURESTI , cu variante de patrundere spre nordulMOLDOVEI si prin trecatorile din grupa centrala a CARPATILOR ORIENTALI in Transilvania . Capacitatea pina la 1G.F.de nivel operativ. Pe teatrul de actiuni militare de sud-vest, in afara de directia operativa maritima din parteade vest a Marii Negre, mai sunt: directiile operative ale Marii Egee, Marii Ionice, Marii Adriatice siMarii Tireniene. Intrucat aceste directii maritime nu vizeaza nemijlocit litoralul romanesc al MariiNegre, ele nu fac obiectul prezentarii. Din analiza acestor directii de operatii terestre si maritime, de pe teatrul de actiuni militarede sud-vest, rezulta unele concluzii: - toate directiile operative terestre se inscriu in compartimente geografice cu relief predominant muntos, fapt ce imprima actiunilor militare caracteristici specifice; - majoritatea directiilor operative terestre se inscriu in compartimente geografice care permit folosirea tuturor categoriilor de tehnica de lupta; - terenul predominant muntos, pe majoritatea acestor directii, impune folosirea trupelor specializate; nu permite desfasurarea unor forte numeroase in ansamblu (exceptand regiunile de campie), ceea ce face sa creasca rolul esaloanelor tactice; - apararea, beneficiind de forme avantajoase de teren, se poate opune cu succes ofensivei cu forte numeroase; - succesul in operatii va fi asigurat numai printr-o stransa cooperare intre toate categoriile de forte armate;

24 - directiile operative maritime permit o larga desfasurare de forte navale, indeosebi in aria Marii Mediterane si mai putin in Marea Neagra; succesele pe mare vor influenta ducerea actiunilor pe uscat si invers.

PARTEA A II-A

CAPITOLUL 3

DESCRIEREA GEOGRAFICO-MILITARA A TERITORIULUI ROMANIEI

Studierea teritoriului tarii si cunoasterea caracteristicilor geografico-militare ale terenuluiconstituie o necesitate obiectiva, fara de care nu se poate concepe pregatirea si ducerea actiunilormilitare. Cunoasterea terenului, a resurselor materiale, a influentei conditiilor geografice asupraactiunilor militare permite desprinderea unor concluzii cu privire la structura fortelor armate,ponderea diferitelor genuri de arme, posibilitati de asigurare materiala, pregatirea pentru aparare ateritoriului national si masurile ce se impun in vederea organizarii fortelor armate. Cunoasterea teritoriului national creaza conditii pentru alegerea celor mai favorabile formesi procedee de ducere a actiunilor, de stabilire a celor mai judicioase dispozitive, folosind lamaximum avantajele oferite de teren.

3.1. ASEZAREA GEOGRAFICA A ROMANIEI SI INSEMNATATEA SA MILITARA Romania este situata in sud-estul Europei, intre meridianele 20015 si 290 41 longitudineestica si paralelele de 43037 si 48015 latitudine nordica. Pe continent, tara noastra ocupa o pozitie aproape centrala, formand puntea de legatura intreEuropa apuseana (peninsulara) si cea rasariteana (continentala) si intre Europa de nord si cea desud. Romania este situata in zona temperata nordica, la contactul cu Marea Neagra si Cimpia Rusa,cu Peninsula Balcanica si Europa Centrala, in spatiul carpato-danubiano-pontic. Consecintele asezarii tarii noastre pe continent sunt materializate intr-un climat temperat-continental, de tranzitie intre cel oceanic si cel continental. De asemenea, Romania se gaseste inzona de intersectie a marilor drumuri europene, fiind o tara de mare tranzit european, fapt ce are oanumita importanta economica si militara. Varietatea factorilor de relief cat si cea geologica si genetica, constituie sub raport economic,un potential valoros, care genereaza o gama larga de surse naturale. Existenta surselor naturalevariate a favorizat prezenta din cele mai indepartate timpuri a activitatii umane pe acest teritoriu. Conturul frontierelor Romaniei este aproximativ circular, masurand de la nord la sud circa500 km, iar de la vest la est 650 km; aceasta configuratie a frontierelor asigura conditii favorabileconcentrarii fortelor si mijloacelor in regiunile centrale ale tarii si interventia acestora in oricare dinzonele de operatii. Configuratia de ansamblu a teritoriului, structura frontierelor ca si forma acestora, permitorganizarea apararii de lunga durata pe aliniamente de teren favorabile, incepand chiar cu granita destat a tarii, care, pe lungimi considerabile permite stabilirea limitei dinainte a apararii chiar pefrontiera. Suprafata teritoriului Romaniai este de 237.500 km2, inscriindu-se in randul tarilor mijlociisi situandu-se ca marime pe locul 12 in Europa. Lungimea frontierelor tarii insumeaza 3152,9 km, dintre care 1070,1 km apartin frontierelorterestre, 1837,8 km sunt pe cursuri de apa, iar 245 km apartin litoralului romanesc al Marii Negre. Prin asezare, tara noastra are ca vecini: - R.Moldova si Ucraina, in partea de est si nord-est, pe o lungime de 1328,8 km, intre gura bratului Chilia si Halmeu, din care 906,7 km de apa (bratul Chilia, Dunare, Prut) si 422,1 km, terestra intre Darabani si Halmeu; - Ungaria in partea de vest, pe o lungime de 422 km., intre Halmeu si Beba-Veche. Intre Nadlag si Conad, pe o distanta de 31,2 km, frontiera este pe cursul Muresului;

25 - Iugoslavia, in partea de sud-vest, pe o lungime de 546,2 km, intre Beba-Veche si gura Timocului. Aici distingem doua sectoare: unul terestru, intre Beba Veche si Bazias, cu o lungime de 248,9 km, al doilea, sectorul fluvial dintre Bazias si gura Timocului, lung de 297,3 km.; - Bulgaria, in partea de sud, pe o lungime de 590,9 km, intre gura Timocului si Vama- Veche. Si aici, frontiera se imparte in doua sectoare: cel fluvial, cu o lungime de 453 km, intre gura Timocului (Pristol) si Ostrov pe Fluviul Dunarea si cel terestru, lung de 137,9 km, intre Ostrov si Vama Veche. In continuare, intre Vama Veche si gura Chiliei, litoralul romanesc masoara 245 km. Largimea marii teritoriale este de 12 mile marine. Sub raport fizico-geografic, asezarea tarii noastre este caracterizata de trei elementegeografice esentiale: inelul Carpatilor, cursul inferior al Dunarii si tarmul Marii Negre. Inelul Carpatilor constituie un puternic redut central si un obstacol natural de importantastrategica, oferind, prin numeroasele zone depresionare, o serie de raioane ce se preteaza organizariiluptei si rezistentei de durata in conditiile ducerii unui razboi de aparare generalizat. Dunarea, obstacol natural hidrografic a carei valoare strategica este mult sporita, atat delucrarile de hidroamelioratii amenajate pe malul romanesc, cat si de nodurile hidroenergeticeconstruite de-a lungul fluviului. Constituie in acelasi timp importanta artera de comunicatii, fapt ceinlesneste transporturile operative si de aprovizionari-evacuari. Formand frontiera de sud a tarii,reprezinta un important aliniament de aparare strategica. De asemenea, sistemul de hidroamelioratiiexistent de-a lungul fluviului, reprezinta un puternic obstacol antitanc, dublat de sistemul de canalecolectoare, care, prin caracteristicile sale pune probleme deosebite pentru trecere. Sistemele de hidroamelioratii (indiguiri, desecari, irigatii etc.), utilizate cu pricepere, aducun important avantaj apararii tactice, intrucat concura la fractionarea si compartimentarea forteloratacatoare, si asigura conditii pentru apararea sau limitarea patrunderilor, pe orice directie s-arproduce. Marea Neagra ofera posibilitatea realizarii legaturilor tarii noastre cu cele mai indepartatetari. Impune in acelasi timp existenta in cadrul sistemului militar al Romaniei a fortelor maritimecapabile sa apere litoralul romanesc , gurile DUNARII si apele teritoriale. Sub aspectul reliefului, litoralul cuprinde trei elemente: a) plaja, care este in general ingustasi acoperita cu nisipuri; b) faleza, care se prezinta sub forma unui tarm abrupt si stancos, avand ocontinuitate aproape neintrerupta de la Vama Veche pana la nord Capul Midia; c) zona de litoral(marginea Podisului dobrogean), lata in medie de 2-3 km si atingand in zona limanurilorTechirghiol, Agigea, Siutghiol si Tasaul pana la 10 km. Prin asezarea pe continent, prin configuratia si structura frontierelor, prin varietatea formelorde relief, tara noastra are conditii favorabile organizarii apararii, folosind avantajele terenului.

3.2. CARACTERISTICILE NATURALE ALE TERITORIULUI SI INFLUENTA LOR ASUPRA ACTIUNILOR MILITARE Relieful Romaniei se caracterizeaza printr-o mare varietate de forme. Repartitia unitatilor derelief din suprafata tarii, intr-o proportie aproape egala, fac din Romania un stat armonios siechilibrat, fapt ce are influenta atat asupra structurii sistemului militar, cat si asupra conceptieiprivind organizarea apararii tarii. Astfel, cursurile de apa ce marginesc teritoriul Romaniei pe lungimi considerabile, densaretea a sistemelelor hidrotehnice, muntii si dealurile, constituie tot atatea obstacole demne de luat inconsideratie si care favorizeaza organizarea si ducerea apararii pe anumite aliniamente sau indiferite raioane, cu forte putine. Sesizand trasaturile de relief specifice teritoriului romanesc, marele patriot revolutionar siistoric mlitar Nicolae Balcescu compara tara cu o mareata cetate medievala, Podisul Transilvanieiconstituind redutul central incinta cetatii; lantul muntilor Carpati fiind zidul x de aparare; dealurileformand meterezele cetatii, iar apele ce inconjoara zona de deal si munte, santurile obstacole alecetatii. Structurat in zone de sine statatoare, relieful tarii noastre se imparte in urmatoarele formeprincipale fizico-geografice distincte:

26 - regiunile muntoase, cuprinzand forme de teren cu altitudinea de la 800 m in sus, detin ca suprafata aproximativ 30%; - regiunile de deal si podis, cuprinzand forme de teren intre 200 si 800 m altitudine, reprezinta 37% din suprafata tarii; - regiunile de campie si lunca, in care includem forme de teren cu altitudine de pana la 200 m, detin 33% din suprafata. Sub raport militar, varietatea formelor de relief, caracterul framantat si partial accidentat alterenului, arata ca pe teritoriul ROMANIEI actiunile militare pot imbraca o diversitate de forme siaspecte. Terenul, in general, putem aprecia ca avantajeaza apararea, dar ridica numeroase sicomplexe probleme atat pentru ofensiva cat si pentru aparare. Conditiile de relief ofera avantajele organizarii mascarii actiunilor de lupta precum siprotectia impotriva armelor de nimicire in masa. Existenta resurselor variate ofera conditii prielnice pentru asigurarea materiala a trupelor siactiunilor militare in toate zonele tarii. Zonele muntoase, impadurite, impun existenta trupelor de vanatori de munte, trupe dotate,echipate si instruite adecvat ducerii actiunilor militare, mai ales in conditii specifice la marialtitudini. Regiunile de deal si podis precum si cele de campie, impun existenta trupelor mecanizate, detancuri si alte arme. Fluviul Dunarea si Marea Neagra implica existenta flotei (fluviale si maritime), care saconcure la apararea frontierelor si sa duca actiuni militare in cooperare cu celelalte arme.

3.2.1. Regiunile muntoase Pe teritoriul tarii noastre se gaseste lantul Carpatilor romanesti, care sunt munti cu altitudinemaxima de 2500 m, avand o suprafata de aproximativ 73.000 km2. Dupa modul de dispunere, Carpatii romanesti se divid in trei ramuri principale: CarpatiiOrientali, Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali. Carpatii Orientali constituie cea mai intinsa ramura muntoasa din tara noastra. Se inscriuintre frontiera de nord a Romaniei si Valea Prahovei, pe o lungime de aproximativ 400 km si olargime medie de circa 130 km; la nord, largimea lor atinge 190 km, iar regiunile Carpatilor deCurbura in jur de 60-65 km. Intre aceste limite, Carpatii Orientali au o suprafata de aproximativ42.000 km2. Ca altitudine, rareori depasesc 2000 m (Vf.Pietrosu 2303 m si Vf. Ineu 2279 m,inaltimi situate in Muntii Rodnei). In functie de altitudine, accesibilitate, masivitate si largimeazonei muntoase, strabaterea Carpatilor Orientali se face diferentiat ca durata si ritm. Ei se impart intrei grupe: grupa nordica, grupa centrala si grupa Carpatilor de Curbura. a) Grupa nordica se itinde de la frontiera de nord, pana la culoarul marcat de: GuraHumorului, Depresiunea Dornelor, Muntii Bargaului. Aceasta grupa depaseste pe alocuri altitudineade 2000 m. In grupa nordica se gaseste lantul Muntilor Oas, Gutii, Tibles, de natura vulcanica. Ellimiteaza spre sud, sud-vest Depresiunea Maramuresului, depresiune care la sud-est, este inchisa demasivul Rodnei, iar la nord-est de Muntii Maramuresului. Aceasta este una din marile depresiunidin tara noastra; ea are o lungime de aproximativ 80 km si o latime intre 5 si 20 km. Intre culmileinterioare ale Muntilor Oas se gaseste Depresiunea Oasului (Tara Oasului). Legaturile cu Depresiunea Maramuresului se realizeaza prin trecatorile: Remeti, Negresti,Desesti; Ocna Sugatag, Surdesti; Botiza, Suciu de Sus (face lagatura intre Valea Izei si ValeaLapusului); Setref (intre Salva si Sacel, pe valea Salautei); Prislop (intre Iacobeni si Viseul de Sus);Rotunda (intre Nasaud si Cirlibaba, pe Vala Somesului Mare si Bistrita Aurie). Grupa este delimitata spre est si sud-est de Obcinele Bucovinei (Mare, Curmaturii,Feredeului si Mestecanisului) si de Muntii Suhardului si Bargaului.

_______________________x Nicolae Balcescu, Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul, Editura militara, Bucuresti, l970, p.231.

Grupa este delimitata spre est si sud-est de Obcinele Bucovinei (Mare, Curmaturii,Feredeului si Mestecanisului) si de Muntii Suhardului si Bargaului.

27 Principalele depresiuni din partea sud-estica a acestei grupe sunt: Depresiunea CampulungMoldovenesc Gura Humorului, cu o dezvoltare de aproximativ 40 km lungime si 5-10 kmlargime, avand o capacitate de pana la doua brigazi mecanizate si Depresiunea Dornelor (care are olungime de la vest catre est de 50 km si o largime de la nord la sud, de circa 15 km, cu o capacitatetactica de pana la o divizie (2-3 Bg.). Trecatori mai importante in aceasta parte a grupei nordice sunt; Tihuta (face legatura intreMuresenii Birgaului si Poiana Stampei); Mestecanis (face legatura intre Depresiunea Dornelor,Depresiunea Cimpulung si Depresiunea Gura Humorului si poate fi varientata pe directia: Frasin,Slatioara, Cimpulung Moldovenesc sau pe directia: Vatra Dornei, Chiril, Cimpulung Moldovenesc;)Sucevita (face legatura intre Depresiunea Cimpulung Moldovenesc si Depresiunea Radauti,traversand Obcina Feredeului si Obcina Mare). Grupa nordica a Carpatilor Orientali constituie o zona naturala fortificata in partea de nord atarii. Ea dispune de numeroase depresiuni ce permit concentrarea fortelor si mijloacelor in vedereaducerii actiunilor militare cat si pentru organizarea rezistentei de lunga durata. b) Grupa centrala delimitata la nord de culoarul: Gura Humorului, Depresiunea Dornelor,Muntii Birgaului, iar la sud de Valea Oituzului, Pasul Oituz si o linie ce uneste localitatile Bretcu,Bixad si Baraol se caracterizeaza prin inaltimi sub 2000 m, cu numeroase vai longitudinale. Aceastagrupa, cunoscuta si sub numele de Muntii Moldovei, reprezinta un masiv muntos bine conturat,avand culmile paralele orientate de la nord-vest catre sud-est si inchizand intre ele numeroasedepresiuni intramontane. O prima bariera este formata din Muntii Giumalau, Stinisoarei, Gosmanului si Berzunt,dublata imediat de lantul muntilor Bistritei, Ceahlaului si Tarcaului. Cel de al treilea aliniamentmuntos este format din masivii Giurgeului, Hasmasul Mare, Ciucului si Nemira. Tot din aceastagrupa centrala mai face parte si zona vulcanica, in care intra Muntii Calimani, Gurghiului siHarghita. Ei formeaza o culme muntoasa continua, lunga de aproximativ 150 km si larga de circa 50km, culme care delimiteaza spre Transilvania iesirile din grupa centrala a Carpatilor Orientali. Masivii muntosi din grupa centrala delimiteaza numeroase zone depresionare. Astfel, inaceasta grupa, intalnim urmatoarele depresiuni intramontane: Depresiunea Bilbor, DepresiuneaBorsec, Depresiunea Giurgeului, Depresiunea Ciucului, Depresiunea Ghimes, Depresiunea Plaesti,cat si o serie de depresiuni extramontane asigura concentrarea mascata a trupelor si organizareaunor zone pentru rezistenta de lunga durata. Dintre acestea, Depresiunile Giurgeului si Ciucului auimpreuna o capacitate de pana la doua mari unitati tactice de valoare divizie sau 4-6 Bg. Grupa centrala este strabatuta de numeroase trecatori, care asigura legatura intre zonacentrala a Moldovei si Transilvania. Astfel, trecatoarea Stanisoara face legatura intre Valea rauluiMoldova si raul Bistrita (Poiana Marului Sabasa); trecatoarea Bistrita, de-a lungul raului cu acelasinume, intre Borca si Comanesti, langa Vatra Dornei, ocolind masivul Pietrosu (1781 m) prin nord;trecatoarea Paltinis, ocoleste Muntii Bistritei prin sud-vest, de-a lungul raului Negrisoara, dindreptul localitatii Brosteni si apoi pe valea raului Neagra Sarului pana la localitatea Coverca;trecatoarea Bistricioara, pe la Stanca, pe valea raului Bistricoara pana la Tulghes, apoi pe raul Putnapana la Ditrau, sau, de la Tulghes prin Borsec pana la Toplita; trecatoarea Toplita-Deda (intreVirsani si Bistra Muresului); trecatoarea Ditrau-Reghin (intre Ditrau si Ibanesti); trecatoarea Bicaz(Stejaru, Gheorghieni), pe valea raului Bicaz; trecatoarea Bucin (intre Berzont si Praid); trecatoareade pe cursul superior al raului Tirnava Mare, intre Mures Sat si Zetea; trecatoarea Ghimes FAGET(intre Straja si Frumoasa ), face legatura intre Depresiunea Comanesti si Depresiunea Ciucului;trecatoarea Vlahita (intre Ciba si Vlahita); trecatoarea Valea Uzului (intre Dramanesti si Sanmartin);trecatoarea Casin, intre Valea Seaca, la imediat nord Tirgu Secuiesc si Tusnad Sat; trecatoareaOituz, intre Grozesti si Bretcu, pe Valea raului Oituz, prin pasul Oituz; trecatoarea Turia (pe valearaului cu acelasi nume), intre Turia si Bixad. Grupa centrala a Carpatilor Orientali, cu zonele sale depresionare, strabatute de numeroasetrecatori, constituie o zona importanta in vederea ducerii actiunilor militare. Ea favorizeaza aparareaintrucat trecatorile pot fi usor blocate si aparate impotriva unor actiuni extramontane. Actiunileofensive sunt mult ingreunate, acestea fiind in general canalizate pe directii obligatorii impuse deteren. Dispozitivele de lupta vor fi mult esalonate in adancime si grupate de-a lungul comunicatiilorsi vailor.

28 c) Grupa de curbura este cuprinsa intre limita sudica a grupei centrale si Valea Prahovei,continuata cu Valea Timisului. Masivii muntosi din aceasta grupa au inaltimi pana la 1800 m si secaracterizeaza printr-o accentuata fragmentare transversala. Vaile destul de numeroase care strabataceasta grupa dintr-o parte in cealalta ofera bune posibilitati de traversare. Muntii din aceasta grupa sunt compartimentati in doua zone distincte: zona curburiiexterioare, care cuprinde Muntii Vrancei, Penteleu, Podu Calului, Siriu, Ciucas, Baiului (Girbovei)si Birsei; zona curburii interioare care este formata din Muntii Bodoc, Baraolt si Persani. Intre aceste zone se gaseste una din marile depresiuni intercarpatice, DepresiuneaBrasovului (Tara Birsei) care are de la sud-vest la nord-est aproximativ 100 km, iar de la nord la sudintre 20 si 40 km. Fiind strabatuta de o densa retea de comunicatii rutiere modernizate, DepresiuneaBrasovului ofera bune posibilitati de manevra si pentru deplasarea trupelor de toate categoriile. Inacelasi timp, depresiunea permite concentrarea trupelor in conditii ce asigura o buna mascare.Depresiunea Brasovului consideram ca are o capacitate tactica de aproximativ doua mari unitatitactice de valoare divizie sau 4-6 Bg.. Spre nord, Depresiunea Brasovului se prelungeste prinDepresiunea Covasnei si Depresiunea Baraolt. Tot in aceasta grupa se mai gasesc: Depresiunea Comandau (avand centrul in zona localitatiicu acelasi nume). Depresiunea Intorsura Buzaului si Depresiunea Cislau. Sub aspectul accesibilitatii, aceasta este zona muntoasa cea mai penetrabila din intregul lantal Carpatilor romanesti. Principalele trecatori din aceasta grupa sunt: trecatoarea Tichiris-Ojdula, pevalea raului Putna; trecatoarea Buzau (intre Nehoiu si Teliu), care din raionul Intorsura Buzauluipoate conduce spre Zagon, sau prin Vama Buzaului spre Sacele; trecatoarea Bratocea pe ValeaTeleajenului si apoi pe valea raului Tarlung (intre Maneciu Ungureni si Sacele); trecatoareaPredelus, pe valea raului Doftana, prin pasul Predelus, pana la Sacele. Aceasta, porneste fie dinlocalitatea Campina, fie din localitatea Comarnic. Ea constituie mai mult o directie de varientare atrecatorii Predeal. Legatura intre Depresiunea Brasovului si Podisul Tirnavelor se realizeaza prin:trecatorile Maerus-Hoghiz; trecatoarea Vladeni (intre Codlea si Persani) si trecatoarea TohanuVechi, Sinca Veche) toate strabatand masivul Muntilor Persani. In concluzie, grupele muntoase din Carpatii Orientali sunt delimitate de zone depresionarecare constituie raioane si directii tactice favorabile ducerii actiunilor militare. O caracteristica importanta a Carpatilor Orientali consta in existenta si orientarea culmilormuntoase, cu vai longitudinale in partea nordica, care capata apoi o orientare transversala in grupade curbura. Trecatorile sunt situate la altitudini mai mari (1400 m), in grupa nordica si centrala si laaltitudini mai mici (750-850 m) in grupa de curbura. Zonele depresionare (intra si extra montane), Maramures, Dornelor, Giurgeu, Tara Birsei,ofera posibilitatea ducerii unor actiuni militare, de mai mare amploare, chiar in interiorul sistemuluimuntos, favorizand manevra de-a lungul frontului si intrebuintarea in lupta a tuturor genurilor dearme. Depresiunile intramontane constituie importante zone favorabile concentrarii trupelor sicelorlalte categorii de forte din sistemul de aparare nationala si totodata raioane care permitorganizarea in bune conditii a apararii si luptei de rezistenta de lunga durata. Existenta numeroaselor trecatori (peste 30) prezinta o mare insemnatate militara, intrucatele constituie singurele cai de acces care permit efectuarea transporturilor (de trupe si materiale) siducerea actiunilor de lupta in interiorul zonei muntoase. In acelasi timp, ele pot fi blocate cu forteputine avantajand apararea in masivul muntos. Posibilitatile de manevrare ale trecatorilor fiindlimitate, ele se pot executa numai cu forte de valoare subunitate-unitate, din trupe special destinateducerii actiunilor in munti. O alta caracteristica a trecatorilor consta in faptul ca, majoritatea lor, converg catre cele douatrecatori principale Mestecanis si Tihuta: cele dinspre nord, cele din directia nord-est (dinspreSucevita si Gura Humorului), din directia sud-est (trecatorile Bistricioara si Paltinis), iar dinsprenord-vest trecatoarea Prislop. De asemenea, in grupa centrala, trecatorile traverseaza succesiv 2-3 culmi muntoase, uniteprin comunicatii de rocada, ce favorizeaza manevra de forte si mijloace de pe o diectie pe alta.

29 In grupa de curbura, trecatorile asigura legatura intre regiunea subcarpatica din sudulMoldovei si estul Munteniei, cu Depresiunea Brasovului. Aici, trecatorile urmeaza in general vaileOituzului, Buzaului si Teleajenului. In varianta organizarii apararii orientate spre vest, Carpatii Orientali pot constitui unputernic aliniament de aparare larg de aproximativ 400 km si adanc de circa 170-190 km in parteade nord si 60-70 km in grupa de curbura. Aliniamentul inlesneste organizarea unei aparari puternice,adanci, cu o mare stabilitate. O atentie sporita trebuie acordata organizarii apararii in grupa decurbura, aceasta constituind sectoarul cel mai accesibil, atat din cauza adancimii mici a zoneimuntoase cat si a trecatorilor mai numeroase, cu comunicatii bine dezvoltate. Importanta operativa a grupei de curbura decurge si din faptul ca, aici, in zona bazinuluiComanesti, Brasov, Ploiesti se gasesc importante resurse materiale, bogate zacaminte de materiiprime si o zona industriala bine dezvoltata. Caracteristicile Carpatilor Orientali zona muntoasa impadurita, greu accesibila impunorganizarea apararii prin gruparea fortelor si mijloacelor pe directiile favorabile patrunderiiinamicului. Existenta culmilor muntoase perpendiculare pe directiile de ofensiva, in variantaaparare orientata spre vest, avantajeaza apararea deoarece directiile tactice fiind inguste si sinuoasepot fi interzise cu forte putine. Carpatii Orientali impune existenta unor trupe specializate pentru desfasurarea actiunilor interen muntos impadurit (vanatori de munte), sau antrenarea subunitatilor, unitatilor si marilor unitatimecanizate si de infanterie moto in vederea indeplinirii unor misiuni in teren muntos impadurit. Actiunile ofensive (ripostele ofensive in perioada ducerii apararii) se vor desfasura pedirectii, avand un oarecare caracter de independenta. Actiunile frontale desfasurate de-a lungulvailor si comunicatiilor din compartimente mai largi, trebuie sa se duca in stransa cooperare cu celede invaluire si intoarcere si cu executarea unei largi manevre pe verticala. In cazul intrebuintarii armelor de nimicire in masa trebuie avuta in atentie persistentasubstantelor toxice de lupta si a unora din efectele armelor nucleare in zone depresionare, de-alungul vailor, in paduri etc. Loviturile nucleare vor bloca sau inchide pentru o perioada indelungataanumite comunicatii, trecatori, defilee etc. O mare atentie trebuie acordata acoperirii antiaeriene a punctelor obligate de trecere,defileelor si raioanelor unde se produc masive concentrari de forte si mijloace. Terenul muntos, impadurit mai ales cu conifere, impune masuri sporite pentru prevenirea sistingerea incendiilor, care intr-un asemenea teren pot lua proportii. Este, de asemenea, necesar sa sesporeasca cantitatea trupelor special instruite in executarea lucrarilor de baraje, de distrugeri siasigurarea miscarii. Tinand seama de caracterul accidentat al reliefului, de densitatea si capacitatea redusa acomunicatiilor, precum si de avantajele de care poate dispune aparatorul, putem considera ca ritmulmediu al operatiei ofensive in Carpatii Orientali va fi mult diminuat fata de ritmul actiunilordesfasurate in zonele de campie si de deal.

Carpatii Meridionali, delimitati la est de Valea Prahovei iar la vest de culoarul Timis-Cernasi culoarul Bistra-Strei, constituie sectorul cel mai compact si mai inalt al Carpatilor romanesti.Suprafata Carpatilor Meridonali depaseste cu putin 15.000 km2. Caracteristicile fizico-geografice siparticularitatile lor permit divizarea in urmatoarele patru grupe: Bucegii si Fagarasul (la est de Olt),Paringul si Godeanul (la vest de Olt). a) Prima grupa intre Valea Prahovei si culoarul Rucar-Bran cuprinde Muntii Bucegi, cuvarful Omu (2505 m) si Muntii Leaota. Pe Valea Prahovei si la nord, pe cea a Timisului, se gasesteuna din marile trecatori ale Carpatilor Romanesti, trecatoarea Predeal. Aceasta poate fi varientata peitinerarul: Comarnic, Tesila, pasul Predelus, Sacele, Dirste, iar din localitatea Pietrosita pe directie:Moroeni, Vf. Gurguiatu, Sinaia. In partea de nord a muntilor, trecatoarea este varientata peitinerarul: Risnov, Predeal, iar legatura intre Valea Dimbovitei si Valea Birsei se face printrecatoarea Bran. b) Masivul Fagarasului, situat intre culoarul Rucar-Bran si Valea Oltului, este zonamuntoasa cu inaltimile cele mai mari din sistemul orografic romanesc: Varfurile Moldoveanu (2544m) si Negoiu (2535 m). Principala culme muntoasa din masivul Fagarasului este orientata est-vest.

30 Din aceasta grupa mai fac parte: Muntii Piatra Craiului, Muntele Papusa (2391 m), Muntii Iezer,Muntele Ghitu, Muntele Fruntii si Muntii Cozia. La nord de masivul Fagaras, delimitata la est estevalea raului Fagarasel, iar la est de cotul Oltului, se gaseste Depresiunea Fagarasului, cu odezvoltare de 70 km lungime si 15-20 km largime. Capacitatea tactica este de pana la doua mariunitati. Intre Muntii Cozia, Capatinei, Lotrului si Fagarasului se afla Depresiunea Lovistei, care aredimensiuni de circa 400 km2 si o capacitate tactica de aproximativ un regiment mecanizat. GrupaFagarasului, desi masiva si lipsita in general de comunicatii este strabatuta de Transfagarasan, celmai inalt drum situat la peste 2000 m leaga Muntenia de Transilvania. Trecatoarea porneste dinzona localitatii Corbeni si conduce peste creasta muntoasa pana la nord de Cirtitoaia. Ea are olungime de 62 km si a fost deschisa in septembrie 1974. Pasul trecatorii este in zona lacului Bilea(tunel). Pe la vest, grupa Fagarasului este ocolita prin Valea Oltului de trecatoarea Turnu Rosu, carepoate fi varientata pe itinerarul: Calimanesti, Suici, Persani, Titesti, Ciinenii Mici (aproximativ 68km) sau pe itinerarul: Brezoi, Voineasa, Fundu Riului, Sadu, Talmaciu (aproximativ 100 km). c) Grupa Parangului, cuprinsa intre Valea Oltului si cea a Jiului este formata din culmileparalele ale Muntilor Capatinei si Lotrului (intre Valea Oltului si trecatoarea Novaci, Sebes),orientate de la est la vest, culmi care se inchid in arcul Muntilor Paring. Intre raul Sebes si ValeaSadului se gasesc Muntii Cindrel (Cibinului), care, spre vest, intre raul Sebes si valea raului Strei secontinua cu Muntii Sureanu (Sebecului). La imediat nord-est de culmile Muntilor Cindrel se aflaDepresiunea Sibiului. Masivul Paring este strabatut de trecatoarea Novaci, Sebes, care poate fivarientata pe itinerarul Vf. Tartarau, Strungari, Petresti, Sibiseni, pe o distanta de aproximativ 84km, iar de la imediat sud localitatea Sugag pe itinerarul: Jina, Poiana Sibiului, Cirbova, Cilnic, panain valea riului Sebes. d) Grupa Godeanu constituie extremitatea vestica a Carpatilor Meridionali. Este delimitatala nord de culoarul Bistra, Strei, iar la vest de culoarul Timis, Cerna si formata din culmi muntoaseparalele, orientate est-vest. Ele sunt esalonate in adancime astfel: la sudul grupei, Muntii Vilcanuluisi Mehedinti, iar in adancime Muntii Retezatului, Godeanu si Cernei; masivul se incheie spre nord-vest cu Muntii Tarcului. In aceasta grupa se gaseste Depresiunea Petrosani, depresiuneintracarpatica, delimitata de Muntii Paringului, Vilcanului, Retezatului si Sureanu. Ingusta doar decativa kilometri si lunga de 45 km, ea are o capacitate tactica de aproximativ 1Bg.Mc. Deasemenea, in partea de nord, delimitata de culmile interioare ale Muntilor Sureanu, Retezat,Tarcului si Poiana Rusca se gaseste Depresiunea Hategului, care are o dezvoltare de 45 kmlunghime si 20 km largime. Capacitatea tactica a acestei depresiuni este de aproximativ o mareunitate tactica. Grupa Muntilor Godeanu este strabatuta de urmatoarele trecatori: trecatoarea Lainici, careface legatura intre zona subcarpatilor Olteniei si Depresiunea Petrosani; din dreptul localitatiiTurcinesti, trecatoarea Lainici poate fi varientata pe directia Turcinesti, Dobrita, Runcu, Frincesti,Campul Lui Neag, Uricani, Lupeni, Vulcan, Introni (imediat sud Livezeni), pe o distanta de circa100 km, sau mai in scurt pe itinerarul: Simbotin, Schela, pasul Vilcan, Lupeni, Istreni, pe o lungimede circa 30 km; in continuarea trecatorii Lainici se gaseste trecatoarea Merisor, care face legaturaintre Depresiunea Petrosani si Depresiunea Hategului. Ea poate fi varientata pe directia Vulcan,Crivadia; trecatoarea Poarta Orientala si trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei, situate in parteade vest si respectiv la nordul acestei grupe de munti, asigura legatura intre Valea Timisului siDepresiunea Hategului. Trecatoarea Poarta Orientala, poate fi varientata prin est pe directia: Hugova, Cornereva,Rusca, Terogova, pe un itinerar de aproximativ 38 km. Prin vest, aceasta trecatoare se poate varientain scurt pe directia: 2 km nord Mehadia, Lapusnicel, Luncavita, Beregova, pe o distanta de 42 km,sau, pe itinerarul: 2 km nord Mehadia, Lapusnicel, Boxovici, Anina, Resita, Valiug, Sadova Veche,lung de 156 km, ocolind Muntii Semenicului. Intre grupa Muntilor Paring si grupa Muntilor Godeanu exista posibilitatea mentineriilegaturii pe drumul de rocada Brezoi, Voineasa, Obirsia Lotrului, Uricani, Campul lui Neag,comunicatia care in viitor va fi prelungita pana la Valea Cernei, realizand in final legatura cu PoartaOrientala.

31 Carpatii Meridionali, prin dimensiuni, masivitate si numarul de trecatori mai mic, constituieun obstacol natural puternic, de valoare strategica, care prin apararea cu forte putine pe directiilemai accesibile in special in trecatori asigura conditii favorabile ducerii apararii, pe un aliniamentsituat in adancimea zonei operative. Trecatorile existente in Meridionali sunt sub forma unor defileuri inguste si adanci, deci aucapacitati tactice mai reduse. Ele sunt flancate de inaltimi abrupte, iar posibilitatile de varientaresunt reduse si, ca urmare, executarea manevrei mult limitata. Actiunile de lupta in acest lant muntos vor fi canalizate pe directii independente, cu intervalein general mari. Executarea manevrei de forte si mijloace de pe o directie pe cealalta este deosebitde complexa, iar in unele zone de-a dreptul imposibila fara sprijinul fortelor aeropurtate. Dispozitivele de lupta si operative vor fi in general adanc esalonate de-a lungul directiilor deinterzis, iar pentru traversarea lantului muntos unitatile si marile unitati vor adopta dispozitive demars adanc esalonate, de-a lungul comunicatiilor. Numeroase puncte obligate de trecere (defileuri, lucrari de arta, pasuri etc.) impun o atentaacoperire antiaeriana si o minutioasa organizare a marsului. Existenta de-a lungul itinerarelor a numeroase portiuni expuse prabusirilor de stanci,avalanselor, alunecarilor de teren etc., impune constituirea unor detasamente speciale in vedereaasigurarii viabilitatii comunicatiilor. O atentie deosebita trebuie acordata trecatorilor (comunicatiilorde-a lungul acestora), pe timp de iarna si in anotimpurile ploioase, intrucat in anumite situatii uneledin trecatori vor fi temporar blocate. Deschiderea trecatorilor blocate de forte inamice se poate realiza numai prin executareamanevrei de invaluire si intoarcere, cu trupe de vanatori de munte, actiune la care vor fi antrenate sitrupe aeromobile, special pregatite in executarea unor misiuni in spatele dispozitivului inamic. Operatia de aparare in munti se organizeaza la intrarea in munti, gravitand pe directiilefavorabile ofensivei inamicului. Fisiile de aparare vor fi mai largi ca in teren obisnuit, iardispozitivul operativ, de regula, pe un esalon, cu fortele grupate pe principalele directii de interzis.

Carpatii Occidentali se intind de la Dunare pana la valea raului Barcau si o linie ce unestelocalitatile Barcau, Simleul Silvaniei si localitatea Surduc situata in Valea Somesului. Ei limiteazala vest arcul Carpatilor romanesti. Au o lungime, de la nord la sud, de aproximativ 300 km si olargime maxima, de la est la vest, de circa 120 km. Altitudinea lor este de pana la 1300 m la sud deMures si 1800 m la nord de aceasta vale (exceptie facand Varful Bihor 1849 m). SuprafataCarpatilor Occidentali masoara aproximativ 16.000 km2. Carpatii Occidentali nu au un caracter unitar si nu se prezinta ca un masiv compact, fiindfragmentati de largi culoare, din care cauza constituie urmatoarele grupe distincte: MuntiiBanatului, Muntii Poiana Rusca si Muntii Apuseni. a) Grupa Muntilor Banatului, delimitata de Valea Dornei la sud si de culoarul Timis Cerna la est si nord, se compune din Muntii Almajului sub forma unui arc sprijinit pe ambele capete de Fluviul Dunarea. Urmeaza apoi culmile paralele ale Muntilor Semenicului si Aninei (Carasului), ale caror ramuri finale de sud-vest se sprijina pe Muntii Locvei (Corganului). b) Principalele depresiuni din aceasta grupa sunt: Depresiunea Almajului, de-a lungul Nerei, intre Masivul Almajului si Muntii Semenicului. Are o dezvoltare de circa 25 km lungime si 8-10 km latime, oferind bune conditii de concentrare si mascare a trupelor. Capacitatea tactica este de pana la 1 Bg.Ma.. Depresiunea Caras-Ezeris delimitata de pantele interioare ale Muntilor Aninei si Dealurile Dognecei. Are o dezvoltare si o capacitate similara Depresiunii Almajului. c) Muntii Poiana Rusca sunt formati din compartimentul muntos delimitat la nord de Valea Muresului, la est de Valea Streiului, iar la sud de culoarul Bistrei. Sunt fragmentati de numeroase vai, fapt ce-i face mai accesibili. Pantele de sud-est delimiteaza Depresiunea Hategului (Tara Hategului). Sunt traversati de trecatoarea Voislova, Tomesti, care asigura legatura intre culoarul Bistrei si zona depresionara spre Valea Muresului, trecatoare ce poate fi usor varientata pe mai multe directii, Muntii Poiana Rusca, fiind in general mai accesibili.

32 d) Grupa Muntilor Apuseni, cuprinsa intre Valea Muresului si o linie ce uneste Valea Barcaului, din dreptul localitatii Baraolt prin Simleul Silvaniei, pana in Valea Somesului, in zona localitatii Surduc. Apusenii reprezinta sectorul muntos cel mai inalt si mai individualizat din lantul Carpatilor Occidentali. In cadrul acestei grupe distingem un prim lant muntos situat la imediat nord de Mures,format din Muntii Zarandului, Metaliferi si Trascaului, ale caror culmi principale merg aproapeparalel cu Valea Muresului, marcand limita nordica a trecatorii Deva, Capruta. Pentru varientareaacestei trecatori exista mai multe posibilitati: a) prin partea de nord, pe itinerarul: Bejan (Mintia), Virfurile, Gurahont, Capruta, peo distanta de circa 175 km; din zona localitatii Ilia pe directia Baia de Cris, Vata, Petris, itinerarulmasurand aproximativ 85 km. b) prin partea de sud a trecatorii pe directia: Dobra, Margiuca, Faget, Birchis, pe odistanta de circa 50 km. Intre Muntii Trascaului si Muntii Metaliferi, pe Valea Ampoiului, pornind din dreptullocalitatii Sard si conducand spre Abrud si apoi spre Brad se gaseste trecatoarea Zlatna, Brad.Aceasta poate fi varientata prin nord pe valea Georgiu, din zona localitatii Teius pana la Mogos,apoi prin Bucium pana la Abrud, sau pe directia Aiud, Ponor, Mogos, Bucium, Abrud. Prin sudtrecatoarea poate fi orientata pe portiunea finala a acesteia, din zona Zlatna, pe directia Almasu Micde Munte, Brad. Lantul Muntilor Zarand si Metaliferi este strabatut de la sud la nord de trecatorile Capruta,Gurahont; Petris, Cazanesti, Vata de Jos; Ilia, Tebea; Mintia, Brad. Ele asigura legatura intre ValeaMuresului si Valea Crisului Alb. In partea de vest a grupei Muntilor Apuseni, se gasesc Muntii Codru-Moma, cuprinsi intreCrisul Negru si Crisul Alb, avand culmea principala orientala nord-vest, sud-est. Intre culmile sud-vestice ale acestor munti se gaseste Depresiunea Moneasa. Legatura intre Valea Crisului Alb siValea Crisului Negru se asigura prin trecatoarea Avram Iancu, care porneste din DepresiuneaGurahont, traverseaza Culmea Muntilor Codru-Moma si debuseaza in Valea Crisului Negru, inapropiere de Vascau, sau pe directia Gurahont, Varfurile, Vascau. In partea vestica a grupei Apusenilor se gasesc Muntii Padurea Craiului. Dispunerea aproape radial a muntilor din grupa Apusenilor, a determinat formarea anumeroase depresiuni intramontane, intre care amintim: Depresiunea Beiusului, delimitata depantele interioare ale Muntilor Codru-Moma, Vladeasa si Padurea Craiului; DepresiuneaHalmagiului, intre Muntii Codru-Moma si Muntii Bihor; Depresiunea Zlatna, pe Valea Ampoiului;Depresiunea Trascaului, in interiorul muntilor cu acelasi nume; Depresiunea Iara, de-a lungul rauluiIara; Depresiunea Hasdatelor, pe valea raului cu acelasi nume. In centrul grupei muntoase aApusenilor se gaseste mica Depresiune Abrud. Grupa Carpatilor Apuseni se incheie in partea nordica prin Muntii Mezes si Muntele Ses, alecaror culmi formeaza in partea de sud un unghi drept, in zona Ciucea, Poieni (Valea CrisuluiRepede). Principalele depresiuni din aceasta zona sunt: Depresiunea Almasului, de-a lungul rauluiAlmas, depresiunea extramontana care se intinde din Valea Somesului pana la jonctiunea cuDepresiunea Huedin. In deschiderea unghiului format de Muntii Mezecului si Muntele Ses segaseste Depresiunea Simleului, iar intre culmile de sud-vest ale Muntelui Ses si Muntii PadureaCraiului, strabatuta de Valea Crisului Repede, se gaseste Depresiunea Vad-Borod. Acestedepresiuni, cu capacitate de pana la o unitate tactica, fiecare, ofera conditii favorabile concentrarii simascarii trupelor. In partea nordica a Muntilor Apuseni se gasesc trecatorile: Braisoru, Borod, prin pasulCiucea, de-a lungul Crisului Repede; Zalau, Romanasi, care traverseaza Muntele Mezes, pornind fiedin dreptul localitatii Romanasi, fie din dreptul localitatii Agrij, pana la Zalau; intre Capilna siMiraid trecatoarea de pe valea Somesului. Aceasta poate fi varientata prin sud, pe itinerarul: Dej,Bobilna, Surduc. Pe la nord, de asemenea, pe o mica portiune cuprinsa intre Gilgau si Rastoci, saupe itinerarul: Gilgau, Tirgu-Lapus, Somcuta-Mare, Rastoci. Carpatii Occidentali constituie cel mai favorabil aliniament de aparare din partea de vest atarii, de valoare strategica, cu o dezvoltare frontala de aproximativ 400 km, avand flancul dreptsprijinit pe Muntii Oas, Gutii, Tibles, iar flancul stang pe Dunare.

33 Principalele directii de interzis in vestul acestei zone muntoase se caracterizeaza prindeschideri mai largi spre frontiera si ingustarea lor considerabila pe masura patrunderii catre lantulmuntos, fapt ce avantajeaza apararea orientata spre vest. Ducerea cu succes a apararii pe aliniamentul mai sus mentionat depinde in primul rand deinterzicerea directiilor tactice deschise in general de-a lungul cursurilor de apa (Somes, Crasna,Barcau si Crisul Repede, in Poarta Somesului si de Crisul Negru, Crisul Alb, Mures, Timis siBirzava in Poarta Muresului). Carpatii Occidentali asigura importante raioane pentru organizarea unei rezistente de lungadurata. Astfel, in timpul revolutiei din anii 1848-1849, oastea revolutionara condusa de Avram Iancua rezistat cu succes in Muntii Apuseni, din toamna anului 1848 pana la luna iunie 1849, respingandtoate incercarile inamicului de a pune stapanire pe acesti masivi muntosi. Posibilitati asemanatoare sunt oferite si de catre Muntii Banatului, mai ales zona axata pemasivul Semenic si Depresiunea Almajului, care poate fi usor blocata, atat in culoarul Timis-Cernacat si in sud, pe Valea Dunarii. In situatia desfasurarii unor actiuni ofensive pentru eliberarea teritoriului national, CarpatiiOccidentali influenteaza puternic conceptia, pregatirea si ducerea operatiei, directiile de efort cat sidispozitivul operativ. Pronuntata accesibilitate a terenului, in comparatie cu restul arcului carpatic,permite desfasurarea ofensivei intr-un ritm mai mare decat in Carpatii Orientali si Meridionali. In concluzie, Carpatii romanesti isi desfasoara culmile pe teritoriul tarii noastre sub formaunui arc de cerc, inchizand la mijloc Podisul Transilvaniei. Desi constituie un sistem unitar, ei suntfragmentati datorita numeroaselor depresiuni interioare si multimii trecatorilor, care pe alocuricapata largimea unor coridoare favorabile circulatiei. Ei n-au constituit niciodata bariere care saizoleze zonele geografice delimitate, dimpotriva, au facilitat permanent schimb de valori intrelocuitorii provinciilor romanesti. O alta caracteristica a Muntilor Carpati o constituie larga raspandire a suprafetelor(platformelor) de inaltime, care au permis folosirea lor ca locuri de asezare permanenta sautemporara .

3.2.2. Regiunile subcarpatice, de deal si podis a) Subcarpatii. Prin aspectul framantat al terenului, inaltimi variabile care pe alocuri seridica pana la altitudini specifice regiunilor muntoase si relief caracteristic, subcarpatii alcatuiesc ounitate geografica de tranzitie, intre Carpati si regiunile extracarpatice mai joase. Subcarpatii incep din valea raului Moldova, fac ocolul Carpatilor Orientali si Meridionali sise termina in valea raului Motru. La nord de Valea Moldovei, legatura dintre munti si podis se faceaproape brusc lipsind o zona subcarpatica propiu-zisa. Aceeasi situatie o intalnim si dincolo deMotru, unde trecerea de la zona de munte se face dinrect in zona de podis. In vestul CarpatilorOccidentali nu exista zona subcarpatica, campia patrunzand adanc, spre munte, formand numeroasedepresiuni. In interiorul arcului Carpatic, trecerea de la munti la Podisul Transilvaniei se face printr-un sir de inaltimi asemanatoare in multe privinte cu subcarpatii, dar in cea mai mare parte prinsimple depresiuni de contact intre munti si dealuri. Prin conditiile specifice in care s-au format si caracteristicile lor fizico-geografice,subcarpatii se divid in urmatoarele grupe: - Subcarpatii Moldovei, cuprinsi intre Valea Moldovei si inaltimile de la sud de ValeaTrotusului, ajung pana la 30 km latime si se caracterizeaza prin existenta unor depresiuni mari,inchise spre exterior prin culmi marginale. Principalele depresiuni sunt: Neamt, Cracau-Bistrita siTazlau-Casin. Fiecare din aceste depresiuni, cu lungimi cuprinse intre 60-90 km si largimi de la 20la 30 km, asigura bune conditii de concentrare si mascare a trupelor. Capacitatea fiecarei depresiunieste de aproximativ o 1-2 Bg.Mc. - Subcarpatii Curburii, cuprinsi intre Valea Trotusului si Valea Dimbovitei, care la randul lorse divid in subcarpatii delimitati de Valea Trotusului si Slanicul Buzaului si grupa cuprinsa intreSlanicul Buzaului si Dimbovita. Prima grupa are o complexitate mai accentuata intrucat dealurilecare ii formeaza alcatuiesc o zona mai larga, in cuprinsul carora s-au format o serie de depresiuniintracolinare, mai mici, cum sunt: Cimpuri, pe valea paraului Susita; Vidra, pe valea raului Putnas.a. Aceste depresiuni ofera bune conditii pentru concentrarea in ascuns a trupelor, avand o

34 capacitate tactica de pana la un batalion infanterie moto fiecare. Pantele vestice ale MagureiOdobestilor si dealul Rachitas limiteaza spre est Depresiunea Vrancei, cu o lungime de 35-40 km sio largime de 15-20 km, avand o capacitate de aproximativ1Bg.Mc. Aceasta depresiune are o singuradeschidere spre tinuturile joase ale Moldovei, prin ingusta vale a raului Putna. - Subcarpatii dintre Slanicul Buzaului si Dambovita se deosebesc prin orientarea culmilor,paralela cu cea a Carpatilor, iar anumiti pinteni muntosi patrund adanc in zona dealurilorsubcarpatice. Depresiunile sunt numeroase, dar reduse ca suprafata, strabatute de multe comunicatiisituate mai ales de-a lungul raurilor. Astfel, regiunea subcarpatica cuprinsa intre Slanicul Buzauluisi Valea Prahovei ofera in intregime conditii bune pentru concentrarea si mascarea trupelor. - Subcarpatii Getici, delimitati la est de raul Dimbovita iar la vest de raul Motru, secaracterizeaza prin lipsa patrunderii unor pinteni muntosi in zona subcarpatica si prin legaturastransa intre subcarpati si zona de platforma de la sud (Podisul Getic). Zonele depresionare suntnumeroase, cele mai importante fiind Depresiunea Horezul (pe Bistrita Vilcii), DepresiuneaTismana, pe raul cu acelasi nume si Depresiunea Tirgu-Jiu. Dintre acestea se detaseaza depresiunileCimpulung si Tirgu-Jiu care au fiecare o capacitate de pana la o divizie mecanizata. Actiunile militare se desfasoara in conditii mai favorabile ca in teren muntos si regiunile decampie. Mascarea trupelor este asigurata mai bine, iar observarea se poate executa pe distante si inzone mai mari. Deplasarea se executa in bune conditii, zona fiind strabatuta de numeroase drumuri,in buna parte modernizate, si de o densa retea feroviara. Dispozitivele de lupta se pot sprijini peunele obstacole tari, asigurand o mai mare stabilitate apararii.

3.2.2. b) Regiunile de deal si podis. Dealurile constituie una din treptele de relief importante ale tarii noastre, atat prin ponderealor in suprafata tarii cat si prin sursele materiale ce le ofera. Desi diferentiate sub raport genetic, eleau o serie de trasaturi comune: sunt formate in general din roci moi ; vaile au o adancime mai micain zona subcarpatica; pantele sunt in genere reduse si vaile largi, sunt imbracate fie cu paduri, fie culivezi de pomi fructiferi. Ele contituie o bordura ce asigura trecerea de la zona muntoasa sisubcarpatica la cea de campie. Sistemul deluros si podisurile sunt forme de teren ce influenteazaasupra desfasurarii actiunilor militare. b.1. Principalele zone deluroase sunt formate din: dealurile vestice care se divid in trei grupeprincipale: dealurile Crisanei dispuse la poalele Muntilor Padurea Craiului si Codru-Moma;Dealurile Lipovei, intre Mures si Bega si Dealurile Banatului, intre Dunare si Timis. Dealurile din interiorul lantului carpatic, intre care remarcam: Dealurile Capusului,Dealurile Clujului si Dejului, Dealurile Ciceului, Dealurile Suplaiului, Dealurile Sieului, DealurileMadarasului. Spre vest Poarta Somesului este barata intre Zalau si Simleul Silvaniei si DealurileSalajului. Dealurile ce compun partea de nord a Podisului Getic se intind ca un evantai culmiledeluroase cele mai importante fiind formate din: dealurile Motrului, Jiului, Oltetului, Oltului siArgesului. Culmile deluroase din Moldova, situate imediat dupa Subcarpatii Moldovei, cuprindurmatoarele dealuri mai importante: Dealul Dragomirnei si Dealul Bour, care imbraca Siretul pecursul sau superior; urmeaza apoi Dealul Mare, cuprins intre Saua Bucecii si Saua Ruginoasa; insud-estul Moldovei, intre Birlad si Prut, se gasesc Dealurile Falciului si Dealurile Beresti. In Dobrogea, principalele culmi deluroase sunt in partea de nord a Dobrogei, formate dinCulmea Macinului, Pricopanului si Niculitelului, iar paralel cu Bratul Sfintul Gheorghe se intindDealurile Tulcei. In concluzie, regiunile de deal de pe teritoriul tarii noastre se caracterizeaza printr-un reliefframantat, acoperite, strabatute de o retea de comunicatii bine dezvoltata si bogate in resurse de totfelul. Desfasurarea actiunilor militare in aceste regiuni ar imbraca, in general, aspectul unor actiuniin teren obisnuit. Regiunile prezentate ofera bune conditii de manevra si protectie, mascare,deplasare rapida, adapostire a trupelor si asigurare materiala. Zona subcarpatica si regiunile deluroase din vestul tarii imprima actiunilor militarecaracteristici specifice celor desfasurate in zonele muntoase-impadurite adiacente din care provin sia caror prelungire spre vest o reprezinta.

35 b.2. Zonele de podis sunt bine reprezentate pe teritoriul ROMANIEI. Podisul Transilvaniei, situat in zona centrala a Transilvaniei este separat de cursul Muresuluiin doua. Partea de sud, cunoscuta sub numele de Podisul Tirnavelor se intinde pana catre cursulOltului, fiind divizata in podisul Hirtibaciului si Podisul Someselor. La nord de Mures se intindeCimpia Transilvaniei. Ca valoare operativa Podisul Transilvaniei reprezinta un teren favorabil ducerii unor actiunimilitare de mare amploare, avand o capacitate de aproximativ 1-2 G.F. de nivel operativ de valoarearmata de arme intrunite. Podisul Somesului este forma de teren delimitata de partea nordica a Muntilor Apuseni (liniaBarcau, Surduc) si culmile vestice ale Muntilor Gutiiului si Tiblesului. Se caracterizeaza prinexistenta unui teren framantat si fragmentat in numeroase depresiuni de culmile deluroase dinaceasta zona. La sud de Carpatii Meridionali se gaseste Podisul Mehedinti cuprins intre Valea Motrului siDunare, bogat in fenomene carstice intre care remarcam pestera Toplita, lunga de peste 10 km sipodul natural de la Ponoare, unic in felul sau. Podisul Getic este regiunea deluroasa cuprinsa intre limita nordica marcata de linia ce treceprin Ticleni, Babeni-Bistrita, Curtea de Arges, iar spre sud de o linie ce uneste localitatile Drobeta-Turnu-Severin, Plenita, imediat nord Craiova, Slatina, Pitesti. In aceasta zona deosebim mai multecompartimente astfel: Platforma Strehaiei (la vest de Motru); Platforma Jiului (intre Motru siGilort); Platforma Oltetului (intre Gilort si Olt); Platforma Cotmeana (intre Olt si Arges); PlatformaArgesului (intre Arges si raul Tirgului) si Platforma Cindesti, situata intre cursul Argesului siDimbovitei. Podisul Moldovei este cel mai intins dintre formele de podis ale Romaniei. Delimitat la vestde Obcinele bucovinene si zona subcarpatica, la est de raul Prut, iar la sud de linia Tecuci, Tirgu-Bujor. Intre aceste limite se deosebesc trei compartimente bine acentuate; Podisul Sucevei, CampiaMoldovei (Jijiei) si Podisul Central Moldovenesc. Podisul Sucevei reprezinta partea cea mai inaltaa Podisului Moldovei, cuprinsa intre raul Moldova si Siret, limita nordica fiind marcata delocalitatea Radauti, iar cea sudica de Pascani. Podisul Central Moldovenesc este cuprins intre Siretsi Prut, la nord fiind delimitat de o linie ce uneste Dealul Paun si localitatea Alexandru Cuza, iar lasud de aliniamentul localitatilor Beresti-Adjud. Podisul Dobrogei, situat intre Dunare, tarmul Marii Negre si frontiera de sud a Romanieieste cel mai complex si mai vechi dintre tinuturile deluroase ale tarii noastre. Podisul Dobrogei sedivide in doua: la nord de linia Capul Midia, Hirsova este Podisul Dobrogei de Nord, compus dinPodisul Babadagului, Podisul Casimcei, Podisul Istriei, Depresiunea Nalbant si zona deluroasa dinnord. La sud de aceasta linie se gaseste Podisul Dobrogei de Sud, in cadrul caruia se distinge :Podisul Dorobantului (Medgidiei), strabatut de Valea Carasu, Podisul Olteniei si Podisul NegruVoda, intre Constanta si granita de sud, de-a lungul tarmului Marii Negre, pe o adancime de 10-15km se intinde Platforma litorala. Caracteristica generala a terenului in Dobrogea este data de faptul ca apele freatice se gasescla mari adancimi. Acest lucru se datoreste procentului mare de calcare si roci penetrabile carealcatuiesc invelisul exterior al solului. Din aceasta cauza, o mare atentie trebuie acordata pastrariisurselor de apa potabila necesara aprovizionarii trupelor. In ceea ce priveste comunicatiile, acestea sunt bine dezvoltate si permit deplasarea trupelorin intreaga zona de podis. In unele zone de podis, actiunile militare imbraca trasaturi specifice, influentate fiind inspecial de compartimentarea terenului si orientarea deseori divergenta a unor compartimente, desistemul de comunicatii si acoperirile existente. Astfel, in Podisul Somesan, de la limita sa vestica sipana la Muntii Muresului, orientarea generala a compartimentelor este vest-est, definind o serie dedirectii tactice inscrise de-a lungul vailor Crasna si Barcaului, directii ce converg in raionul Zalau,Jobou, Romanasi. De pe aliniamentul Muntilor Mezes pana la limita Somesului Mic,compartimentele de teren au orientarea generala nord-sud, ceea ce avantajeaza apararea orientataspre nord-vest. Comunicatiile bine dezvoltate usureaza atat manevra din adancime spre front cat sicea de rocada.

36 Orientarea compartimentelor din partea nordica a Podisului Transilvaniei, coroborata cuconfiguratia generala a cursurilor de apa si a principalelor creste, avantajeaza apararea, formandaliniamente favorabile orientate perpendicular pe directiile probabile de ofensiva dinspre nord-vest. Cu totul alta este orientarea compartimentelor (est-vest) in Podisul Tirnavelor, unde sicursurile de apa (in special cele doua Tirnave) au in genere aceeasi directie, astfel ca este avantajataapararea, fie orientata spre nord, fie spre sud. De asemenea, manevra de la est spre vest cat si inverseste mult mai avantajata. Podisurile Mehedinti si Getic au terenul in cea mi mare parte acoperit, cu o compartimentareorientata nord-sud, determinata mai ales de cursurile raurilor din aceasta zona. Reteaua decomunicatii bine dezvoltata asigura o buna manevra a fortelor si mijloacelor in intreaga zona depodis. Apararea este avantajata mai ales in varianta orientata spre vest sau spre est. In ceea ce priveste Podisul Moldovei, compartimentele au o orientare nord-sud, cu exceptiaformei de teren Coasta Racovei (de-a lungul raului cu acelasi nume) intre Vaslui si Bacesti. Parteacentrala a podisului este framantata si acoperita. Configuratia terenului in acest podis avantajeaza inspecial apararea orientata spre vest. In schimb, actiunile ofensive se pot desfasura cu mai multsucces din sudul spre nordul podisului sau invers. Podisul Dobrogean, fragmentat in cele doua zone, impune ducerea actiunilor ofensive pedirectii: in nord, pe directia generala Capu Midia, Hirsova, iar in sud pe directia Mangalia,Cernavoda. In varianta desfasurarii unor actiuni ofensive din sudul spre nordul Dobrogei, cea maiprobabila directie de ofensiva ar fi Negru Voda, Medgidia, Tulcea, din care se desprind urmatoareledirectii secundare: Amzacea, Constanta; Cobadin, Cernavoda; Nicolae Balcescu, Hirsova; Topolog,Macin, Galati sau Macin, Braila. O valoare deosebita o are compartimentul de sud, prin construireacanalului Dunare-Marea Neagra, care ofera un aliniament de aparare puternic in aceasta zona, intreCernavoda si Constanta.

3.2.3. Regiunile de campie Regiunea de campie, alaturi de lunci si Delta Dunarii, reprezinta cea mai joasa treapta derelief. Ca dispunere campiile ocupa in special vestul si sudul tarii. Cele mai importante campii de peteritoriul tarii sunt: Campia Romana si Campia de Vest. Campia de Vest este o fasie larga intre 15-70 km, dispusa de-a lungul frontierei de vest, de laconfluenta Tisei superioare cu raul Turt, pana la imediat sud Valea Birzavei. Se divide in: campiijoase (Campia Somesului, Campia Ecedului, Campia Nirului, Campia Crisurilor, CampiaTemisului) si campii de factura mai inalta (Cimpia Livadei, Cimpia Careilor, Cimpia Mersigului,Cimpia Cormeiului, Cimpia Aradului, Cimpia Vingai, Cimpia Lugojului, Cimpia Cataiei). Sub raport militar, Cimpia Vestica constituie o zona in care, in general, actiunile militare sepot desfasura cu usurinta. Manevra de rocada si in adancime de la si catre front este favorizata dereteaua de comunicatii ce se inmanuncheaza catre principelele localitati din vestul tarii. Largimea,in general, mica a Cimpiei de Vest cat si reteaua canalelor din sistemele de irigatii si desecari,limiteaza intr-o oarecare masura spatiul de manevra. Fisiile de actiune ale unitatilor si marilorunitati vor fi oarecum fragmentate de catre cursurile apelor, afluenti ai raului Tisa. O atentiedeosebita se impune a fi acordata sistemelor de hidroamelioratii a caror orientare este in majoritateacazurilor paralela cu frontiera de stat. Lucrarile sistemelor de hidroamelioratii, dupa unele amenajariprealabile, constituie puternice obstacole antitanc si este necesar sa fie incluse in structurasistemului de aparare.

Campia Romana constituie zona de ses ce este limitata la nord de linia Drobeta-Turnu-Severin, Craiova, Pitesti, Tirgoviste, imediat nord Ploiesti, Buzau, Rimnicu Sarat, Panciu, limita desud a Podisului Moldovei (linia Panciu, Corod, Mastacani), iar la sud de cursul Dunarii. In reliefulCampiei Romane deosebim doua forme caracteristice: vaile si campurile Vaile apar ca nistecoridoare largi, de mare capacitate (Valea Oltului, Valea Argesului, Valea Ialomitei). Campurile seprezinta ca niste platouri netede situate de obicei intre doua cursuri de apa. Ca dimensiuni, CampiaRomana se intinde pe o lungime de aproximativ 500 km, cu o largime variind intre 50 si 120 km. In acesta fasie, terenul este divizat in urmatoarele sectoare: 1) Sectorul Campiei Olteniei,care cuprinde sesul din dreapta Oltului, unde se gasesc: Campia Blahnitei, Campia Mailestilor,

37 Campia Rezantilor; 2) Sectorul Lot-Arges, in care intalnim: Campia Boianului, Campia Pitestilor,Campia Gavanu-Burdea, Campia Burnazului; 3) Sectorul Campiei Bucurestilor cu: CampiaTirgovistei, Campia Ploiestilor, Campia Gherghitei, Campia Vlasiei si Campia Mostistei; 4)Baraganul, care se divide in Baraganul Ialomitei si Baraganul Calmatuiului; 5) Campia Siretului,care cuprinde: Campia Rimnicului, Campia Brailei, Campia Siretului Inferior, CampiaCovurluiului. Campia Romana, formand un compartiment larg de sine-statator constituie o zonaimportanta a teritoriului Romaniei. Prin caracteristicile sale, aceasta campie permite desfasurareaunor actiuni militare de mare amploare, asigurand concentrarea si ducerea actiunilor in oricedirectie. Manevra este favorizata, trupele blindate putand fi folosiste cu succes. Efectele armelor denimicire in masa, datorita terenului, tind sa atinga limitele superioare. Mascarea dispozitivelor si protectia impotriva armelor de nimicire in masa sunt ingreunate,acestea impunand masuri suplimentare. Principalele obstacole sunt reprezentate de cursurile de apa, care au o orientare generalanord-sud, in partea de vest a Campiei, iar in partea estica, una din ele (Ialomita, Calmatuiul,Buzaul), o orientare vest-est. Organizarea apararii orientata spre sud trebuie sa tina seama de valoarea ca obstacol aFluviului Dunarea, cat si de sporirea acestei valori prin construirea sistemelor de hidroamelioratiide-a lungul intregii zone a Dunarii.

3.2.4. Clima Clima si particularitatile acesteia influenteaza modul de actiune al trupelor, ritmul dedeplasare, procedeele de intrebuintare a armelor si tehnicii de lupta, precum si asigurarea materialaa trupelor. Clima Romaniei este influentata de asezarea geografica, de circulatia maselor de aerdeasupra continentului european, cat si de o serie de elemente specifice, locale, ca: relieful,vecinatatea Marii Negre, diferenta de altitudine intre nordul si sudul tarii etc. In vederea elaborarii conceptiei privind desfasurarea unor actiuni militare, trebuie sa se tinaseama de factorii climaterici care pot influenta pozitiv sau negativ actiunile militare, factori a carorinsumare formeaza Situatia hidrometeorologica. Aceasta cuprinde parametri privind starea realaa timpului, precum si previziuni referitoare la: temperatura si umiditatea aerului, precipitatiileatmosferice, nebulozitatea, grosimea stratului zapezii, presiunea atmosferica, inghet, directia siintensitatea vantului la sol si inaltime, ceata etc. Intre problemele mai importante puse de specificitatea climei tarii noastre in pregatirea siducerea actiunilor militare amintim urmatoarele: - diferenta (variatia) mai accentuata de temperatura de la iarna la vara. Aceasta influenteaza asupra modului de echipare si hranire a trupelor, asupra intrebuintarii diferitelor arme si a tehnicii de lupta, stiut fiind ca trupele actioneaza normal si tehnica de lupta functioneaza bine atunci cand temperatura aerului nu scade mult sub zero si nu depaseste mult 300C. Temperaturile sub 100C si peste +400C, necesita stabilirea unor masuri pentru atenuarea efectelor negative generate de acestea. In conditiile tarii noastre cele mai mari diferente de temperatura au fost inregistrate, la 25 ianuarie 1942, al Bod, cand minima a atins 38,50C, iar temperatura maxima a atins 44,50C in Baragan (in apropiere de Amara), in anul 1951; - variatia precipitatiilor, umiditatea, starea de inghet sau dezghet si ceata, isi pun amprenta asupra manevrei fortelor si mijloacelor. Starea de inghet si dezghet influenteaza ritmul de deplasare in special in afara sistemelor de comunicatii. Ceata, desi asigura conditii favorabile concentrarii si mascarii trupelor cat si realizarii surprinderii, limiteaza observarea si orientarea, executarea tragerilor cu toate categoriile de armament, circulatia autovehiculelor, navelor si intrebuintarea aviatiei necesita masuri suplimentare pentru evitarea surprinderii trupelor proprii de actiunile inamicului; - regimul vanturilor si nebulozitatea influenteaza cel mai des folosirea armei chimice si aviatiei. Au, de asemenea, repercusiuni asupra tragerilor de artilerie si traiectoriei rachetelor in straturi atmosferice, iar modul de intrebuintare al aviatiei este mult limitat mai ales in conditiile unei nebulozitati cu plafon coborat. Nebulozitatea compacta reduce

38 considerabil efectul distructiv al emanatiei de lumina, dar influenteaza si asupra mijloacelor optice pentru executarea observarii campului de lupta si ochirii. La noi in tara se manifesta urmatoarele vanturi mai cunoscute: - Crivatul, care bate iarna dinspsre est si nord-est. Este un vant rece si uscat. Cateodata atat de violent incat provoaca mari distrugeri. Cand bate Crivatul temperatura scade brusc, determinand ingheturi, spulbera zapada, troienind-o in locuri mai adapostite. Crivatul este specific mai ales in partea de est si deseori in sud-estul si sudul tarii. Impune severe masuri pentru asigurarea viabilitatii liniilor de comunicatii, pregatirea trupelor si tehnicii pentru a actiona in conditii de temperaturi joase. - Vintul de vest, bate in general vara in partea de vest, iar iarna spre sud-vestul tarii. Genereaza de obicei ploi abundente sau lapovita. Este in genere un vant umed, provoaca precipitatii, mai ales la sfarsitul primaverii. Impune masuri de prevedere pentru actiunea trupelor in conditiile cresterii brust a nivelului apelor, consolidarea podurilor, prevenirea inundatiilor, prevenirea uzurii premature a armamentului si tehnicii ca urmare a umiditatii excesive; - Austrul, bate dinspre sud, din directia Mediteranei; vara est un vant uscat ce genereaza seceta si caldura, iarna aduce un aer umed cu ploi mocnite de lunga durata; - Covasa este un vant rece si uscat, bate mai ales primavara in Banat si Campia Romana. Poate provoca ingheturi de scurta durata. - Vintul Mare, este un fel de foen al tarii noastre. Bate peste culmile Carpatilor Meridionali, ajunge pana in depresiunile Hateg, Secas, Fagaras. In coborarea sa spre Valea Oltului se incalzeste, topind zapada si aducand dezapeziri; mareste brusc debitul raurilor. Uneori poate capata forma violente incat doboara copacii, rupe retelele telefonice si electrice aeriene. - Nemira, se simte mai ales in sud-estul Transilvaniei, in special in Depresiunea Brasov. Este de fapt o componenta a Crivatului, care razbate acolo prin zona mai joasa a Oltului. Deseori are aceleasi consecinte ca si Crivatul. - Brizele Marine cu periodicitate zilnica, se simt mai ales pe tarmul Marii Nagre; seara adie dinspre mare spre uscat, iar dimineata invers. Nu ridica probleme care sa influenteze actiunile militare. Pe teritoriul tarii noastre, in general, viteza medie anuala a vanturilor depaseste 4 m pesecunda.

3.2.5. Reteaua hidrografica de pe teritoriul national Hidrografia tarii noastre este bogata si variata fiind influentata direct de o serie de factoriintre care un rol important il au: relieful, clima, vegetatia, cantitatea de precipitatii etc. Dispunereacirculara concentrica a principalelor forme de relief determina caracterul radial al reteleihidrografice, iar existenta fluviului Dunarea face ca acesta sa fie principalul colector al apelor de peteritoriul Romaniei, exceptie facand cateva rauri din Dobrogea, care se varsa direct in MareaNeagra. Reteaua hidrografica de pe teritoriul tarii noastre se prezinta ca o retea densa, cu debitemaxime in sezonul ploios si mult reduse pe timp de iarna si vara. Atunci cand au loc fenomene ca:dezapeziri bruste, ploi abundente de durata, etc. se produc inundatii cu urmari catastrofale. Valoarea ca obstacol a cursurilor de apa de pe teritoriul nostru national este diferita, infunctie de caracteristicile lor (latime, adancime, natura fundului apei, caracteristicile malurilor etc.).Cel mai important curs de apa din tara noastra este Dunarea, a carei lungime intre Bazias si varsareain Marea Neagra este de 1075 km, constituind in mare parte frontiera de sud a tarii. Dunarea reprezinta o importanta artera fluviala de transport in Europa. Ea este in acelasitimp un obstacol natural important si un puternic aliniament de aparare. In varianta organizarii apararii orientate spre sud, Dunarea ca aliniament strategic are o marevaloare, dar prezinta inconvenientul ca malul de sud este mai inalt, dominand malul de nord. Lunca Dunarii dispune de o serie de lacuri, balti si zone mlastinoase, situate de-a lungulfluviului pe aproape intregul curs inferior al acestuia. Cele mai multe din acestea au fost desecate

39 (cazul lacului Greaca), creindu-se importante zone cultivabile. De asemenea, pe portiuni intinse s-au construit importante diguri si canale colectoare. Valoarea militara a fluviului Dunarea ca obstacol este data de caracteristicile sale care suntdiferite in anumite raioane si se incadreaza in urmatoarele limite: largimea 350-2450 m; adancimea5-26 m; viteza curentului pana la 2 m pe secunda. In functie de geomorfologia terenului, bazinul inferior al Dunarii poate fi impartit inurmatoarele sectoare: a) Sectorul Bazias (kilometrul 1075) Drobeta-Turnu Severin (km 931), caracterizat prinfaptul ca strabate in general o zona muntoasa separand Carpatii de Balcani. Prin construireabarajului de la Gura Vaii Sip (cu o lungime de 441 m si o inaltime de 40 m) s-a creat un lac deacumulare de 230 km, cu o latime pana la 5 km si o adancime de 60-75 m. b) Sectorul Drobeta-Turnu Severin (kilometrul 931), Calarasi (km 365), colecteazamajoritatea apelor din sudul tarii. Intre gura Oltului si gura Argesului, fluviul se largeste si formeazanumeroase ostroave, malul stang este impadurit, iar lunca inundabila a fost indiguita. In acestsector, malul stang domina pe cel drept intre: Izvoarele, Vrata; Cetate, Calafat; pe restul sectoruluimalul drept este dominat. Peste coronamentul barajului de la Gura Vaii, Sip, trece soseaua ce face legatura intreRomania si Iugoslavia, iar intre Ruse si Giugiu este podul care asigura legatura prin cale ferata sisosea asfaltata intre Romania si Bulgaria. Principalele sectoare favorabile trecerii peste Dunaresunt: Ostrovul Mare, Cetate, Rast, Bechet, Corania (Silistioara), Islaz, Turnu Magurele, Zimnicea,Giurgiu, Oltenita, Calarasi. c) Sectorul Calarasi (kilometrul 305), Braila (kilometrul 170) caracterizat prin schimbareadirectiei de scurgere a Dunarii spre nord si desfacerea apelor fluviului in mai multe brate. IntreCalarasi si Hirsova, curg Bratul Borcea si Dunarea Veche, care inchid intre ele Balta Ialomitei,lunga de 90 km si lata de pana la 16 km (in prezent desecata, indiguita si redata agriculturii). Inzona Fetesti, Cernavoda se gaseste podul feroviar (opera a inginerului roman Anghel Saligni,construit intre 1890-1895), care asigura legatura intre cele doua provincii. La Vadu Oii, Dunarea formeaza din nou o singura albie. Aici s-a construit podul rutierGiurgeni, Vadu Oii, care face legatura intre Muntenia si Dobrogea. La circa 4 km aval de pod,fluviul se ramifica din nou in: Bratul Dunarea Noua (Bratul Cremenea) si Dunarea Veche, intre carese gaseste Insula Mare a Brailei, lunga de 60 km si lata de peste 20 km, redata agriculturii printr-oampla lucrare de desecare. Lungimea digului ce inconjoara fosta balta are 151 km. In acest sector,malul drept este inalt, dominand malul stang. Malul stang este format dintr-o terasa mai joasa. Celemai favorabile puncte pentru trecere sunt: Cernavoda, Fetesti; Vadu Oii, Giurgeni; Braila,Smirdanul Nou; Galati, Reni; Isaccea, Kartal. d) Sectorul Braila (kilometrul 170), Marea Neagra (kilometrul 0), mai poarta denumirea siDunarea maritima. Pana la Patlageanca fluviul are o singura albie (circa 54 km), dupa care sedesface in mai multe brate, formand Delta: Bratul Chilia, lung de circa 116 km, transporta cea maimare parte din apele Dunarii; Bratul Sulina, lung de 63 km, este navigabil avand o adancime de7,30 m si o latime de 120-200 m si Bratul Sfintul Gheorghe, lung de 109 km. In acest sector un loc aparte il ocupa prin specificitatea sa Delta Dunarii. Ea incepe de lalocalitatea Patlageanca si se extinde pana la tarmul maritim; este putin populata, iar indeletnicireade baza a localnicilor este pescuitul. Comunicatiile in delta se prezinta sub forma unor drumuri nationale, care urmeaza deregula, crestele grindurilor si devin impracticabile in timpul inundatiilor. Sistemul de comunicatiieste completat printr-o densa retea de canale. In Delta Dunarii, actiunile militare se desfasoara in conditii deosebit de grele si numai dacase dispune de mijloace speciale de trecere. Delta, constituie un raion favorabil organizarii aparariide lunga durata, in cazul ducerii unui razboi de aparare. Din punct de vedere militar, litoralul maritim romanesc poate fi impartit in doua sectoare cucaracteristici specifice: - sectorul de nord, cuprins intre gura bratului Chilia si limita sudica a lacului Sinoe, care se prezinta ca o zona cu tarmul jos, mlastinos, cu numeroase lacuri si balti, lipsita de

40 comunicatii terestre. Este un sector care ingreuiaza mult actiunile militare. Sunt posibile actiuni locale duse mai ales cu subunitati de infanterie marina.; - sectorul de sud, cuprins intre sudul lacului Sinoe si Vama Veche, cu tarmul usor accesibil pentru debarcari, mai ales pe portiuni cu plaje ca: cele dintre lacul Sinoe (Vadul) si Capul Midia, Mamaia, Constanta, Agigea, Eforie, Costinesti, Mangalia. In interiorul tarii, cele mai importante cursuri de apa sunt: Oltul, Muresul, Siretul, Argesul,Jiul, si Somesul. Ele constituie obstacole antitanc, mai ales pe cursul lor mijlociu si inferior undelatimea si adancimea apelor sunt mai mari. Majoritatea raurilor din tara noastra au insa valoare ca obstacol, mai ales prin caracteristicilesi natura malurilor care in mare parte sunt abrupte si inalte, cat si natura fundului, frecvent malos,mai ales pe cursul inferior. Intervalul, in general mic, intre doua cursuri de apa (30-50 km) poate impune fortarea a 1-2rauri in cursul aceleiasi misiuni ofensive de la nivel operativ, iar in cazul apararii, ducerea actiunilorde lupta pe mai multe aliniamente succesive sprijinite pe aceste cursuri de apa. Reteaua hidrografica din tara noastra, completata cu amplele lucrari hidrotehnice (sistem deirigatii, desecari, asanari, indiguiri etc.), constituie unul din principalii factori fizico-geografici ce auo mare influenta asupra actiunilor militare. Aceasta impune, mai ales in conditiile apararii nationaletotale o studiere si o cunoastere temeinica a caracteristicilor cursurilor de apa si a sistemelorhidrotehnice, cer pe de alta parte, insusirea metodelor si procedeelor de fortare si trecere in timpscurt si in orice conditii a acestora. Studierea hidrografiei tarii noastre trebuie sa tina seama si de existenta lacurilor care pot finaturale si artificiale. In general, de dimensiuni reduse ca suprafat (91,5% din lacuri sunt sub 100ha), numarul lacurilor din Romania este destul de mare, aproximativ 3450, din care circa 1150 suntartificiale. Suprafata tuturor lacurilor este de peste 2000 km2 (1,1 % din suprafata tarii). Cele maibogate regiuni in lacuri naturale sunt culmile alpine ale Carpatilor, lunca Dunarii impreuna cu deltasi litoralul Marii Negre. In concluzie, reteaua hidrografica de pe teritoriul Romaniei se caracterizeaza printr-orepartizare aproape uniforma a densitatii sale pe fiecare dintre marile unitati de relief. Densitateacea mai mare se intalneste in zona muntoasa, cu inaltimi mijlocii (pana la 2000 m), unde cad ploilecele mai abundente. In acesta zona, eroziunea apei si viteza torentilor au creat numeroase vai. Pestealtitudinea de 2000 m densitatea scade, intrucat precipitatiile cad timp de 6-8 luni sub forma dezapada. In regiunile deluroase, cu toate ca terenul este mai slab, eroziunile sunt mai putin dense,densitatea hidrografica fiind mai scazuta fata de cea din zona muntoasa; in campie ea este si mairedusa. Tinand seama de repartitia retelei hidrografice pe teritoriul tarii noastre si de zonele catrecare converg raurile, putem distinge trei mari colectoare: Tisa, Dunarea si Marea Neagra, careformeaza cele trei mari bazine hidrografice, ce colecteaza majoritatea apelor de pe teritoriulromanesc.

Sistemele de hidroamelioratii si influenta lor asupra actiunilor militare Principalele sisteme de irigatii, indiguire si desecare, sunt dispuse neuniform pe raza decuprindere a zonelor de campie si podis potentiale a fi irigate. Astfel, cele mai ample lucrari dehidroamelioratii se gasesc in Campia Romana si Dobrogea, unde suprafetele si densitatilesistemelor de irigatii si indiguire sunt apreciabile si impun in mod obligatoriu sa fie luate inconsideratie in organizarea si ducerea actiunilor de lupta. In Campia Romana, unde se gasesc cele mai ample lucrari de hidroamelioratii (peste 30sisteme cu circa 1.200.000 ha, sistemele sunt dispuse de-a lungul Dunarii, formand o fasie aproapecontinua intre Drobeta-Turnu Severin si Galati. In aceasta zona, sistemele de hidroamelioratii suntdispuse in doua subansambluri: sistemele dispuse in Lunca Dunarii si sistemele dispuse pe terase.Printre cele mai importante sisteme amplasate in aceasta zona sunt: Calafat, Bailesti; Sadova,Corabia; Olt, Calmatui; Giurgiu, Razmiresti; Mostistea; Galatui, Calarasi; Jegalia; Pietroiu, Stefancel Mare; Terasa Brailei si Insula Mare a Brailei. Aceste sisteme au suprafete variabile intre

41 22.000ha (Jegalia) si 200.000 ha (Mostistea), o dezvoltare frontala intre 5 si 50 km si adancimi intre6 si 60 km. Valoarea lor ca obstacol este data in special de marile canale magistrale, care in aceasta zonasunt dispuse in general paralel cu Dunarea, iar in adancime sistemele de irigatii se succed la distantecuprinse intre 5-10 km. Densitatea medie a canalelor cu valoare de obstacol antitanc este de 0,5 kmpe un kilometru patrat. La acestea trebuie sa tinem seama de faptul ca aproape intreaga zonaexistenta de-a lungul Dunarii este indiguita cu diguri de 6-8 m, inapoia carora se vor gasiimportante canale colectoare. In Dobrogea, principalele sisteme de irigatii sunt: Carasu; Rasova, Vederoasa; TerasaHirsova; Babadag, Tulcea. Aceste sisteme, cu valoare de obstacol antitanc, trebuie luate inconsideratie atat in situatia organizarii apararii orientate spre sud, cat si in varianta aparariilitoralului. Dearece majoritatea lor sunt orientate de-a lungul litoralului Marii Negre si a lacurilorSinoe, Zmeica (Smeica), Razelm (Rezim), avand o dezvoltare frontala intre 25 si 75 km, adancimiintre 15 si 20 km, pot asigura o mare stabilitate apararii in cazul unor actiuni dinspre mare. In Podisul Dobrogei sunt aproape 5000 km canale deschise, revenind in medie aproximativ1,8 km canal pe kilometru de front, din care aproximativ 0,7 km canal reprezinta obstacol antitanc. In Moldova si Campia de Vest, sistemele de irigatii si desecari-asanari sunt mai reduse.Astfel, cele mai importante sisteme de irigatii existente in Moldova nu depasesc suprafata de 12.500km (Nicoresti, Tecuci, Movileni). In ceea ce priveste indiguirile si desecarile exista cateva sistememai dezvoltate, din care amintim: Albita, Falciu, cu peste 18.000 ha; Sculeni, Tutora circa 13.000ha; Tutora, Gorban, peste 14.000 ha. Valoarea lor ca obstacol este insemnata, pe plan local. In Campia de Vest, principalele sisteme de irigatii sunt pe raul Somes, in zona Dorolt si pemalul stang al Somesului, in total circa 16.600 ha; Campia Aradului 14.500 ha; Fintinele, AradulNou, Sagu etc. In ceea ce priveste sistemele de indiguiri si desecari, acestea formeaza o zonaaproape continua cuprinsa intre granita de nord (unde se gaseste sistemul Tarna Mare, Batarci) sisistemul Negresti, Turulung, continuand apoi spre sud, de-a lungul frontierei de vest, pana lasistemele de pe cursul Birzavei. Sistemele de indiguire-desecare au o densitate mai mare intreSalonta si Moravita (o dezvoltare frontala de circa 220 km) unde adancimea sistemelor este deaproximativ 40-45 km, pe directia Arad, Lipova si de 60-80 km, pe directia Timisoara, Lugoj. In acesta zona exista aproximativ 2150 km canale deschise si 1150 km diguri, cu inaltimi de4-6 m, revenind in medie o densitate de 0,6 km dig sau canal pe kilometru patrat. In general,lucrarile de acest tip sunt organizate in principal pe raurile: Crisuri, Bega, Timis si Birzava. Existenta acestor lucrari favorizeaza organizarea apararii orientata spre vest, asigurand omare stabilitate acesteia, chiar atunci cand limita dinainte a apararii ar fi nemijlocit pe frontiera. Sistemele de hidroamelioratii, prin elementele lor componente (canale, instalatii hidraulice,statii de pompare etc.) constituie obstacole importante, contribuie la intarirea apararii si marescstabilitatea acesteia. Din elementele componente ale unor sisteme de irigatii-desecari o insemnatateaparte, pentru actiunile militare, o reprezinta sigurile si canalele. Digurile, formate din valuri de pamant cu diferite forme, variate ca inaltime si latime, suntfoarte diferite functie de caracteristicile cursului de apa. Ele pot avea taluzele acoperite cu plantatiipentru fixare, cu iarba, sau dalate. De regula, in sistemele studiate, primul dig se gaseste pe malulapei, iar celelalte la distante variabile. Digurile limiteaza observarea, focul si manevra fortelor si potfi usor amenajate ca obstacole de catre aparator. Canalele constituie obstacole in cadrul sistemelor de irigatii si pot avea adancime intre 0,5-5m, cu deschidere de pana la 35-40 m. Ele pot fi de irigatie (aductiune si distributie) sau de desecari.Toate tipurile de canale pot fi usor amenajate ca obstacole antiinfanterie, iar cele magistrale si caabstacole antitanc. Prin debitul lor mare, cat si prin dimensiuni, canalele magistrale impun fortareade catre inamic si ofera aparatorului posibilitatea inundarii si inmlastinarii zonei irigate. In general, zonele irigate sunt lipsite de acoperiri. Aceasta ingreuiaza dispunerea in ascuns ainamicului si a mijloacelor sale de trecere. Datorita terenului si caracteristicilor zonelor irigate,atacatorul are de infruntat rezistenta aparatorului pentru fiecare canal si dig. Largimea fasiilor deaparare este mai mare ca in teren obisnuit deoarece inamicul actioneaza, de regula, numai pedirectiile cu o densitate mai mica de diguri si canale si nu are posibilitatea sa foloseasca tancurile inmasa. In constituirea dispozitivului de lupta trebuie tinut seama de faptul ca sistemul de irigatii

42 canalizeaza ofensiva inamicului pe directii, iar manevra de forte si mijloace este ingreuiata atatpentru acatator cat si pentru aparator. Fortele se dispun, de regula, pe directiile favorabile de-alungul comunicatiilor, in intervalul dintre lucrarile de irigatii, inapoia canalelor magistrale, digurilorsau altor obstacole. In zonele irigate traseul limitei dinainte a apararii se stabileste pe malul cursului de apa, pealiniamentul digului sau inapoia acestuia. Marile baraje ale constructiilor hidroenergetice retin in lacurile de acumulare mari cantitatide apa de ordinul milioanelor de m.c. In cazul cedarii partiale sau totale a unui baraj, aceste cantitatide apa se scurg in aval pe distante de zeci de km, cu viteze si adancimi mari distrugand totul incalea lor. O astfel de situatie poate influenta in mare masura actiunile militare dintr-o zona sau de peo directie de actiune. Natura barajelor constructiilor hidroenergetice asigura rezistenta acestora la diferite actiunide distrugere (lovire din aer, minare de catre grupuri de cercetare-diversiune), lovire cu foculartileriei de mare calibru etc.). Astfel, barajele din pamant se deterioareaza mai usor, iar bresa oricatde mica ar fi, procesul de degradare nu mai poate fi oprit in faza initiala. Existenta unui mare numar de lucrari hidroenergetice pe teritoriul tarii noastre, va puteaexercita o puternica influenta asupra actiunilor militare, avantajand in general, apararea si ingreuindconsiderabil actiunile de lupta ofensive. In concluzie, reteaua hidrografica, cu caracteristicile sale specifice, impuse de sistemullucrarilor hidroenergetice si particularitatile generate de sistemele de hidroamelioratii (irigare,indiguire, desecari), imprima terenului trasaturi si particularitati care au schimbat caracterulanumitor zone de teren, ceea ce implica luarea unor masuri de ordin operativ si tactic in scopulfolosirii la maximum a avantajelor si atenuarii servitutilor generate de acestea.

3.2.6. Resursele umane si materiale Densitatea medie a populatiei este de 92,8 locuitori pe kilometru patrat, prin aceasta taranoastra depasind densitatea medie a populatiei Europei (92 locuitori pe kilometru patrat), situandu-se din punct de vedere al desimii populatiei printre tarile mijlocii. Zonal si pe judete densitateapopulatiei este foarte diferita. Astfel, zonele muntoase cuprind densitati intre 20-40 locuitori pekilometru patrat, in timp ce in zona subcarpatica (regiunea petrolifera) si partea centrala a CampieiRomane, cu marile centre Bucuresti, Ploiesti etc. densitatea este de 150 locuitori pe kilometrupatrat. Pe judete, densitatea, de asemenea cunoaste unele diferentieri. Exista judete ca Prahova, Iasi,Galati, Dimbovita, cu o mare densitate (intre 174,8 si 132,7 locuitori pe km. patrat), in timp ce injudetele Caras-Severin si Harghita densitatea este intre 45 si 50 locuitori pe km patrat, exceptiefacand judetul Tulcea cu 30,3 locuitori pe km patrat. Sub aspectul structurii populatiei, pe zone urbane si rurale, situatia cunoaste o continuafructuatie in special dupa anul 1990. O statistica in acest sens este deosebit de relativa sub aspectulstabilitatii. Teritoriul tarii noastre este bogat in resurse naturale si ca urmare constituind premiselenecesare pentru o industrie dezvoltata. In valorificarea bogatiilor naturale ale solului si subsoluluitrebuie aplicata o politica de eficienta maxima, tinand seama de faptul ca aceste bogatii sunt totusilimitate. Subsolul tarii este bogat in zacaminte (gaze naturale, petrol, carbuni), minereuri de metaleneferoase (cupru, zinc, plumb, aluminiu, mercur), minereuri de fier, crom, mangan. De asemenea,Romania dispune de insemnate cantitati de sare, materiale de constructii etc. Principalele zone energetice sunt situate astfel: - zacaminte petrolifere, grupate in principal in zona subcarpatilor din Oltenia (Ticleni, Bilteni, Iancu Jianu), din Muntenia (Baicoi, Boldesti-Scaieni, Ceptura, Merisani etc.) in Moldova cunoscutele exploatari de la: Zemes, Salont, Moinesti, Lucacesti. De asemenea, in Campia Romana s-au descoperit importante zacaminte de petrol si gaze in imprejurimile orasului Videle, iar mai spre est pana la Urziceni, Jugureanu si Ianca; - zacaminte de gaze naturale, grupate in general in Podisul Transilvaniei (Sirmasel, Sincai, Zau de Campie, Deleni, Noul Sasesc, Copsa Mica, Bazna etc.). Alte zacaminte se mai gasesc in Podisul Getic, la nord de Craiova si de Campia Romana;

43 - zacaminte de carbuni: in bazinul Vaii Jiului, depresiunea Comanesti, bazinul Rovinari, in Banat, bazinul Barcaului, Depresiunea Baraolt, etc. Reteaua hidrografica constuie, de asemenea, un important izvor energetic. Numai potentialulhidroenergetic al Dunarii este evaluat la 18,8 miliarde km/h. Romania dispune de rezerve de minereu de fier, situate mai ales in Muntii Poiana Rusca,Muntii Banatului si Muntii Harghita. Pe baza acestsor zacaminte s-a dezvoltat o puternica industriesiderurgica. Dispune, de asemenea, de unele zacaminte de mangan, care se gasesc pe o larga arie innordul Carpatilor Orientali si Banat. Minereul de crom se exploateaza dintr-o serie de zacamintesituate in sudul Banatului. Minereurile neferoase se gasesc in zacaminte din Muntii Apuseni, aiBanatului si Maramuresului. In aceste regiuni se gasesc si zacaminte de uraniu, care deschideperspective dezvoltarii industriei nucleare. Alaturi de variatele resurse oferite de subsol, teritoriul tarii noastre se remarca printr-o marecomplexitate a solurilor, fapt ce se reflecta in diversitatea culturilor agricole. Culturile de cereale,plante tehnice, oleaginoase, leguminoase, plante medicinale etc. dispun de cele mai favorabileconditii de dezvoltare. Cele mai importante regiuni cerealiere sunt: Campia Romana, Campia deVest, Podisul Dobrogei, Podisul Transilvaniei si regiunile dealurilor subcarpatice. Productia agricola are o importanta deosebita pentru armata si in general pentru intregulsistem de aparare nationala, asigurand conditii optime pentru hranirea si echiparea efectivelor dintoate zonele tarii cat si rezervele cerealiere strategice pe timpul desfasurarii unor eventuale actiunimilitare.

3.3. CENTRE SI ZONE ECONOMICE, IMPORTANTA LOR MILITARA Principalele centre economice de pe teritoriul Romaniei sunt: Capitala tarii, care, cu ceiaprox. 2.000.000 locuitori si o productie industriala importanta principalul centrul politic siadministrativ al tarii constituie un obiectiv militar de importanta strategica. Urmeaza apoi:Timisoara, Cluj-Napoca, Brasov, Iasi, Constanta, fiecare cu o populatie de peste 260.000 locuitori sio productie industriala insemnata, cu complexe industriale de prima necesitate pentru economiatarii. Alte centre importante mai sunt: Craiova, Galati, Ploiesti, Braila, Oradea, Arad, Sibiu, fiecarecu o populatie de peste 153.000 locuitori si cu insemnate obiective industriale. Alte centre urbaneca: Pitesti, Bacau, Baia Mare, Satu Mare au o populatie de peste 100.000 locuitori si importanteresurse economice. In afara acestor centre importante, pe teritoriul Romaniei exista un numar de raioane caregrupeaza (pe o suprafata mai mica sau mai mare), diferite intreprinderi sau localitati care prinproductia lor constituie obiective economice de mare importanta, atat pentru economia nationala catsi pentru sistemul national de aparare. Asemenea raioane ca: Valea Prahovei, bazinul carboniferValea Jiului (Petrosani, Lupeni, Petrila), raioane: Anina, Bocsa, Oltetul Rosu; Comanesti, Bortesti,Tirgu Ocna; Sacele, Zarnesti, Sfintul Gheorghe; Videle, Alexandria, Slatina; Fagaras, Victoria,Risnov; Mangalia, Medgidia, Constanta; Calarasi, Hirsova, Cernavoda; Rimnicu Sarat, Buzau,Mizil; Drobeta-Turnu Severin, Ticleni, Bals etc. necesita o atentie deosebita in vederea apararii. Continuitatea productiei unor astfel de obiective economice permite o buna functionare aintregului organism militar si concura in mod hotarator la obtinerea victoriri in actiunile militare.

3.4. SISTEMUL DE COMUNICATIIDezvoltarea unui sistem de comunicatii national reprezinta o cerinta obiectiva, rezultata dinnecesitatea asigurarii legaturilor dintre diferite zone ale tarii cat si din nevoia asigurariiaprovizionarii si desfascerii bunurilor materiale. Sub aspect militar el reprezinta o parte inseparabilaa sistemului logistic, fara de care nu putem concepe elaborarea si desfasurarea operatiilor militare.Sistemul national de comunicatii cuprinde: a) comunicatiile terestre (caile ferate, caile rutiere, conductele); b) comunicatiile pe apa (rauri navigabile, canaluri, fluviu si marea); c) comunicatiile aeriene; d) telecomunicatiile.

44 Caile de comunicatie feroviara de pe teritoriul Romaniei constituie un sistem unitar, dispusaproximativ circular, formand un inel intracarpatic (Podul Olt, Brasov, Ciceu, Deda, Dej, Apahida,Teius, Vintu de Jos, Sibiu, Podul Olt) si un inel extracarpatic, cu o larga descridere spre MareaNeagra (Bucuresti, Craiova, Orsova, Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Jibou, Dej,Salva, Ilva Mica, Vatra Dornei, Cimpulung Moldovenesc, Suceava, Pascani, Bacau, Marasesti,Buzau, Bucuresti). Intre aceste doua inele concentrice exista numeroase legaturi radiale intre care cele maiimportante sunt: Bucuresti, Brasov, Piatra Olt, Sibiu; Filiasi, Simeria; Arad, Vintu de Jos; Oradea,Cluj, Satu Mare, Dej; Suceava, Beclean; Adjud, Ciceu. Orientarea generala a traseelor feroviare estein mare masura influentata de formele de relief, de unde si aspectul dublu concentric si radial alretelei feroviare. Cel mai important centru feroviar este municipiul Bucuresti, de unde pleacanumeroase magistrale feroviare. Lungimea totala a liniilor de cale ferata in exploatare este de 11.213 km. Sub raportul cale ferata normala, cu doua cai sau cu o cale, situatia se prezinta astfel: 8370km sunt de cale ferata normala cu o singura linie; 2154 km masoara traseul cailor ferate duble (cudoua linii); 559 km sunt formati din calea ferata ingusta, iar calea ferata cu ecartament peste celnormal masoara 45 km. Densitatea liniilor de cale ferata pe 100 km2 de teritoriu este de 4,69 km.Aceasta densitate este diferita pe judete, fiind cuprinsa intre 0,81 km la 100 km 2 in judetul Tulcea si9,08 km la 100 km2 in judetul Timis. Calea ferata va constitui in continuare principalul mijloc detransport. Prin densitate, calitatea si baza proprie pentru construirea mijloacelor de tractiuneferoviara, cat si prin masurile de mordernizare continua a retelei feroviare (electrificare, crestereavitezei de circulatie etc.), Romania se poate inscrie in randul tarilor cu un sistem de transportferoviar modern. Orientarea si dezvoltarea retelei feroviare imbraca intregul teritoriu al tarii asigurandexecutarea transporturilor atat de la nord la sud cat si de la est la vest. O atentie deosebita trebuie acordata mentinerii viabilitatii retelei feroviare, mai ales pe timpde iarna cand sunt frecvente inzepezirile pe portiuni insemnate. De asemenea, in timp de campanie,se impun masuri deosebite pentru paza si apararea punctelor nevralgice ca: poduri, tuneluri, noduride alimentare cu energie electrica. Caile de comunicatie rutiera alcatuiesc o ampla retea de sosele, raspandite pe intreg teritoriultarii, cu denditate medie de 30,9 km drumuri publice la 100 km2 de teritoriu, cu oscilatii intre 21,4 si77,2 km la 100 km2 in judetele Harghita si respectiv Prahova. Lungimea totala a drumurilor este deaproximativ 75.000 km, din care modernizate aproximativ 32.000 km. O caracteristica a retelei de drumuri din tara noastra este organizarea acesteia in sistemradial, majoritatea drumurilor polarizand spre capitala tarii, cat si structura acestora in magistralerutiere ce traverseaza intreaga tara. De regula, reteaua rutiera permite circulatia tuturor categoriilorde tehnica militara, exceptie facand unele drumuri din zona de munte. Pe timp de iarna o mare atentie trebuie acordata in special retelei rutiere din nord-estul tarii,unde sunt frecvente inzapezirile. In anotimpurile cu precipitatii abundente, precum si in perioadadezghetului, unele sectoare de drumuri situate in vecinatatea albiilor unor rauri pot fi inundate.Asemenea fenomene sunt mai frecvente in special pe drumul national Galati, Braila; Giurgiu,Zimnicea; Corabia, Turnu Magurele etc. Pe unele sectoare ale drumurilor Tirgu Jiu, Petrosani;Bacau, Tirgu Ocna etc., in urma ploilor abundente se produc alunecari mari de teren, care intrerupcirculatia. Prin orientare si dispunere, reteaua rutiera de pe teritoriul Romaniei permite realizarea unortransporturi in toate directiile, asigurand o legatura permanenta intre diferitele zone ale tarii. Specte cantitative si calitative noi prezinta si transporturile prin conducte petrolieremagistrale, cele de gaze naturale si aductiune a apei potabile. Comunicatiile pe apa. Principala artera de navigatie fluviala o formeaza fluviul Dunarea,care asigura legaturile pe apa atat cu centrul Europei cat si cu Marea Neagra. Existenta Dunariiimpune dezvoltarea unei flotile militare, care alaturi de fortele terestre sa concure la actiunile deaparare. Principalele porturi asigura totodata conditii favorabile pentru executarea unor transporturisi in scopuri militare.

45 Construirea canalului Dunare-Marea Neagra, ridica unele probleme pentru organizareaactiunilor militare in sudul Dobrogei. Aceasta reprezinta o importanta rocada ce asigura manevra deforte si materiale dinspre mare spre fluviul Dunarea si invers. Canalul fragmenteaza in doua parteade sud a Dobrogei si impune de la inceput constituirea dispozitivelor actionale cu un pronuntatcaracter de independenta, dispunerea rezervelor de toate felurile de ambele parti ale canalului. Prindimensiunile sale (lungime: 64 km, latime la gura: 120 m, adancime 7-8 m), el constituie unputernic obstacol de valoare operativ-tactica, presupunand fortarea. El favorizeaza mai ales aparareaorientata spre sud, iar in varianta actiunilor ofensive dinspre litoral spre interiorul Dobrogei,actiunile atacatorului vor fi fragmentate. De asemenea, trebuie sa tinem seama ca intre Basarabi sipana aproape de Agigea, pe o distanta de aproximativ 15 km, canalul este un obstacol de netrecutdeoarece are mari denivelari de teren, foarte abrupte si latimea sapaturii pana la 400 m. De asemenea, prin amenajare, unele rauri interioare (Siretul, Oltul, Mostistea si Prutul), potdeveni navigabile pe sectoare importante. Navigatia pe aceste cursuri interioare permite executareatransporturilor in folosul trupelor, cu ambarcatiuni de gabarite reduse. In prezent, canalul Bega,navigabil pe o distanta de 43 km (pe teritoriul romanesc) permite navigatia cu vase cu o capacitatede transport de 60-70 vagoane. In ceea ce priveste navigatia maritima, Romania dispune de mari santiere ca cele de laConstanta si Mangalia, unde se construiesc nave maritime de mare capacitate (55.000, respectiv15.000 tone deplasament). Transportul naval este in prezent intr-o continua degradare cu influentedintre cele mai nefaste atat asupra economiei nationale cat si asupra pregatirii si ducerii actiunilormilitare. Comunicatiile aeriene, asigura legatura in interior cu principalele centre economice, iar inexterior cu 4 continente (Europa, Asia, Africa si America de Nord). Totodata este dezvoltata reteauade aeroporturi permanente cu piste betonate si conditii bune pentru desfasurarea traficului aerian.Existenta inca din timp de pace a unor aerodromuri cu piste betonate si prevazute cu echipamentulnecesar bunei desfasurari a traficului aerian in orice conditii meteo are valoare deosebita inconditiile unui conflict armat. Telecomunicatiile. Teritoriul tarii noastre este echipat cu retea telefonica care permiteconectarea tuturor localitatilor, in cadrul unui sistem telefonic unitar. Privatizarea retelei detelecomunicatii poate influenta negativ pregatirea si ducerea actiunilor militare in situatii de criza sirazboi. De asemenea, existenta in prezent a unei retele de televiziune si radio locale si centrale, inconditiile unei legislatii incomplete, confuze si permisive, poate afecta ducerea actiunilor militare. Este necesara inca din timp de pace existenta unui sistem teritorial de transmisiuni care sapermita organizarea legaturilor, a unui sistem logistic, care sa asigure o buna coordonare siconducere a actiunilor militare. In concluzie, putem considera ca sistemul de comunicatii din Romania este relativ dezvoltatsi modernizat si asigura in conditii bune manevra de forte si mijloace, pregatirea si ducereaactiunilor militare.

PARTEA A III-A

ZONELE DE OPERATII DE PE TERITORIUL ROMANIEI

In contextul politico-militar actual, abordarea zonelor de operatii trebuie facuta cu multdiscernamant si in stricta concordanta cu interesele nationale fundamentale, deoarece nici oafirmatie, oricat de spirituala ar fi, nu tine locul necesitatilor stringente de securitate si apararenationala. Conceptiile cu adevarat moderne despre ridicarea la lupta impotriva oricarui agresorconstituie solutia sine qua non pentru statele mici si mijlocii, care pentru a putea contracarasuperioritatea numerica si tehnica a agresorului trebuie sa fie pregatite sa angajeze in razboi pentruapararea fiintei lor nationale, intr-o forma sau alta, intregul potential uman, material si intregteritoriul national.

46 Doctrinele si strategiile de securitate sunt cu adevarat viabile numai acelea care pornesc dela interesul national si prevad solutii realiste de realizare a securitatii nationale prin efort propriu. Razboiul intregului popor cum era definit anterior, in care trebuiau angajate intr-un efortunitar toate resursele umane, materiale si spirituale ale tarii , sau razboiul generalizat de aparare, cadenumire mai recenta dar tot mai putin uzitat, nu pot fi concepute spatial decat in cadrul teritoriuluinational. Pentru a putea face fata unui inamic superior din punct de vedere numeric si tehnic,factorului teren trebuie sa-i dam noi valente prin folosirea avantajelor pe care le prezinta, pentru ane putea apara tara. Folosirea avantajelor terenului si a resurselor ce le ofera acesta, evitareadezavantajelor acolo unde ele exista face necesara cunoasterea amanuntita a teritoriului tarii decatre toate categoriile de luptatori, dar in special de catre structurile de conducere, pentru a puteatrage cele mai juste concluzii asupra elementelor tactice, operative si strategice. Analizand configuratia teritoriului romanesc si luand in considerare directiile operative sistrategice ce converg spre teritoriul Romaniei, ducerea actiunilor militare trebuie elaborata pedirectii operative si strategice, fapt ce presupune o impartire a teritoriului national pe zone deoperatii. Acest mod de abordare a teritoriului national in contextul pregatirii si ducerii actiunilormilitare nu este un element de noutate ci constituie unul de continuitate, adoptat permanent laevolutiile din spatiul de inters strategic al Romaniei. In impartirea teritoriului pe zone de operatii s-au mai luat in considerare si urmatorii factori: - compartimentarea geografica a teritoriului tarii; - necesitatea si posibilitatea ducerii actiunilor militare in mod unitar, atat pe plan national cat si pe plan regional, cu fortele si mijloacele proprii dispuse pe teritoriu; - directiile probabile de patrundere ale inamicului pe teritoriul nostru national; - posibilitatile de manevra ale trupelor si de cooperare pentru diferitele categorii de forte armate, genuri de arma, structuri militare la nivelul fiecarui compartiment; - obiectivele politico-administrative si economice importante existente in anumite compartimente de teren, care influenteaza desfasurarea actiunilor militare; - elementele de pregatire a teritoriului pentru aparare (fortificatii, sistemul de hidroamelioratii, comunicatii, depozite, aerodromuri etc.) existente sau prevazute a se executa; - posibilitatea ducerii actiunilor de lupta in compartimentul respectiv de catre gruparile de forte si mijloace stabilite initial, fara a se mai efectua in timp de razboi ample manevre de forte si mijloace; - necesitatea coordonarii si sprijinului reciproc intre fortele participante; - atingerea unor scopuri operative si strategice ale luptei armate si implicit ale razboiului; - necesitatea ca in anumite situatii unele grupari de forte sa desfasoare temporar actiuni independente. Tinand seama de factorii enumerati mai sus, putem defini zona de operatii ca fiind osuprafata de teren determinata de elementele fizico-geografice importante (lanturi de munti, fluviisau rauri mari, tarmuri maritime) si de frontierele statului, care faciliteaza pregatirea si ducereaoperatiilor cu una sau doua G.F. operative de valoare corp de armata, impreuna cu celelalte forte dinsistemul national de aparare, in stransa cooperare intre ele. Aceasta include obiective de importantastrategica si operativa a caror mentinere influenteaza in mod substantial desfasurarea aparariistrategice si ducerea ofensivei pentru eliberara teritoriului national. Pe baza analizei factorilor mentionati mai sus, pe teritoriul tarii noastre se definesc si se potstudia urmatoarele zone de operatii: - Zona de operatii de vest, care cuprinde teritoriul Banatului, Crisanei, Maramuresului si Transilvaniei; - Zona de operatii de sud, care cuprinde teritoriul Munteniei si Olteniei; - Zona de operatii de sud-est, care cuprinde teritoriul Dobrogei; - Zona de operatii de est, care include Moldova si Bucovina de sud. Aceste zone corespund marilor compartimente fizico-geografice delimitate de lantulCarpatilor, fluviul Dunarea si litoralul maritim, carora le asociem conturul frontierelor nationale.

47 CAPITOLUL 4

ZONA DE OPERATII DE VEST (BANATUL, CRISANA, MARAMURESUL SI TRANSILVANIA)

4.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE GENERALE ALE ZONEI DE OPERATII DE VEST Zona de operatii de vest reprezinta teritoriul delimitat: la nord de frontiera de stat aRomaniei cu Ucraina, la sud si est, de crestele Carpatilor Meridionali si Orientali; la vest si sud-vest, de frontiera de stat conventionala cu Ungaria si Iugoslavia, precum si de fluviul Dunarea, intreBazias si Orsova. In limitele aratate aceasta zona are o dezvoltare frontala in partea de vest, de aproximativ450 km, in partea de est 250 km si o adancime, in partea nordica, de 250 km, iar in cea sudica de300 km. Suprafata zonei este de proximativ 100.000 km2, ceea ce reprezinta 42% din duprafata tariisi cuprinde: Banatul, Crisana, Maramuresul si Transilvania, in total 16 judete, cu o populatie depeste 7.700.000 locuitori, reprezentand 35% din totalul populatiei . Axul zonei poate fi definit de linie Oradea, Cluj, Tg.Mures, Brasov. Prin pozitia sa geografica aceasta zona intercepteaza comunicatiile care conduc dinPeninsula Balcanica si din sudul Romaniei spre nord-vestul, spre centrul continentului european. Zona de operatii de vest are un relief variat, in general framantat si accidentat, iar regiunileaflate in limitele sale dispun de importante si variate resurse de tot felul, care pot intretineasigurarea materiale si operativa. In limitele zonei se gasesc 112 orase, intre ele fiind numeroase centre industriale si politico-administrative, care influenteaza pozitiv ducerea actiunilor de aparare. O parte din aceste centre, inraport de dispunerea lor, ridica probleme de aparare comuna in unele compartimente de teren, iaraltele, cum sunt principalele centre din Podisul Transilvaniei, pun fiecare in parte, problemedeosebite de aparare. In raport de dispunerea lor, aceste centre sunt: - in partea de nord-vest a zonei: Baia Mare, Satu Mare, Oradea, Zalau, Cluj-Napoca, Dej; - in partea de sud-vest a zonei: Arad, Timisoara, Resita, Caransebes, Lugoj, Hunedoara, Deva; - Podisul Transilvaniei cu orasele industriale: Tirgu-Mures, Turda, Sibiu, Fagaras, Alba Iulia; - raionul industrial din depresiunea Birsei (Brasov, Bran, Sf.Gheorghe, Tg.Secuiesc). Terenul in zona de operatii de vest are caracteristici diferite in anumite compartimente, darin general predomina formele inalte regiuni muntoase si regiuni de deal si podis. In raport de orientarea principalelor forme de relief, in limitele zonei se deosebesc douacompartimente de teren despartite de o fasie muntoasa. Un prim compartiment este cel dintrefrontiera de vest a Romaniei si Carpatii Occidentali (Campia de Vest); al doilea compartiment devaloare operativa este cuprins intre Carpatii Occidentali si Carpatii Orientali. Fasia muntoasa a Carpatilor Occidentali se intinde de la nord la sud, pe aproape intreagalargime a zonei, prezentand mai multe grupe muntoase, despartite de cele doua porti: PoartaSomesului si Poarta Muresului. In largime, zona de operatii de vest se sprijina, in cea mai mare parte, pe regiuni muntoase:la nord, pe frontiera de stat, inscrisa pe Muntii Maramuresului, iar la sud, pe Carpatii Meridionali.Acesti munti ofera o protectie naturala a flancurilor gruparii de forte care ar actiona in aceasta zona. Campia de Vest constituie o fasie de ses ingusta in general, neuniforma, avand o lungime de20-40 km, cu exceptia Banatului, de pe axele Beba Veche, Paulis si Jimbolia, Lugoj, largimea estede pana la 100 km. Terenul este plan, descoperit si compartimentat de raurile Somes, Crisuri,Mures, Bega, Timis si Birzava. Aceste caracteristici usureaza manevra de forte si mijloace, ca siexecutarea cercetarii, dar ingreuiaza protectia si mascarea trupelor. Catre extremitatea estica acampiei din vestul tarii isi fac aparitia depresiunile intramontane, sub forma unor intranduri inlungul cursurilor de apa spre Carpatii Occidentali. In depresiunile extracarpatice si apoi pe vaile

48 cursurilor de apa se inscriu comunicatii ce asigura legatura dintre Campia de Vest si PodisulTransilvaniei, constituind directii tactice in situatia desfasurarii actiunilor militare. Aceste vai si comunicatii care definesc directiile tactice de patrundere din Campia de Vest inPodisul Transilvaniei au doua trasaturi mai importante si anume: sunt largi in Campia de Vest si seingusteaza treptat in zona deluroasa si in munti; au o orientare convergenta de la vest spre est,grupandu-se in doua fascicole mai importante corespunzatoare celor doua zone depresionare dinCarpatii Occidentali Poarta Somesului si Poarta Muresului. Din aceste caracteristici rezulta ca limita dinainte a apararii orientate spre vest poate fistabilita in mod diferit, in functie de volumul de forte de care dispune apararea, de situatia in care segasesc acestea in momentul agresiunii, de teren cat si de situatia inamicului. In cazul cand inamicul nu a reusit sa surprinda apararea nepregatita, limita dinainte ar puteafi impinsa cat mai aproape de granita, pentru a acoperi principalele centre economice si politico-administrative: Satu Mare, Carei, Oradea, Arad, Timisoara. Daca apararea dispune de forte putine, iar inamicul are forte mult superioare si a realizatsurprinderea strategica, atunci limita dinainte poate fi retrasa mai spre est, in zona deluroasa-muntoasa, unde directiile de interzis se ingusteaza, economisindu-se forte; in acest caz, la frontieratrebuie trimise detasamente inaintate si se va organiza o fasie de asigurare. La est de campie sunt situati Carpatii Occidentali, care se inscriu in intreaga lor largime inlimitele zonei de operatii de vest. Trecerea de la campie la munte, in partea de vest a tarii, se face inmod diferit, imbracand, pe anumite portiuni, aspectul legaturii directe intre cele doua forme derelief (Culmea Codrului, Muntii Codru-Moma, Zarandului), iar pe alte directii regiunea muntoasaeste precedata de dealuri (Dealurile Barcaului, Ghepisului, Lipovei, Dognecei). Carpatii Occidentalise leaga la nord de Somes cu muntii vulcanici (oas, Gutii, Tibles), care fac parte din CarpatiiOrientali, iar la sud se sprijina pe Dunare, avand o largime de numai 20-30 km in raioanele CulmiiCodrului si Muntilor Mezes, de 120 km intre Oradea si Cluj, 110 km intre Beius si Turda, 150 kmintre Paulis si Alba-Iulia. Carpatii Occidentali sunt divizati de doua porti operative si strabaturi de un numarinsemnat de trecatori, care definesc directii tactice. Al doilea compartiment mare de teren din zona de operatii de vest este Podisul Translivanieicuprins intre arcul carpatic si Muntii Apuseni, impartit in doua mari unitati geografice: CampiaTranslivaniei, la nord de Mures si Podisul Tirnavelor la sud de Mures. In campia Transilvaniei terenul este compartimentat in adancime de cursul inferior alAriesului, Piriul de Campie si de raul Lechita. Aceasta fragmentare precum si caracterul, in mareparte, descoperit al terenului avantajeaza manevra de forte si mijloace. Podisul Tirnavelor are altitudini mai mari decat Campia Transilvaniei, ajungand la 500-600m, cu multe acoperiri (in special paduri), iar compartimentele principale ale terenului sunt orientatespre est-vest, fiind definite de Mures, Tirnave si Olt. Diferentele mari de altitudine intre cele maiinalte culmi si vaile cursurilor de apa care sunt de pana la 300 m, intre punctele situate doar la 3-5km distanta, dau nastere la pante pronuntate, abrupte, care pe anumite directii ingreuneaza sau facimproprie folosirea tancurilor si altor mijloace de lupta. Aici terenul ofera conditii favorabile pentrumascarea dispozitivelor de lupta si protectia trupelor. Carpatii Orientali formeaza o fasie muntoasa de mare dezvoltare si de mare importanta,situata la limita estica a zonei de operatii de vest. Atunci cand se analizeaza aceasta regiunemuntoasa este bine ca studiul sa se faca pe intreaga sa suprafata chiar daca ea desparte zonele deoperatii de vest si de est deoarece actiunile militare ar avea, pe plan operativ, un caracter decontinuitate. Importanta militara a Carpatilor Orientali a iesit foarte bine in evidenta de-a lungulintregii istorii a poporului roman si in special in timpul celor doua razboaie mondiale. Valoarea ca obstacol a acestor munti este data de faptul ca strabaterea lor prin lupta o poateface mai usor prin trecatori sau pe vai, si mai greu peste culmi, iar existenta mai multor cumiparalele cu orientare nord-sud da posibilitatea organizarii si ducerii apararii pe mai multe fasii inadancimea operativa. Carpatii Orientali se inscriu pe intreaga largime a zonei de operatii de vest, in partea savestica avand dimensiuni de pana la 300 km de front si o adancime variabila, incadrandu-se intre180-190 km in partea nordica, 100-120 km in partea centrala si circa 90 km in partea sudica.

49 Reteaua hidrografica din cadrul zonei de operatii de vest este bogata, variata si orientata ingeneral est-vest, canalizand actiunile in lungul cursurilor de apa si inlesnind deplasarile inadancime. Cursurile de apa care ar influenta actiunile militare in zona de vest sunt: - Viseul si Iza, afluenti ai Tisei superioare, care deschid in depresiunea Maramuresului o directie de patrundere importanta si care se divizeaza spre est prin trecatorile Prislop si Setref; - Somesul, care-si aduna apele din nordul Transilvaniei, avand orientarea est-vest si partial sud-nord intre Jibou si Ardusat formeaza, intre frontiera si Seini, precum si intre Jibou si Nasaud, compartimente care canalizeaza actiunile de lupta in lungul acestora; intre Seini si Jibou, pe langa faptul ca favorizeaza patrunderea de la nord la sud si invers, constituie un aliniament pretabil apararii spre vest, cu unele amenajari; - Crasna, Barcaul si Crisurile definesc compartimente naturale caracteristice, favorabile unor patrunderi dinspre vest spre Podisul Transilvaniei; - Muresul, dupa modul cum este orientat cursul sau si dupa valoarea sa ca obstacol, este unul dintre cele mai importante obstacole hidrografice din zona de operatii de vest. Insemnatatea si interpretarea militara a Muresului sunt diferite in anumite regiuni pe care le strabate. Astfel, de la izvor pana la Toplita defineste depresiunea Giurgeului, intre Toplita si Deda strabate un defileu ingust care leaga depresiunea Giurgeului cu Podisul Transilvaniei. Intre Deda si Ocna Muresului constituie un obstacol apreciabil, cu orientarea de la est spre vest. Intre Ocna Muresului si Vintul de Jos, Muresul este orientat de la nord catre sud, iar intre Vintul de Jos si Nadlac acesta deschide cea mai importanta cale de patrundere din Campia de Vest in Podisul Transilvaniei sau invers; - Oltul, pe cursul sau superior defineste doua depresiuni: depresiunea Ciucului si depresiunea Brasovului, din care aduna un numar de afluenti. Aceasta din urma este una dintre cele mai importante depresiuni de pe teritoriul national. Intre Recas si Boita, raul Olt defineste o importanta directie favorabila ofensivei dinspre vest sau est intre Podisul Tirnavelor si Muntii Fagarasului; - Timisul, Bega si Birzava sunt cursuri de apa mai putin valoroase ca obstacol, ele deschizand unele directii tactice din zona Banatului. Sistemul de comunicatii din zona de operatii de vest reprezinta 38,8% din reteaua rutiera atarii si aproximativ 56% din lungimea cailor ferate romane, cu o densitate de 28 km sosea si 5,5 kmcale ferata la 100 km2. Desi densitatea comunicatiilor feroviare este superioara, iar reteaua rutieraeste apropiata de densitatea de pe intregul teritoriu national, ea are o dezvoltare diferita in anumiteraioane, fiind influentata in mare parte de particularitatile reliefului si de hidrografia fiecaruicompartiment geografic. Astfel, in spatiul dintre frontiera de vest si Carpatii Occidentali, reteaua decomunicatii are o mare densitate si poate satisface in buna masura manevra de forte si mijloaceprecum si transporturile. In Podisul Transilvaniei, reteaua de comunicatii raspunde, de asemenea, inbune conditii, nevoilor de transport. Probleme mai grele din acest punct de vedere pun CarpatiiOccidentali, care sunt strabatuti doar de trei magistrale feroviare si de sase sosele. Capacitatea detransport a cailor ferate din aceasta ramura muntoasa este de 72-80 perechi de trenuri in 24 ore. Comunicatiile mai importante din Carpatii Occidentali sunt: - soseaua si calea ferata Satu Mare, Baia Mare, Dej, Sibiu ; - soseaua Carei, Zalau, Bantida sau Cluj, avand inca o varianta Marghita, Zalau, Cluj; - soseaua Beius, oras Dr. Petru Groza, Campeni, Turda; - soseaua Ineu, Brad, Abrud, Campeni, Alba Iulia; - soseaua si calea ferata Arad, Lipova, Deva, Sebes; - soseaua si calea ferata Timisoara, Lugoj, cu o varianta spre Ilia si alta spre Caransebes, Hateg, ambele variante iesind in comunicatia principala de pe valea raului Mures; Comunicatiile transversale din cadrul zonei de operatii de vest pot satisface in buneconditiuni manevra de-a lungul frontului in toate compartimentele de teren, cu exceptia regiuniimuntoase. Principalele comunicatii de rocada, in ordinea de la vest catre est, sunt: - soseaua si calea ferata Satu Mare, Carei, Oradea, Arad, Timisoara, Resita;

50 - soseaua Oradea, Brad, Deva, Hateg; - soseaua Sighetul Marmatiei, Baia Mare, iar de aici spre sud soseaua si calea ferata Dej, Cluj, Turda, Sebes; - soseaua si calea ferata Viseul de Sus, Salva, Ludus, Teius, Sibiu (calea ferata prin Copsa Mica si Vintul de Jos); - soseaua si calea ferata Toplita, Gheorghieni, Miercurea Ciuc, Sfantul Gheorghe, Brasov. Aceste comunicatii inlesnesc manevra de forte si mijloace de-a lungul frontierei, in vederearealizarii gruparilor de forte si mijloace impuse de nevoile tactice si operative.

4.2. UNELE ASPECTE ALE APARARII SI ALE OFENSIVEI SPRE VEST In varianta apararii orientate spre vest in cadrul zonei de operatii de vest, terenul oferaconditii avantajoase, deoarece o serie de obstacole naturale importante sunt orientate perpendicularpe directia probabila de ofensiva a inamicului. Apararea are posibilitatea ca folosind avantajele terenului framantat si acoperit sa se sprijinepe obstacole naturale favorabile realizand o mare stabilitate si poate sa organizeze si sa executeputernice riposte ofensive pe directiile importante de interzis, indeplinindu-si astfel scopurile inconditiile unui raport de forte mai putin favorabil. Cele mai importante aliniamente naturale pe care apararea orientata spre vest se poatesprijini sunt cele doua ramuri muntoase Carpatii Occidentali si Carpatii Orientali si raul Mures. In cele ce urmeaza se vor prezenta unele aspecte probabile ale apararii orientate spre vest, incadrul acestei zone de operatii, analizand sumar aliniamentele de aparare, directiile de interzis,posibilitatile de executare a contraloviturilor, raioanele probabile pentru folosirea desantului aerianoperativ de catre inamic si raioanele favorabile apararii de lunga durata. In partea de vest a tarii, apararea s-ar organiza pe frontiera de stat si s-ar sprijini, mai inadancime pe Carpatii Occidentali. Primul aliniament de aparare corespunde cu frontiera de vest a tarii, cu limita dinainteincepand de la Tarna Mare, pana la Orsova urmand in paralel frontiera de stat si sprijinindu-se pelocalitatile din zona, pe cele mai reprezentative forme de teren si obstacole naturale si pe lucrarilede hidroamelioratii si de imbunatatiri funciare. Avantajele acestei variante de aliniament de apararepe granita ar fi: asigurarea pastrarii integrale a teritoriului; mare adancime a aliniamentului pana lacrestele Carpatilor Occidentali; ofera posibilitatea folosirii tuturor armelor in lupta ca si a razanteitraiectoriei armamentului si conditii optime pentru manevra. In cazul in care nu s-ar putea organiza fasia principala de aparare pe granita de vest s-arconcepe organizarea unei fasii de asigurare pe intreaga largime sau numai pe anumite directii, limitadinainte a apararii se va organiza probabil pe aliniamentul de la jonctiunea dintre campie sidealurile din vestul tarii sau dintre campie si munti, acolo unde trecerea se face direct de la o formade relief la cealalta. Aceasta varianta a fasiei principale de aparare prezinta avantajul ca are un frontmai mic, se sprijina pe forme inalte de relief, permite realizarea unei mari economii de forte simijloace, are o adancime corespunzatoare, ofera posibilitatea executarii ripostelor ofensive inconditii favorabile, asigura o protectie buna a personalului cu mai putine lucrari genistice si daposibilitatea unei corespunzatoare aprovizionari a trupelor. Un alt aliniament de aparare s-ar identifica in general cu pantele de vest ale CarpatilorOccidentali. Acest aliniament prezinta avantajul ca frontul este mult mai scurt, se sprijina peobstacole naturale puternice, in care directiile de interzis sunt mai putine si de capacitate mai mica,si are flancurile sprijinite pe obstacole importante. Urmatorul aliniament de aparare s-ar organiza pentru interzicerea iesirii inamicului inpodisul Transilvaniei. In cazul apararii spre vest principala problema ce se ridica este aceea a interziceriipatrunderii inamicului prin cele doua porti operative: Poarta Somesului si Poarta Muresului, in carese inscriu cele mai multe directii tactice. Poarta Somesului este zona depresionara dintre Muntii vulcanici din nord-vestul Romanieisi Muntii Apuseni. Delimitarea acestei porti poate fi facuta astfel: la nord, culmile Oas, Gutii,Tibles, in sud Muntii Poiana Craiului, Vladeasa si Gilaului; la vest, linia Satu Mare, Oradea; la est,Somesul Mare si Somesul Mic intre Beclean si Cluj.

51 Intre limitele aratate, Poarta Somesului are forma unui trapez cu baza mare intre Muntii Oassi Oradea de 150 km, baza mica intre Beclean si Cluj de 80 km, in partea centrala intre Baia Mare siCiucea 100 km, adancimea portii intre Tasnad si Bontita, fiind de aproximativ 110 km. O caracteristica a Portii Somesului este existenta in partea sa centrala a Muntilor Mezes si aCulmilor Prisaca, Prisnelul si Preluca, a unui adevarat prag natural, orientat nord-est, sud-vest,perpendicular pe axul portii. Terenul este ompartimentat in largime de vaile Somesului, Lapusului, Crasnei, Barcaului siCrisului Repede, definind in cadrul portii directii tactice mai largi in partea de vest si care seingusteaza treptat spre est. Capacitatile tactice ale directiilor de interzis sunt diferite, determinate de deschidereacompartimentului de teren respectiv, accesibil desfasurarii actiunilor de lupta si de normele tacticeale unitatilor inamice. La nord de Poarta Somesului exista o directie tactica spre limita nordica a zonei de operatii,directie ce se inscrie in depresiunea Maramuresului. In Poarta Somesului, de la nord la sud, directiile tactice pot fi: - directia Satu Mare, Seini, Tirgu Lapusului, Beclean; este o directie larga care se inscrie initial pe valea Somesului apoi pe cea a Lapusului. Din raionul Ardusat da posibilitatea patrunderii spre Tirgu Lapus, de unde se poate actiona spre Nasaud, spre Beclan, spre Dej si tot de la Ardusat spre Jibou; - directia Carei, Jibou, inscrisa in compartimentul definit de valea Crasnei, afluent al Somesului. Aceasta este o directie larga care permite patrunderea spre depresiunea Jibou, constituind cea mai joasa si cea mai accesibila zona din cadrul aliniamentului format de Muntii Mezes si dealurile Lapusului. Din raionul Jibou, directia conduce in adancime spre Dej, spre Bontita sau spre Cluj; - directia Sacuieni, Marghita, Simleul Silvaniei, Zalau si de aici spre Bontita sau Cluj, iar de la Simleul Silvaniei spre Ciucea sau Huedin. Apararea trebuie sa aiba in vedere faptul ca actiunile de pe aceasta directie se conjuga foarte bine cu cele de pe directia Carei, Jibou, intre ele gasindu-se doar dealurile Vulturului, care nu constituie un obstacol deosebit oferind astfel posibilitatea coordonarii eforturilor gruparilor de forte de catre cel care le stapaneste. In acelasi timp, o patrundere de la Simleul Silvaniei spre Ciucea poate avea ca rezultat intoarcerea apararii de pe Muntele Ses (Plopis) si de pe Valea Crisului Repede; - directia Oradea, Ciucea, Huedin, Cluj, pe vaile Crisului Repede si a Somesului Mic, este o directie mai ingusta, care conduce pe un drum scurt din Campia de Vest in Podisul Transilvaniei. Desi este la flancul de sud al Portii Somesului, ea are totusi o valoare insemnata deoarece uneste centre imporante printr-o cale ferata si o sosea modernizata, ambele cu mare capacitate de trafic, ceea ce favorizeaza manevra in adancime. O patrundere in lungul acestei directii duce la intoarcerea adanca a apararii din Poarta Somesului. Caracteristicile terenului, dimensiunile spatiului si normele operative de folosire adesantului aerian operativ de catre inamic conduc la concluzia ca raioanele cele mai favorizate dedesantare ar fi, intr-o prima etapa: Muntii Mezes; depresiunea Baia Mare; depresiunea Huedin,ulterior pe Somesul Mic. Privita in ansamblu, prin prisma apararii, Poarta Somesului impune ca majoritatea fortelorsa graviteze spre centru, pentru inchiderea ferma a directiilor prezentate mai sus. Esalonul doioperativ (F.A.U.) sau rezerva operativa destinate executarii contraloviturii trebuie sa fie planificate aactiona pe mai multe directii si variante, iar directiile de contralovitura sa fie astfel orientate incat saloveasca in primul rans inamicul patruns pe vaile Crasnei si Barcaului. Daca apararea s-ar duce mai in adancimea Portii Somesului, in vederea nimicirii inamiculuipatruns la est de raionul Zalau, Jibou si a restabilii apararea pe cel de-al treilea aliniamentcontraloviturle trebuie sa se execute dinspre Somesul Mic spre depresiunea Jibou. Poarta Muresului este zona depresionara dintre Muntii Apuseni, la nord, Muntii Banatului siCarpatii Meridionali, la sud; are ca ax raul Mures si permite patrunderea pe o distanta scurta dinCampia de Vest in Podisul Transilvaniei.

52 Adancimea Portii Muresului este de circa 150 km, intre Paulis si Alba Iulia. Largimea ei esteneuniforma: largimea mare spre vest, de circa 160 km, intre valea Crisului Negru si valea Birzavei,se ingusteaza la circa 70 km intre Brad si Poarta de Fier a Transilvaniei, circa 50 km intre Abrud siOrastie si de 70 km intre Turda si Sebes. Relieful in Poarta Muresului este muntos, mult mai accidentat si mai acoperit decat in PoartaSomesului. Intrucat Poarta Muresului este mai ingusta in partea centrala, mai adanca si cu un terenmult mai accidentat decat Poarta Somesului, rezulta ca o patrundere dinspre vest prin PoartaMuresului este mai greu de realizat. Directiile tactice din Poarta Muresului sunt definite, de vaile cursurilor de apa, care coboaraspre vest din regiunea muntoasa. Aceste cursuri de apa izvorasc din zone apropiate dar spre vest auo orientare divergenta. Orientarea vailor respective fac ca directiile tactice pe care le definesc saconvearga spre raionul Brad, Orastie, Hateg. Convergenta acestor directii dezavantajeaza ofensiva spre est limitandu-i considerabilposibilitatile de dezvoltare in adancime si creaza in acelasi timp avantaje pentru aparator. De la nord spre sud, aceste directii tactice sunt: - directia Salonta, Tinca, Lunca, Vascau, Virfurile, cu varianta de la Lunca spre Albac, Scarisoara, Cimpeni, Turda. Directiile se inscriu pe valea Crisului Negru, conjugandu-se in apropiere de localitatea Virfurile cu directia de pe Valea Crisului Alb; - directia Varsad, Chisineu-Cris, Ineu, Gurahont, Brad, pe valea Crisului Alb, permite o patrundere directa in partea centrala a Muntilor Apuseni. Din raionul Brad inamicul ar putea actiona spre Mintia, pentru a intoarce apararea pe valea Muresului, precum si spre est, fie pe valea Ampoiului spre Alba Iulia, fie spre Cimpeni, Turda; - directia Nadlac, Arad, Deva, Sebes, pe valea Muresului este directia centrala care defineste axul Portii Muresului. Are largime neuniforma, pe parcursul ei alternand o serie de defileuri inguste cu portiuni unde versantii se departeaza, valea se largeste, iar pantele sunt mai putin inclinate. Intrucat conduce pe un drum scurt din Campia de Vest in Podisul Transilvaniei si are o pozitie centrala, este o directie importanta; - directia Jimbolia, Timisoara, Lugoj inscrisa in depresiunea dintre dealurile Lipovei si dealurile Birzavei, pe vaile Timisului, Begai si Birzavei. Din raionul Lugoj, o ramificatie a acestei directii conduce spre est in lungul raului Bega si in continuare spre Ilia, intorcand apararea de pe valea Muresului. O alta ramificatie se orienteaza pe valea Timisului spre Caransebes si in continuare pe valea Cernei spre Orsova dand posibilitatea atacatorului sa intoarca apararea de pe Muntii Banatului si sa debuseze in zona de operatii de sud. Din raionul Caransebes o alta ramificatie conduce prin trecatoarea Poarta de Fier a Transilvaniei spre Hateg si apoi spre Simeria intorcand mai in larg apararea de pe valea Muresului. Din depresiunea Hategului o alta ramificatie conduce spre Petrosani. Ripostele ofensive ale apararii trebuie sa urmareasca lichidarea patrunderilor pe cele maiimportante directii. In toate situatiile de executare a contraloviturilor succesul lor trebuie dezvoltat pana lagranita de vest a tarii. Manevra de-a lungul frontului in Poarta Muresului este greu de realizat din cauza terenuluiaccidentat si lipsei de comunicatii peste culmile muntoase din zona. In scopul favorizarii ofensivei in adancime este posibil ca inamicul sa foloseasca desantaerian operativ in raioanele: dealurile Lipovei, depresiunea Hategului, Sebes-Alba Iulia, in acestultim raion urmarind si interzicerea afluirii rezervelor apararii din Podisul Transilvaniei in PoartaMuresului. De aceea, apararea trebuie sa ia toate masurile necesare interzicerii desantului inamic inasemenea raioane. Un exemplu de aparare cu strasnicie a Portii Muresului in ansamblu il intalnim in timpulactiunilor desfasurate de marile unitati ale Armatei Romane in august-septembrie 1944 cand fiecaredirectie expusa mai sus au fost destinate si au dus actiuni incununate de glorie cate o divizieromana, avand dispozitivul adaptat la teren. Datorita posibilitatilor de patrundere pe care terenul le ofera atacatorului dinspre vest,rezulta ca fortele apararii trebuie sa graviteze in cele doua porti (Somesului si Muresului). Poarta

53 Somesului fiind mai larga in partea sa centrala si la iesirea in Podisul Transilvaniei, mai putinadanca si deci mai usor accesibila va atrage forte mai numeroase fiind astfel considerata principaladirectie opertiva de interzis in cazul agresiunii dinspre vest. Cea de a doua directie operativa, caimportanta, ar fi Poarta Muresului. Pentru a putea interveni oportun pe oricare din directiile mentionate apararea trebuie sa aibaasigurate in Podisul Transilvaniei fortele necesare pentru interventie, in principal in cele doua portioperative, cu prioritate in Poarta Somesului. Podisul Transilvaniei, caracterizat printr-un teren usor accesibil si cu un sistem decomunicatii dezvoltat, ofera posibilitati de manevra mai mari decat aliniamentul de pe CarpatiiOccidentali. De aceea, terenul din Podisul Transilvaniei nu ofera stabilitatea necesara operatiei deaparare deoarece nu are elemente fizico-geografice deosebit de valoroase ca obstacol si cuorientarea nord-sud. La sud-est de aliniamentul ce s-ar organiza pentru a interzice iesirea din cele doua portioperative in Podisul Transilvaniei un al aliniament ce s-ar putea organiza ar avea la baza cursulmijlociu al raului Mures, sprijinindu-se la est pe Carpatii Orientali si la vest pe Carpatii Occidentali. In interiorul Podisului Transilvaniei, dupa iesirea din Poarta Somesului, se contureazadirectii de interzis: - directia Dej, Toplita, directie pe care inamicul ar urmari asigurarea flancului stang al gruparii sale din Transilvania si patrunderea in depresiunile intramontane din estul Transilvaniei; - directia Bontita, Tirgu Mures, Brasov, directie larga si cu o adancime mare de aproximativ 200 km. Initial strabate Campia deluroasa a Transilvaniei, iar l sud de Mures traverseaza un teren framantat rezultat din existenta cursurilor de apa: Nirajul, Tirnavele, Hirtibaciul si Oltul, cat si a culmilor deluroase si muntoase dintre acestea, inclusiv Muntii Persani. Pentru a se patrunde in depresiunea Birsei trebuie trecuti Muntii Persani, care pot fi strabatuti prin lupta in special in lungul celor trei trecatori (Hoghiz- Maerus, Vladeni, Sinca Veche Tohanu Vechi). Aceasta directie este foarte importanta conducand catre un obiectiv deosebit de pe teritoriul nostru zona industriala a Brasovului si catre cel mai sensibil sector de aparare al Carpatilor Orientali carpatii de Curbura; - directia Cluj, Turda, Blaj, Sibiu, Turnu Rosu este o directie cu adancime de aproximativ 130 km si strabate un teren mai putin framantat, in coborare de la dealul Feleacului pana la raul Mures. Este o directie accesibila si importanta pe timpul operatiei de aparare deoarece conduce spre un obiectiv important (orasul Sibiu), catre una dintre principalele trecatori din Carpatii Meridionali (Turnu Rosu), iar de pe aceasta directie se poate desprinde o grupare care sa actioneze spre Aiud, Alba Iulia, Sebes in scopul de a intoarce apararea din poarta Muresului si a asigura flancul drept al gruparii inamice din Transilvania. In situatia cand inamicul ar fi patruns in Transilvania prin Poarta Muresului, de pealiniamentul Turda, Aiud, Sebes se contureaza urmatoarele directii mai importante spre est: - directia Sebes, Fagaras, Brasov, in lungul vailor Secasului si Oltului; - directia Teius, Blaj, iar mai spre est, cate o directie pe Tirnava Mare spre Odorhei si pe Tirvana Mica spre Sovata; - directia Turda, Tirgu Mures, Reghin; - directia Tuda, Dej. Daca inamicul a patruns numai prin Poarta Muresului sr fi posibil ca acesta sa actioneze sipe directia Turda, Cluj sau Turda, Bontita, in scopul intoarcerii apararii din Poarta Somesului.Aceasta varianta este mai putin probabila dar nu imposibila. Cea mai importanta dintre aceste directii este cea din sud deaorece da posibilitatea ajungeriiin raionul industrial din depresiunea Birsei si in carpatii de Curbura. Concomitent cu interzicerea patrunderii inamicului spre Brasov apararea trebuie sa interzicasi patrunderea spre zona de operatii de sud, prin trecatorile din Carpatii Meridionali. Catre limita estica a acestei zone de operatii se poate organiza un puternic aliniament deaparare pe Carpatii Orientali. Limitarea zonelor de operatii de vest si de est pe acesti munti nu

54 conduce la concluzia ca apararea trebuie analizata separat pentru fiecare zona in parte, deoarece esteacelasi aliniament de aparare. Lantul Carpatilor Orientali, ca regiune de interferenta intre cele douazone de pe teritoriul national, nu limiteaza studiul ci ne obliga la o analiza completa geografico-militara si operativa pe intreaga adancime si largime a acestora. Operatia de aparare pe Carpatii Orientali ar constitui continuare a operatiei duse in PodisulTransilvaniei si ca urmare va fi desfasurata probabil de aceeasi grupare operativa. Aliniamentul de aparare de pe Carpatii Orientali constituie un aliniament tipic pentruducerea operatiei de aparare in munti. Directiile de interzis in cadrul acestui aliniament ar rezulta din actiunile desfasurate deinamic pentru a patrunde in Moldova sau pentru a asigura flancul de est al gruparii din Transilvania.Cele mai caracteristice directii de interzis definite de compartimentele de teren, de trecatori si vai,in Carpatii Orientali, sunt: - directia Borsa, Cirlibaba, Iacobeni, care se inscrie in trecatoarea Prislop. Este o directie greu accesibila, pe care o patrundere in valea Bistritei Aurii ar duce la intoarcerea apararii de pe Muntii Rodnei si Suhardului, creind posibilitatea dezvoltarii ofensivei peste Obcinele Bucovinei; - directia Nasaud, Ilva Mica, Vatra Dornei, inscrisa pe valea superioara a Somesului Mare si a Ilvei, conduce in depresiunea Dornelor. O ramificatie a acestei directii asigura patrunderea prin trecatoarea Rotunda spre Cirlibaba, permitand intoarcerea apararii de pe Muntii Rodnei; - directia Bistrita, Muresenii Birgaului, Vatra Dornei, prin trecatoarea Tihuta, conduce pe un drum scurt din Podisul Transilvaniei in depresiunea Dornelor; - directia Deda, Toplita, care se inscrie in defileul Muresului, permite patrunderea din Podisul Transilvaniei in drepresiunea Giurgeului; - directia Reghin, Ibanesti, Ditrau, conduce in raionul Gheorghieni; - directia Sovata, Gheorghieni, prin trecatoarea Bucin si directia Odorhei, Gheorghieni sunt ultimele directii care conduc spre aceeasi depresiune a Giurgeului; - directia Odorhei, Miercurea-Ciuc permite patrunderea din Podisul Tirnaveleor in depresiunea Ciucului, depresiune in care conduce si directia Racosul de Sus, Sincraieni; - directia Brasov, Tirgu Secuiesc ce se inscrie in marea depresiune a Birsei este directia cea mai din sud care conduce mai deparate prin trecatoarea Oituzului spre valea Trotusului. Un alt aliniament de aparare de importanta operativa, ce se impune a fi studiat, este cel situatpe pantele nordice ale Carpatilor Meridionali, chiar daca acesti munti au orientarea culmilor de laest la vest si sunt situati la interferenta zonelor de operatii de vest si de sud. Studiul acestuialiniament rezulta din necesitatea interzicerii patrunderii inamicului spre sud, prin trecatorile dinCarpatii Meridionali. In continuare spre est aliniamentul de pe Carpatii Meridionali s-ar inscrie pe pantele nordiceale Carpatilor de Curbura.

In situatia unor actiuni militare din exterior cu forte mult superioare, a unui raport de fortenefavorabil pentru armata noastra si a imposibilitatii imbunatatirii lui si ca urmare a pierderiipartiale sau totale a unor aliniamente naturale caracteristice, rezistenta poate fi continuata inconditiile luptei duse in incercuire, cu structuri militare si alte elemente din sistemul de apararenational, in raioane si obiective care favorizeaza apararea de lunga durata. In cadrul zonei de operatii de vest asemenea raioane mai caracteristice ar fi: Muntii Apuseni,Muntii Banatului, depresiunea Hategului, depresiunea Maramuresului si depresiunea Birsei.

55 Dimesiunile si forma acestor raioane cat si conditiile pe care le ofera pentru aparare suntdiferite. Raionul Muntilor Apuseni formeaza o unitate geografica naturala care ofea conditiifavorabile pentru o aparare de lunga durata. Raionul este limitat de Mures la sud si la est, de Crisul Repede si Somesul Mic superior lanord, dealurile Crisanei la vest. El include Muntii Zarandului, Muntii Metaliferi, Gilau, Bihor,Padurea Craiului, Codru Moma si o serie de depresiuni cu centre miniere sau de exploatariforestiere populate cum sunt micile depresiuni: Zarand, Beius, Halmagiu, Zlatna si centrele: Beius,Nucet, Cimpeni, Abrud, Zlatn, Brad. Zona Muntilor Apuseni a fost folosita cu succes de catre revolutionarii ardeleni condusi deAvram Iancu in anii 1848 si 1849, impotriva fortelor maghiare. Apararea acestui raion ar fi necesara sa se organizeze astfel incat sa interzica patrunderea petoate directiile si in primul rand dinspre vest spre est de unde sunt mai probabile actiunileinamicului. Raionul Muntilor Banatului unitate fizico-geografica marginita la sud de Dunare, la nordde valea Birzavei, la est de culoarul Timis, Cerna si la vest de linia Bocsa, Oravita, Bazias daposibilitatea unei rezistente de durata in scopul mentinerii centrelor importante din sudul Banatului,in special orasul Resita. Depresiunea Hategului, marginita de raul Mures la nord, de Muntii Sureanu la est, de MuntiiRetezat la sud si de Muntii Poiana Ruscai, la vest, este un important raion ce se impune a seorganiza pentru lupta de lunga durata dtorita in principal importantei sale economice. Depresiunea Maramuresului formeaza o unitate geografica definita de MuntiiMaramuresului, Rodnei, Tiblesului, Gutiiului, Oasului si de cursul superior al Tisei avand o formaelipsoidala cu axa mare in lungul vaii Viseului. Depresiunea Birsei va constitui pentru ducerea luptei de lunga durata un raion marginit deMuntii Persani, Baraoltului, Bodocului, Nemirei, Vrancei, Penteleului, Ciucasului, Bucegi si PiatraCraiului. In interiorul depresiunii se gasesc centre industriale, politico-administrative si decomunicatii importante ca: Brasov, Sfintu Gheorghe, Risnov, Tirgu Secuiesc, Tohanu si Zarnesti. Muntii inconjuratori, prin valoarea lor ca obstacol si prin abundenta acoperirilor, avantajeazaapararea oferind conditii favorabile de protectie, mascare si pentru rezistenta de lunga durata.Abundenta resurselor din aceasta depresiune, potentialul sau uman si industrial, faciliteazaasigurarea materiala a trupelor. Desfasurarea cu succes a luptei de aparare in depresiunea Birsei ar influenta pozitiv ducerealuptei de catre trupele proprii si in zonele invecinate.

In varianta ofensivei spre vest pentru nimicirea agresorului si eliberarea integrala ateritoriului national, pe baza studiului particularitatilor geografico-militare ale diferitelorcompartimente de teren, putem trage concluzii asupra principalelor aspecte pe care le-ar imbracaactiunile de lupta ofensive ale trupelor proprii. Trecerea la ofensiva in Transilvania pentru eliberarea teritoriului national poate avea loc caurmare a desfasurarii cu succes a operatiei de aparare, in urma careia a fost redusa considerabilcapacitatea combativa a gruparii inamice si aducerea acesteia intr-o situatie defavorabila pe fondulunei conjuncturi politico-militare favorabile statului roman. De cealalta parte, fortele proprii intaritecu noi structuri operationalizate sau regrupate si prin restructurari de dispozitiv au reusit saimbunatateasca raportul de forte general sau numai pe anumite directii si sunt capabile sa preiainitiativa si sa dea inamicului lovituri hotaratoare, astfel incat sa poata infaptui scopul operatieiofensive. La ofensiva se poate trece in situatii diferite si de pe anumite aliniamente in raport depatrunderea realizata de inamic. Aliniamentele mai probabile pentru trecerea la ofensiva a fortelorproprii in Transilvania, ar putea fi: Carpatii Orientali si Meridionali; un aliniament din PodisulTransilvaniei pe care a fost oprita ofensiva inamicului; de pe Carpatii Orientali si de pe MuntiiApuseni, mai intai pe directii convergente in Podisul Transilvaniei, pentru a incercui si nimici

56 gruparea inamicului patrunsa aici, dupa care dezvoltarea ofensivei, spre vest, nord-vest; de peCarpatii Occidentali, inclusiv din cele doua porti operative. Directiile de actiune pe timpul operatiei ofensive ar constitui initial o prelungire spre vest atrecatorilor din Carpati, iar pe masura debusarii din Transilvania actiunile s-ar grupa pe directiilegenerale: Brasov, Tirgu Mures si Brasov, Sibiu, Sebes, fortele divizandu-se astfel in doua gruparioperative orientate spre cele doua porti (Poarta Somesului si Poarta Muresului). Ofensiva spre est, sud si nord va fi dusa pentru nimicirea G.F. ale inamicului patrunse printrecatorile din Carpatii Orientali si Meridionali si va imbraca de cele mai multe ori aspectul unorriposte ofensive . Variantele de aparare orientate spre sud, nord si est vor respecta in principiu aliniamentele,directiile de interzis si de executare a ripostelor ofensive prezentate in harta anexa. Zona de operatii de vest ofera conditii diferite pentru folosirea armelor in lupta, astfel ca,intrebuintarea diferitelor categorii de trupe si mijloace trebuie analizata de catre comandamentelecare organizeaza lupta (operatia) pentru fiecare compartiment de teren in parte tragandu-seconcluziile ce se impun.

ZONA DE OPERATII DE SUD (MUNTENIA SI OLTENIA)

5.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE GENERALE ALE ZONEI DE OPERATII DE SUD Zona de operatii de sud cuprinde marele compartiment geografic dintre CarpatiiMeridionali si fluviul Dunarea. Limitele zonei sunt: - la nord, principalele culmi ale Carpatilor Meridionali (Godeanu, Paring, Lotrului, Fagarasului, Bucegi), Muntii Ciucas, Varful Penteleu, localitatea Maicanesti, cursul inferior al Siretului pana la Galati; - la est, fluviul Dunarea intre Calarasi si Galati; - la sud, fluviul Dunarea intre Rastu (sud-est Calafat) si Calarasi; - la vest, Muntii Godeanu, culoarul Timis, Cerna si fluviul Dunarea, intre Orsova si Rastu. Zona de operatii de sud are o dezvoltare de la est la vest de aproximativ 480 km, iar de lanord la sud 150-200 km, rezultand o suprafata de circa 76.000 km 2, ceea ce reprezinta aproape 32%din teritoriul tarii. Cuprinde in aria sa 14 judete si muncipiul Bucuresti, cu un potential demografictotal de aproximativ 9.200.000 oameni, echivalent cu circa 41% din populatia tarii, avand odensitate de 120 locuitori pe km2, superioara astfel mediei pe tara. In limitele acestei zone se gasesc obiective de importanta deosebita ca: centre politico-administrative si obiective industriale grupate in cele 71 orase, centre si noduri de comunicatii,porturi fluviale, regiuni cu importante rezerve de materii prime strategice. Obiectivul de prima importanta din aceasta zona il constituie municipiul Bucuresti, capitalatarii principalul centru politico-administrativ si economic. Bucurestiul reprezinta totodata si cel mai important centru de comunicatii si telecomunicatiial tarii. Alte centre importante ale acestei zone sunt: complexe industriale si noduri de comunicatii Ploiesti, Pitesti, Craiova; regiuni petrolifere Ploiesti, Arges, Teleorman, Gorj; centre industriale siporturi dunarene Braila, Calarasi, Oltenita, Giugiu, Drobeta-Turnu Severin; centre industriale Buzau, Slatina, Tirgu Jiu si altele. Importanta zonei de sud este substantial marita de existenta in cadrul acesteia a celei maifertile si dezvoltate regiuni agricole, Campia Dunarii de Jos. Privit in general, terenul in zona de operatii de sud prezinta o varietate a formelor de relief,in crestere ca altitudine de la sud spre nord, predominand formele plane campiile si podisurile. Sedefinesc astfel urmatoarele forme ale reliefului: lunca Dunarii, Campia Romana, regiunea de dealurisi podisuri, subcarpatii si Carpatii Meridionali. Campia Dunarii de Jos (Campia Romana) este delimitata la nord de linia Vinju Mare,Plenita, Craiova, Slatina, Costesti, Pitesti, Tirgoviste, Ploiesti, Mizil, Buzau, Rimnicu Sarat, cursul

57 inferior al Siretului pana la Galati. De la Dunare pana la limita mentionata regiunea de campie are oadancime de 50-70 km in Oltenia si pana la 120 km in Muntenia. Cu altitudini in crestere de laDunare spre nord si strabatuta de un numar insemnat de cursuri de apa cu orientarea de la nord lasud, Campia Romana se prezinta sub forma tabulara, fiind mai joasa in apropierea raurilor si pevaile acestora, influentand astfel desfasurarea actiunilor militare. La nord de regiunea de campie se intinde pe o mare suprafata regiunea de podis si dealurile,cu altitudini in crestere spre nord, favorizand tot mai mult apararea orientata spre sud. Fasia subcarpatica, cu o largime de 30-50 km, ce infasoara pe la sud Carpatii Meridionali,constituie regiunea de trecere de la podis la munti, imbracand aspecte combinate ale celor douaforme de relief intre care face legatura si cuprinzand chiar mici depresiuni cum ar fi depresiuneaTg.Jiu. Ca urmare, fasia subcarpatica trebuie analizata foarte atent, pe fasii de actiune a marilorunitati, pentru a se putea trage cele mai juste concluzii privind desfasurarea actiunilor militare. In partea nordica, zona de operatii este delimitata de Carpatii Meridionali pe toata lungimeaacestora, de la Carpatii de Curbura pana la varful Penteleu, inscriindu-se spre est prin PoartaFocsanilor. Carpatii Meridionali, prin valoarea lor ca obstacol, fac o buna protectie dinspre nord acesteizone si creaza posibilitatea organizarii unui puternic aliniament de aparare orientat atat spre sud catsi spre nord. Sistemul de comunicatii din zona de operatii de sud este bine dezvoltat, reprezentand 34,5%din lungimea totala a soselelor si 30,3% din a cailor ferate, cu densitate de 33 km sosea si 4,36 kmcale ferata la 100 km2. Acestea asigura in bune conditii manevra de forte I mijloace, transporturilede aprovizionare si evacuare, atat in adancime cat si de front. Principalele cai de comunicatie cu orientarea de la sud la nord sunt: - caile ferate: - Fetesti, Tandarei, Faurei, cu variantele spre Braila, Galati, spre Tecuci si spre Buzau, Nehoiasu; - Calarasi, Slobozia, Urziceni, cu variantele spre Urziceni, Ploiesti, Predeal, spre Titu si de aici spre Petrosita si spre Pitesti; - Zimnicea, Rosiori, Pitesti, cu variantele spre Campina si Curtea de Arges; - Corabia, Caracal, Pistra Olt, Sibiu; - Calafat, Craiova, Tirgu Jiu, Petrosani; - soselele se inscriu in general in paralel cu caile ferate mentionate mai sus, cu exceptia Campiei Baraganului unde mai intalnim soselele: Slobozia, Braila; Urziceni, Buzau, iar in vestul Olteniei soseaua Calafat, Vinju Mare, Drobeta-Turnu Severin, Tirgu Jiu. Ca orientare de la est catre vest dispunem de urmatoarele comunicatii: - cai ferate: - Fetesti, Bucuresti, Rosiori, Craiova, cu variante spre Drobeta-Turnu Severin; Filiasi, Orsova si spre Calafat; - Braila, Faurei, Urziceni, Bucuresti, Pitesti, Piatra Olt, Craiova, in continuare aceleasi posibilitati spre vest ca mai sus; - Focsani, Buzau, Ploiesti, Tirgoviste; - sosele: - principalele cai rutiere se inscriu in lungul cailor ferate indicate mai sus; - se mai impun a fi metionate si urmatoarele rocade: rocada de la nord la Dunare (Fetesti, Calarasi, Oltenita, Giugiu, Zimnicea, Turnu Magurele, Bechet, Corabia) si rocada din fasia subcarpatica (Campulung, Curtea de Aarges, Rimnicu Vilcea, Horezu, Tirgu Jiu, Drobeta-Turnu Severin). Toate soselele prezentate mai sus sunt modernizate si asigura un trafic mediu de 5000autovehicule pe sens in 24 ore. Totodata ele deschid directii tactice in cadrul zonei de operatii desud ceea ce constituie un argument in plus pentru cunoasterea lor. In spatiul cuprins intre fluviul Dunarea, carpatii Meridonali si Poarta Focsanilor aparareapoate avea orientari diferite, in raport de posibilitatile de actiune ale inamicului.

58 5.2. APARAREA ORIENTATA SPRE SUD SI OFENSIVA PANA LA FLUVIUL DUNAREA In functie de caracteristicile terenului, de existenta unor elemente naturale sau de pregatire ateritoriului pentru aparare, a unor centre economice si politico- administrative, cat si de necesitateade a zdrobi gruparea de ofensiva a agresorului cat mai aproape de granita de sud se contureaza maimulte aliniamente de aparare. Primul aliniament de aparare de importanta strategica va avea ca limita dinainte malulnordic al fluviului Dunarea. Aliniamentul de pe Dunare este un aliniament puternic, care foloseste din plin valoarea caobstacol a celui mai important curs de apa din aceasta parte a Europei, cu caracteristici deosebite largime 350-2450 m, adancime 5-26 m, viteza curentului pana la 2 m/s inscriindu-se pe intreagalimita sudica a zonei de operatii. In afara avantajelor create pentru aparare de fluviul Dunarea mai pot fi folosite conditiilefavorabile rezultate din lucrarile de hidroamelioratii adiacente Dunarii, existenta unor plantatii si aunor paduri naturale pe malul nordic al fluviului, ca si localitatile de pe acest aliniament, multedintre ele fiind orase cu buna valoarea ca obstacol. Ruperea aliniamentului de aparare de pe Dunare implica pentru inamic fortarea fluviului,actiune pe care nu poate s-o angajeze fara o evidenta superioritate de forte, de mijloace, de foc.Acest din urma element, asociat cu inaltimea mai mare a malului sudic al fluviului, ridica in fataapararii noastre problema unei bune asigurari, a protectiei personalului si a mascarii dispozitivuluide lupta. Al doilea aliniament de aparare este indicat sa se organizeze cu limita dinainte laextremitatea sudica a Piemontului Getic in Oltenia si pe la sud de principalele localitati din CampiaBurnazului si Campia Baraganului. Cu toate dezavantajele sale, rezultate din caracterul accesibil al terenului, aliniamentul seimpune a fi organizat constituind o linie pe care apararea trebuie sa faca sistem pe un front cat maimare, daca nu pe toata lungimea sa, pentru a mentine localittile importante din punct de vedereeconomic, politico-administrativ, al condudcerii, unele fiind de importanta strategica (Bucurestiul),iar altele de importanta operativa. Mentinerea acestora inseamna ca stapanirea comunicatiilor(magistrala feroviara si soseaua nationala) ce le leaga, conditionand favorabil manevra siaprovizionarea. Avand la baza importanta Campiei Romane din toate punctele de vedere este avantajos cabatalia pentru pastrarea ei sa se castige la Dunare sau cat mai aproape de aceasta, pe a nu pierde noisi importante resurse care ar diminua in continuare capacitatea de aparare. Al treilea aliniament de aparare trebuie organizat in interiorul Podisului Getic si catre limitasudica a regiunii deluroase din centrul si estul Munteniei. Este un aliniament mai puternic, cu unele acoperiri, sprijinit pe forme dominate de teren sipe unele localitati importante, iar directiile de interzis se definesc mai bine. Desi nu prezinta foartemari avantaje pentru aparare, acesta este necesar a se organiza in ideea de a mentine inca o bunaparte din zona de operatii de sud si a nu lasa inamicul sa patrunda usor spre Carpatii Meridionali siPoarta Focsanilor. Al patrulea aliniament de aparare se va sprijini pe Carpatii Meridionali avand limita dinaintepe pantele sudice ale regiunii muntoase, astfel incat sa asigure adancimea necesara esaloanelortactice pentru organizarea si ducerea apararii. Trecerea de la regiunea deluroasa la cea muntoasafacandu-se diferit pe anumite directii, cat si situatiile deosebite ce s-ar putea intalni pe timpul lupteinu dau posibilitatea jalonarii stricte a limitei dinainte in cadrul acestui aliniament. Apararea pe acest aliniament poate fi foarte puternica deoarece se sprijina pe un obstacol demare valoare, cu un numar redus de trecatori si de capacitati limitate, are o adancime apreciabila sicreaza posibilitatea executarii a numeroase contraatacuri in conditii avantajoase de teren. Directiile de interzis in varianta apararii orientate spre sud sunt conditionate, in afaraelementelor generale comunicatii, compartimentarea terenului, obiective importante si desectoarele favorabile fortarii care constituie astfel directii de interzis la Dunare. In ordine, de la vest catre est sunt urmatoarele directii de interzis:

59 - directia Calafat, Vinju Mare, Drobeta-Turnu Severin, pe care ar actiona o grupare a inamicului urmarind in special asigurarea flancului vestic al fortelor inamice din Oltenia. In adancime, directia conduce spre doua obiective importante: municipiul Drobeta- Turnu Severin si sistemul hidroenergetic Portile de Fier I unde se poate folosi si desant tactic. Mai spre nord inamicul ar incerca sa patrunda prin trecatoarea Poarta Orientala;- directia Rastu, Bailesti, Strehaia, Baia de Arama. De pe aceasta directie, de la Bailesti, parte din fortele inamicului pot actiona spre Craiova, cooperand cu fortele care ar ataca orasul frontal dinspre sud si cu cele care ar actiona pe la est, in scopul cuceririi acestui important municpiu. De la Strehaia inamicul ar putea sa mai actioneze atat spre Drobeta-Turnu Severin cat si pe valea Jiului, spre Tg.Jiu. Pe directia centrala deschisa de valea Motrului nu are o buna perspectiva de a depasi regiunea muntoasa ci numai de a cuceri partea de nord-vest a Olteniei;- directia Bechet, Craiova, Tg.Jiu, Petrosani se inscrie in general pe valea Jiului divizandu-se de la Tintareni si pe valea Gilortului. Importanta directiei este data in primul rand de existenta in limitele ei a municipiilor Craiova, Tg.Jiu si Petrosani. Totodata in partea nordica ii corespunde o trecatoare principala din Carpatii Meridionali, aceea de pe valea Jiului, careia trebuie sa-i asociem pasul Vilcan;- directia Corabia, Caracal, Bals, Novaci se inscrie in spatiul dintre Olt si Jiu; este foarte accesibila desfasurarii actiunilor militare;- directia Turnu Magurele, Slatina, Rimnicu-Vilcea, Ciineni, deschisa de valea Oltului este o directie importanta deoarece conduce spre una din principalele trecatori din Carpatii Meridionali, cea de pe valea Oltului;- directia Zimnicea, Rosiori de Vede, Costesti, Pitesti, Curtea de Arges constituie o directie centrala in Campia Romana. Importanta directiei este data de posibilitatea de manevra a inamicului dupa fortarea Dunarii. Astfel, in afara de axul directiei prezentate aici, inca de la Zimnicea mai poate fi analizata directia ce conduce spre Alexandria, Videle, Buftea, pe unde inamicul ar cauta sa invaluiasca muncipiul Bucuresti pe la nord- vest. O manevra asemanatoare pe directia Zimnicea, Bucuresti, a efectuat Gruparea Koch in primul razboi mondial, in anul 1916, aceasta grupare devenind cea mai periculoasa in timpul Bataliei Bucurestiului;- directia Giugiu, Bucuresti, Ploiesti, Predeal este, de asemenea, o directie centrala in cadrul zonei de opertii de sud si deosebit de importanta intrucat conduce direct catre obiectivul de cea mai mare insemnatate de pe teritoriul national Capitala tarii, iar in adancime spre zona petrolifera Ploiesti, Valea Prahovei si prin una din cele mai importante trecatori din Carpatii Meridionali trecatoarea Predeal. Valoarea directiei de interzis este data de posibilitatile de fortare ale inamicului in sectorul Ruse, Giurgiu cat si de introducerea probabila a unor mari unitati in operatie, dupa cucerirea unui cap de pod la Giugiu, pe care inamicul ar cauta sa le foloseasca asupra Bucurestiului;- directia Oltenita, Branesti (10 km est Bucuresti), Snagov, Ploiesti se inscrie in Campia Mostistei, intre raurile Arges si Mostistea. Aceasta este o directie importanta deoarece conduce catre obiective deosebite cum sunt Bucurestiul, pe care inamicul ar cauta sa-l invaluiasca pe la est in scopul incercuirii lui prin realizarea jonctiunii catre Tincabesti sau Peris cu gruparea ce ar actiona de la vest de Capitala si, de asemenea, orasul Ploiesti. De pe aliniamentul Fundeni, Sarulesti (pe raul Mostristea), inamicul isi poate diviza fortele in grupari conctinuind sa patrunda spre Otopeni, spre Snagov si spre Urziceni. De pe aliniamentul raului Ialomita, din raionul Urziceni, introducand noi forte in lupta, inamicul poate actiona spre Mizil si spre Buzau, iar de aici spre nord de valea Buzaului. Ca urmare, directia aceasta creaza inamicului posibilitati mari in adancime rezultand astfel necesitatea studierii amanuntite a apararii ce trebuie sa se organizeze pentru contracararea manevrei agresorului. Se impun astfel de masuri de pregatire a teritoriului pentru aparare si in special realizarea unui dezvoltat sistem de lucrari genistice in timp de razboi. Apararea pe pozitia pregatita din timp, combinata cu puternice riposte ofensive cat si interzicerea manevrei inamicului de invaluire a Capitalei pe la est poate asigura un succes al apararii;

60 - directia Calarasi, Slobozia, Namoloasa (pe cursul inferior al Siretului) conduce in Campia Baraganului si spre Poarta Focsanilor, cu posibilitati de manevra pentru inamic spre diferite centre si obiective situate spre ambele flancuri. Inca de la Calarasi inamicul ar putea dirija forte atat spre Urziceni cat si spre Fetesti si Giurgiu. De pe aliniamentul raului Ialomita, in afara de directia centrala Slobozia, Faurei, Namoloasa, inamicul poate actiona spre Buzau sau Ramnicu Sarat si spre Braila, Galati. Marea dezvoltare frontala a acestei directii care poate ajunge la 80 sau 100 km in Baragan va obliga pe inamic ca imediat dupa fortare sa introduca in operatie noi mari unitati pe care sa le irijeze pe directiile mentionate mai sus. De aceea, batalia ce s-ar da in Baragan cea mai dezvoltata campie a tarii poate avea mare importanta pentru desfasurarea ulterioara a razboiului in vederea nimicirii agresorului. In intreaga Campie Romana caracterizata, in general, prin lipsa unor elemente naturale cumare valoare ca obstacol, apararea trebuie sa fie foarte ferma si dinamica, dinamismul fiind dat deripostele ofensive contraatacuri si contralovituri executate cu promptitudine inainte ca inamiculsa poata cuceri si consolida capete de pod importante. Contraatacurile se vor executa neintarziat pedirectia fiecarui sector de fortare al agresorului. Asupra inamicului care a reusit sa cucereasca, lanord de Dunare, capete de pod se vor executa riposte puternice. In toate aceste variante de executare a contraloviturilor se va urmari nimicirea inamiculuipatruns pe teritoriul national si restabilirea apararii pe fluviul Dunarea. Mai la nord, in adancimea zonei de operatii, inamicul va fi angajat puternic de fortele deaparare, de pe noi pozitii si fasii organizate temeinic, pentru oprirea ofensivei agresorului. In raportde patrunderile realizate de inamic trupele noastre vor executa contralovituri in flancuriledescoperite ale acestuia urmarind interzicere realizarii jonctiunii la nord de Bucuresti si la nord deCraiova. Totodata se va urmari respingerea inamicului spre Dunare pe directiile sale de retragere,care vor coincide probabil cu sectoarele in care acesta a fortat fluviul. Trupele noastre din aparare in zona de operatii de sud, concomitent cu interzicereapatrunderii inamicului in Muntenia si Oltenia, vor nimici trupele de desant aerian si elementele decercetare-diversiune ale inamicului, imediat dupa descoperirea acestora.

Situatiile in care se poate trece la ofensiva spre sud, pentru eliberarea teritoriului national,pot diferi sub aspectul conceptiei, al aliniamentelor de desfasurare, directii de actiune si misiuni, agrupari destinate ofensivei. Ce mai probabila situatie este aceea in care nu s-ar trece la ofensivasimultan pe intreaga latime a fasii de actiune a armatei ci succesiv pe anumite directii. In partea sudica a zonei, ofensiva se poate generaliza si in etapa finala a aliniamentuluimisiunii urmatoare sa fie fluviul Dunarea. Ca modalitate de indeplinire a misiunilor in ofensiva s-ar putea adopta conceptia de nimicirepe parti a inamicului patruns, la nord de Dunare, initial prin executarea de contralovituri, ulteriorprin ofensiva generala. Nimicirea inamicului patruns la nord de al doilea si al treilea aliniament de aparare se varealiza prin contralovituri combinate, executate pe mai multe directii, in scopul invaluirii siincercuirii fortelor acestuia, al nimicirii lor pe parti in etape, iar succesul obtinut va fi exploatat printransformarea riposteleor ofensive in ofensiva generala. Dezvoltarea ofensivei de la nord la sud pentru nimicirea tuturor fortelor inamicului patrunsin Campia Romana se va face pe directiile ce conduc spre principalele localitati de l Dunare,urmarindu-se eliberarea intregului teritoriu national. Apararea orientata spre nord va fi organizata in scopul blocarii si nimicirii inamiculuipatruns din Zona de operatii de vest prin trecatorile din Carpatii Meridionali. Aliniamentele deaparare prezetate in harta anexa vor avea un caracter de discontinuitate dat de directiile depatrundere, iar ripostele ofensive un caracter limitat (local) Ofensiva spre nord nu va depasi aspectul unor riposte ofensive duse pe directiile depantrundere a inamicului pentru interceptarea, incercuirea, blocarea si nimicirea acestuia.(detalii inharta anexa)

61 5.3. UNELE ASPECTE ALE ACTIUNILOR DE LUPTA ORIENTATE SPRE VEST Aceasta este o varianta probabila care poate fi analizata numai spre vest dar si in contextulpatrunderii inamicului dinspre sud si dinspre nord. Desfasurarea campaniei din anul 1916 de catrearmata romana ilustreaza din plin o semenea situatie si justifica o astfel de abordare. In raport de particularitatile terenului, existenta comunicatiilor si obiectivelor din zona,apararea are posibilitatea sa foloseasca unele elemente naturale pentru organizarea aliniamenteloroperative de aparare, acstea definindu-se astfel: - Muntii Cernei si Dunarea de la Orsova pana la sud de Calafat; - raul Jiu intre Bumbesti si Bechet; - raul Olt intre Calimanesti si Turnu Magurele; - raurile Vedea si Teleorman; - raul Arges, ca ultimul aliniament mai valoros care acopera dinspre vest Bucurestiul; - raul Dimbovita pana la nord de Bucuresti, include Capitala, inscriindu-se la sud pe raul Arges; - raurile Ialomita si Buzaul. Pe acestea, apararea fiind orientata mai mult spre sud ar urmari interzicerea patrunderii inamicului venit dinspre vest spre Poarta Focsanilor. Directiile de interzis de la vest catre est se inscriu ca ordine de importanta incepand dincampie catre regiunea muntoasa. Se definesc trei directii de interzis: - directia Drobeta-Turnu Severin, Craiova sau Cetatea, Craiova si spre est Rosiori, Bucuresti, Slobozia, Giugeni sau Braila. Este o directie de campie cu mare dezvoltare frontala, cu comunicatii bune si cuprinde in limitele sale obiective de mare importanta; - directia Drobeta-Turnu Severin, Filiasi, Dragasani, Gaesti, Ploiesti, Buzau, Rimnicu Sarat se inscrie in Piemntul Getic si in dealurile subcarpatice; - directia Orsova, Baia de Arama, Tg.Jiu, Rimnicu Vilcea, Cimpulung se inscrie in zona subcarpatica. In afara de misiunea apararii de a opri ofensiva inamicului pe aceasta directie trebuie sa seaiba in atentie si asigurarea flancului prin inchiderea trecatorilor din Carpatii Meridionali. Rezulta ca apararea trebuie sa grupeze mai multe forte in sud, in campie, pentru interzicereadirectiei principale. Caracteristica terenului cu inclinarea sa de la nord catre sud conduce la concluzia ca frontulinamicului ar putea prezenta flancul de nord refuzat inapoi datorita ritmului mai scazut al ofensiveila acest. De aceea ripostele ofensive cele mai probabile se vor executa dinspre nord-est catre sud-vest urmarind refacerea apararii pe aliniamentele principale de aparare. Masuri de nimicire a desnatului aerian inamic se impun si in aceasta varianta si s-arindeplini cel mai probabil, la Dunare intre localitatile Gruia si Cetate, la raul Olt pe directiilesectoarelor favorabile fortarii intre Rimnicu Vilcea si Izbiceni, la vest de Bucuresti, la Ploiesti si inPoarta Focsanilor.

Ofensiva in vederea eliberarii teritoriului ocupat de inamic, actiune ce s-ar angaja pe masuracrearii conditiilor de nimicire a agresorului, ar fi favorizata de caracteristicile terenului in genealplan, cu mari posibilitati de manevra si de asigurare materiala. Principalele directii favorabile pentru ofensiva, incepand de pe aliniamentul Valea Prahovei,Ploiesti, Bucuresti, Giugiu sunt: - directia Bucuresti, Rosiori, Craiova, Cetate; - directia Ploiesti, Gaesti, Dragasani, Filiasi, Drobeta-Turnu Severin; - directia Cimpulung, Rimnicu-Vilcea, Tg.Jiu, Orsova.

62 Caracteristica ofensivei spre vest o constituie sprijinirea flancurilor G.F. de nivel operativ peobstacole puternice Fl. Dunarea si dealurile subcarpatice, precum si stabilirea misiunilor in raportcu aliniamentele descrise de cursurile de apa. Apararea orientata spre est va fi adoptata impotriva inamicului patruns din Zona de operatiide est si Dobrogea. Aliniamentele de aparare si directiile de interzis prezentate in harta anexaasigura stabilitatea apararii, datorita existentei cursurilor de apa orientate perpendicular cu directiilede actiune ale inamicului. Ofensiva spre est se va organiza pentru interceptarea inamicului patruns dinspre nord, est sisud. Fizionomia actiunilor, fragmentarea acestora este determinata in general de aceleasi elementegeografico-militare ca si in situatia ofensivei spre vest.

CAPITOLUL 6

ZONA DE OPERATII DE SUD-EST (DOBROGEA)

6.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE GENERALE ALE ZONEI DE OPERATII DE SUD-EST Zona de operatii de sud-est se inscrie pe teritoriul Dobrogei si este limitata de urmatoareleelemente: fl. Dunarea intre Calarasi si Gura Bratului Chilia, linia de demarcatie, pe Marea Neagra inlimitele apelor teritoriale ale Romaniei 12 mile marine (22,2 km), tarmul maritim romanesc;frontiera dintre Romania si Bulgaria intre fluviul Dunarea si Marea Neagra. In limitele aratate, zona de operatii de sud-est are dimensiuni aproximative pe axa nord-sud150 km, iar de la est la vest 50-60 km, incluzand o suprafata terestra de 15.500 km 2, ceea cereprezinta 7% din totalul suprafetei teritoriului national. Zona cuprinde doua judete, Constanta siTulcea. Dobrogea are o populatie de aproximativ 1.000.000 locuitori, ceea ce reprezintaaproximativ 4% din populatia tarii. Daca sub aspectele suprafata si populatie Dobrogea nu prezinta parametri deosebiti ca zonade operatii, ea poate fi considerata un spatiu in care se pot desfasura actiuni militare de o mareamploare si intensitate, la care participa toate categoriile de forte armate si de trupe. Gruparea deaici va putea desfasura actiuni de amploare operativa cu un pronuntat grad de independenta datoritavalorii ca obstacol a elementelor naturale ce definesc zona de operatii. Dobrogea este importanta prin deschiderea sa la Marea Neagra si prin aceasta la Oceanulplanetar constituind astfel poarta maritima a tarii, importanta din punct de vedere economic si cumari implicatii de ordin militar. Gurile Dunarii, obiectiv de importanta strategica, tinta multorincercari de stapanire, constituie alt element ce confera importanta Dobrogei. Pe cuprinsul celor doua judete se gasesc orase si obiective economice importante, pe primulloc situandu-se municipiul Constanta centru politic si administrativ al judetului cu acelasi nume,mare centru industrial si principalul port al tarii care se inscrie printre marile porturi maritime alelumii. Alte centre si obiective importante din Dobrogea sunt: - municipiul Tulcea, centru industrial si port; - portul maritim si fluvial Sulina; - orasul Mangalia port la Marea Neagra; - orasul Medgidia, centru industrial si port la canalul Dunare Marea Neagra; - combinatul chimic de la Navodari; - statiunile balneo-climaterice de pe litoral. O importanta deosebita care pentru considerente de ordin militar a spatiului dobrogean o arecanalul Dunare Marea Neagra, cale navigabila care scurteaza foarte mult drumul de parcurs de laCernavoda la Marea Neagra. Terenul in zona de operatii de sud-est prezinta doua compartimente distincte: PodisulDobrogean si Delta Dunarii.

63 Podisul Dobrogean este delimitat la nord de Dunare, la est de tarmurile lacurilor Razim,Golovita si Sinoe, iar pe celelalte laturi de limitele zonei de operatii. La randul sau Podisul Dobrogean este divizat in doua parti de CANALUL DUNARE-MAREA NEAGRA: Podisul Dobrogei de nord si Podisul Dobrogei de sud, care se impart si ele inmai multe unitati de podis cu caracteristici ce se deosebesc putin intre ele; de la nord la sud, acesteasunt urmatoarele: - dealurile Tulcei, situate in apropiere de Dunare si de Bratul Sf.Gheorghe, intre Nicolitel si Murighiol, cu inaltimi in jur de 200 m; - dealurile din nord-vestul Dobrogei (Macinului, Nicolitelului si Pricopanului), cu altitudini pana la 467 m si orientare nord-vest, sud-est; - podisul Babadagului, intre vaile Taita si Slava, cu inaltime maxima de 400 m; - podisul Casimcei, dezvoltat spre sud pana la raul cu acelasi nume; - podisul Dorobantului, pana la Valea Carasu; - podisurile Cobadinului si Negru Voda, nedespartite evident, situate intre valea Carasu si granita sudica a Dobrogei, pot fi considerate o singura unitate de podis cu inaltimi intre 100-200 m. Ca urmare, in Dobrogea, vorbim de o unitate de podis cu aspect valurit de la nord-vest catresud-est, care deschide directii tactice dinspre litoral spre Dunare si da posibilitatea organizarii unoraliniamente tactice de aparare pe pantele lor sudice. Podisul Dobrogean, privit in general, este un teren descoperit, cu putine paduri, situate Ispecial in Muntii Macinului si in partea de sud-vest in zona Ostrov. De aceea, mascarea si protectiatrupelor se face cu multa greutate acestea fiind nevoite sa execute numeroase lucrari genistice, safoloseasca plantatiile, localitatile si alte acoperiri de mai mici dimensiuni. Reteaua hidrografica din podisul dobrogean esre redusa datorita dimensiunilor mici alespatiului si cantitatilor reduse de precipitatii. Cursurile de apa Casimcea, Topologul, Slava si alteleau o mica valoare ca obstacol hidrografic. Acestora trebuie sa le adaugam importantul obstacolhidrografic canalul Dunare-Marea Neagra si sistemul de hidroamelioratii dezvoltat in parteacentrala si sudica a Dobrogei. Podisul Dobrogean dispune de un bun sistem de comunicatii, dezvoltat si modernizat ,asigurind o buna legatura intre localitatile dintre Dunare si Marea Neagra, intre Dobrogea si restulteritoriului national. Densitatea comunicatiilor este foarte diferita in cele doua judete: in judetulConstanta 32,3 km sosea si 5 km calea frata, iar in judetul Tulcea 12,8 km soseaua si 0,8 km caleaferata la 100 km2. Caile ferate ce strabat Dobrogea sunt: - dinspre litoral spre Dunare, calea ferata Constanta, Medgidia, Cernavoda; - dinspre sud spre nord, calea ferata Negru Voda, Medgidia, Babadag, Tulcea. Sosele mai importante care pot influenta manevra si transporturile operative si pot constituidirectii tactice sunt:Dinspre - soseaua Constanta, Adamclisi, Ostrov;litoral - soseaua Constanta, Medgidia, Cernavoda;spre - soseaua Constanta, Hirsova, Vadu Oii;Dunare (in adancime) soseaua Jurilovca, Macin; - soseaua Mahmudia, Tulcea, Isaccea, 23 August;Dinspre - soseaua Vama Veche, Constanta, Navodari, Vadu;sud spre - soseaua Negru Voda, Constanta, Mihail Kogalniceanu, Tulcea;nord (de rocada) - soseaua Ion Corvin, Rasova, Cernavoda, Topalu, Sarain, Topolog, Macin.

Asociind acestor comunicatii mai importante celelalte drumuri de importanta judeteana sepoate aprecia ca sistemul de comunicatii din podisul dobrogean asigura conditii bune de manevra siaprovizionare. Delta Dunarii, care constituie compartimentul de nord al Dobrogei, o studiem in limiteleteritoriului romanesc intre Bratul Chilia granita de nord a tarii si Bratul Sf.Gheorghe pana laMurighiol, extinzand studiul la sud pe o suprafata asemanatoare pentru a include si complexulRazim Sinoe.

64 Suprafata Deltei Dunarii, in limitele teritoriului romanesc este de 3465 km 2 si secaracterizeaa prin existenta unor forme de teren joase, de mica altitudine, apropiate de nivelul marii,inundabile. In interiorul deltei este o alternanta de balti, mlastini, o retea de canale mici, grinduri,lunci acoperite cu stuf, paduri si unele localitati. Grindurile mai importante sunt: Letea, Caraorman,Ciala, Chilia, Stipoc, Partizani.

6.2. CONCLUZII ASUPRA DESFASURARII ACTIUNILOR DE LUPTA PROBABILE Apararea spre litoral imbraca aspecte diferite in raport de caracteristicile tarmului maritimsituat la nord si la sud de Lacul Sinoe. Partea nordica a tarmului, cuprinsa intre Lacul Sinoe si Bratul Chilia, nu ofera conditiifavorabile desfasurarii actiunilor militare terestre de mare amploare si intensitate. La sud de Lacul Sinoe pana la Vama Veche este necesara organizarea unei aparari temeinicedeoarece tarmul maritim ofera conditii optime de debarcare, pe o buna parte din lungimea sa. Cel mai important aliniament de aparare in Dobrogea, orientat spre mare, ar fi cel de pelitoralul Marii Negre, avand limita dinainte a apararii pe tarmul maritim sau pe faleza maritima. Pornind de la ideea ca inamicul nu va veni sa debarce pe litoralul romanesc decat in situatiain care si-ar asigura mare superioritate de forte, combinand, foarte probabil, actiunile de debarcarecu alte actiuni ofensive desfasurate pe alte directii, apararea trebuie sa asigure o buna protectiepersonalului si mijloacelor si sa dispuna de suficiente rezerve pentru inlocuirea pierderilor si pentruexecutarea ripostelor ofensive. In adancimea podisului Dobrogei se mai pot organiza si alte aliniamente de aparare (fasii,pozitii), pe pantele estice ale formelor de relief mai inalte. Directiile de interzis dinspre litoral sunt legate nemijlocit de plajele de debarcare cudimensiunile lor si de capacitatile tactice ale unitatilor de desant maritim inamic. Din sectoarele de debarcare se deschid in adancimea teritoriului dobrogean mai multedirectii de patrundere, care conduc spre trecerile permanente de peste Dunare de la Macin, Hirsova,Cernavoda si Ostrov. Cea mai importanta directie de interzis este la nord de Constanta, care conduce spre Hirsova,Vadu Oii spre singurul sector unde Dunarea prezinta in aceasta zona un singur brat pe o lungimede 3-4 km. De pe aceasta directie inamicul ar putea executa o manevra de invaluire de pe la nord-vest de Constanta, spre Medgidia, pentru a realiza jonctiunea cu gruparea ce ar actiona dinspre sud.Tot din gruparea inamica de la nord de Constanta vor putea fi angajate forte spre nordul Dobrogei,unde se definesc alte doua directii: una spre Tulcea, iar cealalta spre Macin, Braila sau Galati. De la sud de Constanta inamicul va dirija probabil o parte din forte pe la sud-vest deConstanta, pentru realizarea jonctiunii cu gruparea care ar actiona pe la nord-est. Alte forte ar puteafi orientate catre Cernavoda. In situatia in care nu au fost angajate actiuni de lupta concomitent decatre inamic si peste granita din sudul Dobrogei se defineste inca o direc tie, de interzis, aceea de laMangalia spre Ostrov. Cea mai probabila varianta a agresiunii in Dobrogea este aceea in care inamicul ar cauta sacombine loviturile dinspre mare cu cele dinspre uscat, sprijinite puternic de catre aviatie. Celelaltevariante numai dinspre mare sau numai dinspre uscat nu se exclud dar sunt mai putin probabile. Admitand varianta actiunii concomitente a inamicului de pe mare si de pe uscat ca cea maiprobabila, este necesar ca apararea spre sud sa fie analizata in contextul ducerii luptei si spre litoralsau cu luarea unor masuri eficiente de asigurare spre mare. Totodata, avem in vedere ca gruparea inamicului ce ar cauta sa angajeze peste granita dinsudul Dobrogei a desfasurat pana aici actiuni in cooperare cu fortele care au ajuns sau vor ajunge peDunare la vest de Silistra. In oricare din situatiile enuntate, apararea spre sud trebuie sa fie puternica, sa foloseasca dinplin avantajul flancurilor asigurate de Dunare si de tarm si sa-si grupeze majoritatea fortelor catrecentrul fasiei de aparare unde terenul favorizeaza mai mult ofensiva inamicului. Primul aliniament de aparare poate fi organizat pe frontiera de stat cautandu-se a se eliminaunele din sinuozitatile acesteia, pentru a se scurta astfel dimensiunea fasiei, care pe frontiera este de138 km.

65 Terenul pe acest aliniament prezinta doua caracteristici: in jumatatea dinspre mare este terenplan, iar dinspre Dunare, desi zona de podis, terenul este framantat. Fiind teren, in general, plan sidescoperit necesita un volum mare de lucrari genistice ca si luarea tuturor masurilor pentruasigurarea protectiei si a mascarii. Un al doilea aliniament puternic de aparare se poate sprijini pe canalul Dunare MareaNeagra, un obstacol greu de trecut de catre atacataor. Mai spre nord, apararea s-ar putea organiza pe pantele sudice ale podisurilor Casimcei siBabadagului. In toate variantele, apararea se va sprjini cu un flanc pe tarmul Marii Negre sau pe lacurilelimitrofe, iar cu celalalt flanc pe Dunare. Principala directie de interzis se inscrie pe axa sud-nord si este marcata de localitatileNegru-Voda, Medgidia, Tulcea, interzicand ofensiva inamicului pe ramura directiei operativeterestre vest-Marea Neagra. Apararea va avea in atentie si alte directii rezultate din cea principala, de unde inamicul vacauta sa manevreze atat spre litoral cat si spre Dunare, cum ar fi directiile: Baraganu, Constanta,Cobadin, Cernavoda, Dorobanti, Hirsova, Topolog, Macin, Braila sau Macin, galati. Zona de operatii de sud-est fiind o zona de suprafata redusa in care fortele destinate aparariivor fi proportionate cu dimensiunile sale, nu creaza posibilitatea executarii in orice situatie a unorriposte ofensive de talia contraloviturilor. Apararea orientata spre nord se organizeaza impotriva inamicului ce ar incerca sa patrundadinspre nord si est pe didrectia operativa Sud Ucrainena. Primul aliniament de aparare este peFl.Dunarea asigurind stabilitate apararii. Intre Dunare si Canalul Dunare-Marea Neagra se pot organiza alinaimente intermediarestabilite in nord ca urmare a sprjinirii pe Muntii Dobrogei. Apararea isi va etala dinamismul prin executarea mai multor contraatacuri, atat impotrivainamicului ce ar debarca pe litoral cat si a celui care ar ataca dinspre nord sau sud. Pentru a favoriza debarcarea pe litoral, patrunderea in Dobrogea (pe orice directie) sideschiderea actiunilor spre Vadu Oii, Giurgeni inamicul poate folosi desant aerian tactic pe litoral,cat si desant aerian operativ pe timpul dezvoltarii ofensivei in adancime, in vederea creariiconditiilor optime pentru fortarea fluviului. Ofensiva in Dobrogea, indiferent de orientare, nu va depasi nivelul operativ, in special de laest la vest si invers. Caracteristica actiunilor ofensive o constituie adancimea relativ mica amisiunilor la nivel operativ si compartimentarea acestora.

CAPITOLUL 7

ZONA DE OPERATII DE EST (MOLDOVA SI BUCOVINA DE SUD)

7.1. DEFINIREA SI CARACTERISTICILE GENERALE ALE ZONEI DE EST Zona de operatii de est se delimiteaza la nord de frontiera de stat dintre Romania si Ucraina,la sud, de o linie conventionala care conduce de la Galati pe cursul inferior al Siretului pana laMaicanesti si continua pana la varful Penteleu; la vest, de culmile centrale ale Carpatilor Orientali(Muntii Suhardului, Giurgeului, Ciucului, Nemirei si Vrancei) si la est de raul Prut, frontieratemporara cu Republica Moldova. Zona cuprinde, in aria sa de 46.000 km2, teritoriile Moldovei si Bucovinei de sud, avanddiomensiuni de 350 km de la nord la sud si 120-180 km de la vest la est, suprafata sa reprezinta19% din suprafata totala a tarii.

66 Cele 8 judete din Moldova si Bucovina de sud au o populatie de circa 4.500.000 locuitorisau 20% din populatia totala a tarii si o medie de 98 locuitori pe km 2, desnitate ce depaseaste putinmedia pe tara. Importanta zonei mai este data, pe langa elementele prezentate mai sus, de existentaa numeroase obiective importante (centre politico-administrative resedintele celor 8 judete, centresi obiective economice cum sunt cele 40 de orase din zona, pe primele locuri situandu-se oraseleGalati, Focsani, Iasi, Suceava, platforma industriala Borzesti de pe valea Trotusului, sistemulhidroenergetic de pe valea Bistritei etc.). Relieful in cadrul acestei zone prezinta unele particularitati. Astfel, la nord de linia Focsani,Galati, intre cele doua limite naturale Carpatii Orientali si Prutul terenul este impartit in douacompartimente distincte de catre valea Siretului. Intre Siret si Prut (podisul Moldovei) prezinta ocompartimentare longitudinala nord-sud. Partea centrala podisul central Moldovenesc este deasemenea compartimentat de raul Birlad. Terenul din Moldova si Bucovina de sud prezinta toate formele de relief campii, podisuri,dealuri si regiunea muntoasa. Cele doua campii Campia Covurluiului in sud si Campia Moldovei in nord snt campii dedimensiuni mici, cu laturi ce nu depasesc 40 km si nu-si vor pune amprenta in mod categoric asupradesfasurarii actiunilor de lupta deoarece sunt chiar presarate cu forme mai inalte de deal si podis. Regiunile de podis podisul central Moldovenesc si podisul Sucevei sunt de suprafete maidezvoltate, puternic ondulate si brazdate de numeroase vai orientate in general de la nord la sud,ceea ce le creaza un caracter accidentat, influentand actiunile militare. In spatiul dintre Siret si Carpatii Orientali, terenul este accidentat, framantat si acoperitintrucat acest compartiment cuprinde partea de est a aregiunii muntoase si Subcarpatii Moldovei.Intreaga fasie dintre Carpatii Orientali si Siret este fragmentata de vaile afluentilor de pe dreaptaSiretului care au orientarea nord-vest, sud-est. Regiunea muntoasa este formata din culmile centrale si estice ale Carpatilor Orientali de laObcinele Bucovinene pana la Muntii Vrancei. Orientarea culmilor muntoase este, aproape fara exceptie, de la nord catre sud, acoperindastfel dinspre vest, pe o lungime de 350 km aceasta zona de operatii. Reteaua hidrografica din zona cuprinde doua bazine hidrografice bazinul Siretului sibazinul Prutului. Numarul afluentilor Siretului este mult mai mare decat al Prutului, pe teritoriultarii noastre, de aceea in partea vestica a zonei de operatii se impune un studiu mai dezvoltat asupracursurilor de apa din bazinul Siretului. Siretul deschide o directie importanta pe intreaga adancime azonei de operatii, iar afluentul sau cel mai important de pe stanga raul Birlad deschide numai odirectie limitata. Ceilalti afuenti, de pe dreapta Siretului, deschid directii dinspre regiunea muntoasaspre sud-est si constituie obstacole in situatia ducerii actiunilor de lupta cu orientarea nord-sud sauinvers. Raul Prut este un curs de apa important, pe care se inscrie frontiera de stat temporara aRomaniei, iar cei doi afluenti mai de seama ai sai din nord Jijia si Bahluiul se inscriu in Campiadin nordul Moldovei si nu prezinta mare valoare ca obstacol. Reteaua de comunicatii din limitele zonei de operatii de est are o densitate de 35 km sosea si4,1 km cale ferata la 100 km 2 putand asigura in bune conditii manevra operativa precum sitransporturile. Privite in contextul desfasurarii actiunilor de aparare orientate catre nord, est, sud si vestsunt mai multe comunicatii care pot influenta desfasurarea operatiei. Pe adancimea zonei de operatii, de la sud catre nord, sunt urmatoarele comunicatii: - cai ferate: - Ramicu Sarat, Marasesti, bacau, Suceava, Vicsani; - Faurei, Tecuci, Birlad, Iasi, Dorohoi; - Galati, Birlad; - Veresti, Dorohoi; - sosele: - Rimnicu Sarat, Focsani, Bacau, Suceava, Siret; - Galati, Birlad, Iasi, Dorohoi; - Galati, Tecuci, Birlad.-

67 De la vest catre est: - cai ferate: - Burca, Odobesti, Focsani; - Panciu, Marasesti, Tecuci, Galati; - Comanesti, Adjud; - Bicaz, Bacau; - Roman, Buhaesti; - Pascani, Iasi; - Vatra Dornei, Suceava; - Nisipitul, Dornesti. - sosele: - Panciu, Marasesti, Tecuci, Galati; - Comanesti, Adjud; - Bicaz, Piatra Neamt, cu variante spre Bacau si spre Roman; - Bacau, Vaslui, Husi; - Tirgu Neamt, Pascani, Tirgu Frumos, Iasi ; - Vatra Dornei, Suceava, Botosni, cu varianta spre Stefanesti si spre Saveni, Namoloasa Prut; - Campulung-Moldovenesc, Sucevita, Radauti, Siret, Dorohoi, Darabani, Radauti-Prut. Pe baza studiului comunicatiilor principale enumerate mai sus se deduce concluzia caacestea sunt proportionate cu dimensiunile zonei de operatii. Multe din comunicatiile prezentate deschid directii tactice in cadrul zonei de operatii de est.

7.2. APARAREA SI OFENSIVA ORIENTATE SPRE SUD Apararea spre sud se va duce impotriva unui inamic care, dupa obtinerea unor succeseimportante in Campia Romana si in Dobrogea, ar cauta sa dezvolte ofensiva spre norddeschizandu-si drum prin Poarta Focsanilor. Deschiderea spatiului dintre Carpatii de Curbura, pe de o parte, Dunarea si Prutul, decealalta parte, ar crea un mare pericol pentru intreaga aparare din Moldova. De aceea, primul aliniament de aparare trebuie organizat la limita sudica a zonei, intreCarpatii de Curbura si Galati. Astfel, aliniamentul s-ar sprijini cu flancurile si partial cu centrul pe elemente naturale cuvaloare ca obstacol (Carpatii de Curbura, Dunarea si Siretul pe cursul sau inferior). Al doilea aliniament ar putea fi organizat pe inaltimile de la sud de valea Trotusului si arcontinua spre est pana la Prut. Directiile de interzis trebuie interpretate in raport de posibilitatile inamicului de a rupealiniamentul de aparare din Poarta Focsanilor si de comunicatiile din adancime, acestea inscriindu-se pe vaile principalelor cursuri de apa. Fiind doua compartimente distincte, la est si la vest de Siret, consideram doua directii deinterzis mai deosebite: - directia Namoloasa, Iasi, Saveni, care se inscrie intre Siret si Prut; - directia Focsani, Tirgu Neamt, Suceava, care se inscrie intre Siret si Carptii Orientali. Istoria militara a poporului roman dovedeste ca in Poarta Focsanilor apararea poate fiputernica si dinamica, aici acoperindu-se de glorie trupele romane in timpul primului razboimondial cand, datorita apararii eroice duse pe pozitie si a celor 61 de contraatacuri executate in timpde 16 zile in cadrul bataliei de la Marasesti au reusit sa opreasza ofensiva inamicului in sudulMoldovei. In varianta ofensivei spre sud, pentru nimicirea inamicului patruns in Moldova, actiunile s-ardesfasura in cele doua compartimente geografice distincte, pe cateva directii specifice: - directia Iasi, Namoloasa; - directia Pascani, Focsani; - directia Falticeni, Tirgu Ocna, Rimnicu Sarat.

68 7.3. APARAREA SI OFENSIVA ORIENTATE SPRE VEST s-ar adopta ca o consecinta apierderii apararii in Zona de operatii de vest. In varianta apararii orientate spre vest, primul aliniament de aparare s-ar organiza peCarpatii Orientali. Apararea pe acest aliniament in cadrul zonei de operatii de est ar fi o continuare a aparariiduse in zona de operatii de vest. Gasindu-ne pe teritoriul national si continuand lupta de aparare nuputem admite situatia in care fortele din anumite zone ar actiona strict limitat in spatiu, cicontinuarea actiunilor de lupta ale acestora pe intreg teritoriul patriei. Aliniamentul de pe Carpatii Orientali este puternic, se sprijina pe un obstacol natural greuaccesibil, apararea putandu-se organiza pe vaile definite si in defileuri. Directiile de interzis cele mai caracteristice, se inscriu in trecatorile din Carpatii Orientali: - directia Borsa, Iacobeni se continua spre est prin trecatoarea Mestecanis spre Cimpulung Moldovenesc, iar de aici, spre Gura Humorului, Suceava si spre Sucevita; - din depresiunea Dornelor spre care converg mai multe directii dinspre vest inamicul poate actiona atat spre est, prin trecatoarea Mestecanis, cat si spre sud, pe valea Bistritei. Ripostele ofensive ale apararii in cadrul aliniamentului de pe Carpatii Orientali, in limiteleacestei zone, vor imbraca numai caracterul contraatacurilor ce se pot executa impotriva inamiculuipatruns pe oricare directie. Pentru deschiderea unor directii peste regiunea muntoas, inamicul ar putea folosi desantaerian tactic pe principalele trecatori, in pasurile si locurile inguste existente, pe obiectiveeconomice si la intersectiile de comunicatii mai importante. Un alt aliniament de aparare caracteristic este definit de raul Siret. Acest aliniament aredezavantajul ca nu ofera o adancime corespunzatoare dispozitivelor operative. Ofensiva spre vest in limitele zonei de operatii de est ar putea fi urmarea schimbarii situatieipolitico-militare, a reducerii capacitatii combative a gruparii de forte inamice patrunsa in Moldova,a loviturilor puternice primite de inamic in celelalte zone de operatii de pe teritoriul romanesc dinraioanele de aparare de lunga durata, a detasamentelor de rezistenta si a altor asemenea factori. Pe timpul desfasuraii ofensivei se impune o legatura permanenta cu elementele cedesfasoara actiuni neconventionale in spatele inamicului pentru coordonarea efortului in vedereanimicirii in comun a fortelor agresoare patrunse in Moldova, Bucovina si Transilvania.

7.4. APARAREA SI OFENSIVA ORIENTATE SPRE EST au capatat o importantadeosebita in contextul politico-militar de dupa 1990. Primul aliniament de aparare se va organiza pemalul drept al raului Prut, urmatorul pe malul drept al raului Siret. Intre acestea se pot organizaaliniamente intermediare, de nivel tactic. Ultimul aliniament puternic de aparare il constituie pantelede est ale Dealurilor Subcarpatice si Carpatilor Orientali. Directiile principale de interzis vizeazaactiunile de pe Directia Operativa Central Ucraineana (Ungheni, Iasi, Tg,Frumos, Roman, P.Neamt,cu varianta prin Vaslui spre Poarta Focsanilor) si pe Directia Operativa Sud Ucrainheana (Kahul,Buzau, Bucuresti cu varianta spre Birlad, la jonctiune cu actiunile desfasurate pe directia CentralUcraineana si pentru patrundere in trecatori). Ofensiva spe est are un caracter limitat ca urmare a compartimentarii N-S a zonei de catreraul Siret, ceea ce face ca actiunile sa se desfasoare la nivel tactic ( cu grupari de nivel tactic, 2-3M.U. de valoare Bg. Actiunile au fizionomia unor riposte ofensive, declansate de pe pantele de estale Carpatilor Orientali si Dealurilor Subcarpatice spre raul Siret, pentru fractionarea si incercuireainamicului, cucerirea unor capete de pod la est de raul Siret, care ulterior sa fie dezvoltate si saasigure continuarea ofensivei spre frontiera de est. Directiile cele mai importante de actiune pot fi: - Suceava, Botosani, Stefanesti; - Suceava, Roman, Vaslui; - Tg.Neamt, Tg.Frumos, Iasi; - P.Neamt, Roman, Iasi; Onesti, Adjud, Birlad (de la Birlad spre Vaslui si spre Tg.Bujor, Galati); - Focsani, Braila. In aceasta varianta, ofensiva este determinata de mentinerea trecerilor permanente peste raulSiret ai viabilitatii comunicatiilor de patrundere spre est si a celor de rocada.

69 7.5. APARAREA SI OFENSIVA ORIENTATE SPRE NORD, mai putin abordate in lucrarilede specialitate de pana in anul 1990 a capatat o importanta deosebita in actualul context politico-militar. Actiunile vor fi intreptate impotriva inamicului patruns pe Directia Operativa Podolica, de-alungul raului Siret. Primul aliniament de aparare va fi organizat, pe frontiera de nord, intre Izvoarele Sucevei siRadauti-Prut, pentru a interzice in principal directiile: a) intre Carpatii Orientali si raul Siret: - Radauti, Gura Humorului, Tg.Neamt, Buhusi, Onesti, Panciu; b) intre raul Siret si raul Prut: - Darabani, Hirlau, Tg.Frumos, Negresti, Vaslui, Birlad, Nanesti. Urmatoarele aliniamente ar putea fi: - Brosteni, Tg.Neamt, Podul Iloaiei, Iasi; - P.Neamt, Roman, Negresti, Valea Grecului; - Comanesti, Onesti, Birlad, Murgeni; - Bretcu, Panciu, Tecuci, Tg.Bujor cu varianta pe la Tulnici, Focsani, Nanesti, Galati. Ofensiva spsre nord va fi canalizata pe directiile principale din cele doua compartimente.Actiunile ofensive sunt ingreunate intre Carpatii Orientali si raul Siret de terenul in generalframantat si cursurile de apa orientate in general de la nord-vest spre sud-est. Abordarea Zonei de operatii de est din punct de vedere militar presupune o analiza realista,cu discernamant in conditiile create dupa 1990, cand aceasta zona a inceput sa devina si sa ramanafierbinte, ca urmare a situarii acesteia la limita exterioara a unui spatiu de complementaritate asferelor de influenta si interes. Studiul zonelor de operatii de pe teritoriul Romaniei, a configuratiei teritoriului romanesc sia diferitelor elemente fizico-geografice, asigura concluziile necesare privind fizionomia care o poateavea lupta armata in limitele teritoriului national. Zonele de operatii sunt spatii din teritoriul national divizate de principalele ramuri muntoase(Carpatii Orientali si Carpatii Meridionali, care confera actiunilor militare un grad de independentain fiecare dintre acestea si impune totodata coordonarea eforturilor, in diverse situatii, a tuturorfortelor luptatoare si structurilor de logistica. Ca urmare, studiul efectuat prin prisma zonelor deoperatii nu trebuie sa conduca la diminuarea cooperarii si coordonari eforturilor, la studierea maiputin atenta a fasiilor muntoase de contact dintre diferitele zone, la limitarea manevrei pe timpulducerii operatiei sau la lipsa de formalitate a conducerii strategice. Marile compartimente de teren asupra carora ne-am oprit ofera, sub toate aspectele conditiioptime de aparare, ele corespund cu provinciile istorice in care, timp de secole, poporul roman atrebuit sa duca o lupta continua pentru a-si pastra fiinta, pentru a-si asigura continuitatea peteritoriul sau ancestral. Nu se poate concepe planificarea si conducerea actiunilor militare in limitele teritoriuluinational fara a cunoaste temeinic caracteristicile acestuia, terenul constituind un important factor desucces. Actiunile militare au fost analizate, in principal, in conditiile folosirii mijloacelor de luptaclasice, dar moderne, a schimbarilor survenite in fizionomia razboiului, dar tinand seama si deactiunile clasice desfasurate si care sub anumite aspecte s-ar putea repeta. O influenta deosebita asupra ducerii luptei armate o au elementele de economie militara,relativ prezentate in continutul studiului ca urmare a fluiditatii mediului economic romanesc inetapa actuala. Documentare, monografii si alte sisteme de informare in scpecial in domeniul logistic suntstrict necesare, chiar daca in prezent au un grad relativ de valabilitate, dar care actualizatepermanent pot constitui o baza reala de plecare in planificarea logisticii fortelor. Un alt element deosebit, cu influente directe si unerori hotaratoare asupra actiunilor militarela criza si razboi, il constituie configuratia etnica a populatiei si situatia sociala a unor grupuriumane din diferite regiuni geografice. Aceste elemente trebuie sa faca obiectul unor studii cu gradediferite de confidentialitate, care trebuie cunoscute de catre structurile de conducere mai ales inactualul context politico-militar, in care strategia actiunilor indirecte devine tot mai evidenta.

70 Studiul efectuat asupra teritoriului national prin prisma analizei geografico-militara trebuiesa conduca la concluzii realiste, viabile privind organizarea armatei, a sistemului nostru militar, ladislocarea unitatilor si marilor unitati inca din timp de pace si la structurarea operationala a fortelorarmate, aspecte carora organele de resort trebuie sa le acorde atentia necesara.

71 CARACTERISTICILE PRINCIPALELOR SISTEME DE HIDROAMELIORATII (IRIGATII, INDIGUIRI, DESECARI)

Nr. sistemului Suprafatareprezentat pe Denumirea si felul sistemului sistemului harta (in hectare) 1 Crivina, Vinju Mare Irigatii 34.500 2 Izvoarele, Gogosu Irigatii 6.500 3 Gruia-Cujmir Irigatii 15.000 4 Cetatea-Calicea Irigatii 48.028 5 Calafat-Bailesti Irigatii 49.640 6 Nedeia-Macesu Irigatii 34.000 7 Bistret-Nedeia, R.Jiu Irigatii 12.000 8 Murta-Listeava Indiguiri, Desecari 8.200 9 Sadova-Corabia Irigatii 74.300 10 Potelu-Corabia Indiguiri, Desecari 14.800 11 Stoenesti-Visina Irigatii 19.000 12 Terasa-Corabia Irigatii 39.600 13 Comani-Draganesti Olt Indiguiri, Desecari 11.000 14 Olt-Calmatui Irigatii 46.782 15 Lita-Olt-Flamanda Indiguiri, Desecari 5100 16 Seaca-Zimnicea Indiguiri, Desecari 11.000 17 Terasa Zimnicea Irigatii 1.800 18 Zimnicea-Nasturelu Indiguiri, Desecari 3.820 19 Giugiu-Razmiresti-Chirnogi Irigatii 140.790 20 Pietrosani-Vedea Indiguiri, Desecari 5.310 21 Asache-Slobozia Indiguire 3.800 22 Malu Rosu-Costinu Indiguiri, Desecari 5.400 23 Costinu-Greaca Indiguiri, Desecari 12.000 24 Jugureni-Corbii Mari Irigatii 8.000 25 Titu-Ogrezeni Irigatii 23.000 26 Cateasca-Teiu Irigatii 7.000 27 Mostistea Irigatii 250.000 28 Boianu-Calarasi Indiguiri, Desecari 19.000 29 Galatui-Calarasi Irigatii 83.660 30 Calarasi-Dichiseni Indiguiri, Desecari 12.000 31 Jegalia Irigatii 22.000 32 Borcea de Sud Indiguiri, Desecari 2.745 33 Borcea de Sus Indiguiri, Desecari 3.260 34 Terasa Burdusani Irigatii 4.000 35 Pietroiu-Stefan Cel Mare Irigatii 54.035 36 Ialomita Calmatui Irigatii 100.000 37 Terasa Viziru Irigatii 35.234 38 Buzau-Sarata Cricov Sarat Irigatii 32.000 39 Calmatui-Gropeni Irigatii 2.500 40 Terasa Brailei Irigatii 71.500 41 Latinu-Vadeanu, Braila-Dunare Siret Irigatii 10.000 42 Namoloasa Maxineni Indiguiri, Desecari 13.500 43 Namoloasa Maxineni Irigatii 26.200 Liesti-T.Vladimirescu 44 Indiguiri, Desecari 11.000 Independenta-Braniste 45 Suraia-Calieni, Belciugatele Indiguiri, Desecari 15.000

72 Nr. sistemului Suprafatareprezentat pe Denumirea si felul sistemului sistemului harta (in hectare) 46 Ivesti Irigatii 3.000 47 Marasesti Irigatii 5.100 48 Nicoresti-Tecuci-Movileni Irigatii 12.500 49 Bratesul de Jos Irigatii 4.500 50 Bratesul de Sus Irigatii 4.200 51 Birlad Superior Indiguiri, Desecari 15.800 52 Albita Falciu Irigatii 18.600 53 Damienesti Irigatii 5.100 54 Trifanesti-Gorban Indiguiri, Desecari 37.400 55 Radauti Indiguiri, Desecari 7.400 56 Jijia Irigatii 6.200 57 Valea Dobricului Indiguiri, Desecari 600 58 Miresul Mare Indiguiri, Desecari 600 59 Lapu-Bizanta, Remetea Indiguiri, Desecari 2.500 60 Tahn-Batarci Indiguiri, Desecari 5.400 61 Negresti-Turulung Indiguiri, Desecari 16.200 62 Alunis-Potau Indiguiri, Desecari 10.300 63 Somes Mal Drept Indiguiri, Desecari 15.100 64 Somes Mal Stang Irigatii 16.600 65 Somes-Crasna Indiguiri, Desecari 35.300 66 Virsolt-Supur Indiguiri, Desecari 21.300 Canal colector Mal Drept Crisul 67 Indiguiri, Desecari 65.000 Negru (Boiu) 68 Zerind-Tamasda Indiguiri, Desecari 26.000 69 Simand-Crisinau-Cris Indiguiri, Desecari 30.000 70 Ier-Arad Indiguiri, Desecari - 71 Campia Aradului Irigatii 14.500 72 Ungheni-Crisu Alb Indiguiri, Desecari 13.100 73 Semlac-Nadlac Irigatii 3.400 74 Vainga-Biled-Beregsau Indiguiri, Desecari 23.000 75 Behala Indiguiri, Desecari 1.000 76 Minis-Chizdia Indiguiri, Desecari 3.000 77 Sag-Topolovat Indiguiri, Desecari 10.000 78 Recas-Crizatau Indiguiri, Desecari 2.000 79 Raul Clavita Indiguiri, Desecari 5.000 80 Timisu Mort Irigatii 4.200 81 Poganis Indiguiri, Desecari 8.000 82 Cernabora, Timisoara Indiguiri, Desecari 7.500 83 Lunga-Birda Sud Indiguiri, Desecari 8.000 84 Birzava Mijlocie Indiguiri, Desecari 3.000 85 Roiga Indiguiri, Desecari 7.900 86 Campia Turzii, Mihai Viteazul Indiguiri, Desecari 4.100 87 Terase Sud-Est Fagaras Indiguiri, Desecari 11.000 88 Birsa Vulcanita Indiguiri, Desecari 12.000 89 Simpetru-Racosul de Jos Indiguiri, Desecari 8.000 90 Lipnita Irigatii 2.3000 91 Cochirleni Irigatii 2.500 92 Valea Carasu Irigatii 197.300 93 Topalu Irigatii 12.000

73 Nr. sistemului Suprafatareprezentat pe Denumirea si felul sistemului sistemului harta (in hectare) 94 Sinoe Irigatii 57.162 95 Hirsova-Vadu Oii Irigatii 4.300 96 Ciobanu, Girliciu Irigatii 3.500 97 Daieni Irigatii 12.500 98 Sud Razelm Irigatii 13.159 99 Dunavat Irigatii 2.788 100 Belbugeac Sarinasuf Irigatii 15.400 101 Tulcea, Nufarul Irigatii 1.900 102 Babadag Irigatii 25.540 103 Isaccea Irigatii 3.000 104 Turcoaia-Greci Macin Irigatii 4.200 105 Pecineaga-Turcoaia Irigatii 10.600

74 PRINCIPALELE SISTEME DE IRIGATII

Nr. Denumirea sistemului de irigatii Suprafata/hacrt. 1 Mostistea 25.000 2 Carasu 190.000 3 Razmiresti-Giurgiu 135.000 4 Ialomita-Calmatui 100.000 5 Galatui-Calarasi 83.660 6 Sadova-Corabia 82.000 7 Terasa Brailei 72.270 8 Pietroiu-Stefan cel Mare 55.000 9 Cetatea-Galicea 48.02810 Olt-Calmatui 46.76011 Calafat-Bailesti 42.21812 Terasa-Corabia 35.50013 Terasa Viziru 35.23414 Crivina-Vinju Mare 34.50015 Jegalia 22.00016 Stoenesti-Visina 19.00017 Bratesul de Jos 14.50018 Terasa Topalu 12.066

75